6,950 matches
-
Cei trei cheflii, Sandu, Gore și Gicu, s-au reîntâlnit la cârciumă, de data asta la terasă, fiindcă strălucește soarele a primăvară unsă cu bucurie de viață pe toate părțile și e păcat să stai Înăuntru. Că om sta destul Înăuntru atunci când va trebui să punem mâinile pe piept, după cum a ținut să precizeze Gore de la bun Început... Sandu - să nu uităm că simpatizează cu portocaliul, și-a zugrăvit și sufrageria În această culoare - privește vinul din pahar și surâde. Ce
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
rug, ca pe un martir al Clujului și Feleacului? Parcă-l văd În flăcări, strigând către Băselu „Și totuși m-am Învârtit de niște mandate!” Dramatic... O să-l dea afară cu șuturi În fund fiindcă nu avea ce să caute Înăuntru, de-aia! S-a-nvârtit ca titirezul, a făcut prea multe guverne, și-alea nașparlii. Hai să fim serioși, te-ai Îndrăgostit de el. Ia puneți-o pe-aia a lui Daminescu, Și m-am Îndrăgostit de tine, Sandu Șpriț e la
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
tot le vede, simte, le-aude și le are. Când omul risipitu-i, un lut fără suflare, Sufletul în afară rămâne surd și orb: Un cântec fără arpă, o rază fără soare, Un murmur fără ape, e suflet fără corp, Dar înăuntru-i este o lume-ntinsă mare, Aevea-i pentru dânsul. Cum picături ce sorb Toate razele lumii într-un grăunte-uimit, În el îs toate, dânsul e-n toate ce-a gândit, Seraful își sfârșise vibrata-cugetare, Gândirea tace-asemeni în fiul de-mpărat
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de toți. Nu mică i-a fost mirarea când a vrut să intre în casă într-o seară și a găsit ușa încuiată. Degeaba a bătut la ușă, i-a implorat pe părinți și pe frați să-i dea drumul înăuntru. - Ce mă fac? Ce mă fac? se gândea șoricelul. O să vină zile ploioase și reci, eu unde o să stau? Cu inima frântă de durere a plecat în căutarea unui adăpost. A mers mult, a mers puțin nici el nu știe
PRIMA CARTE CU POVEȘTI by Înv. MERA FEVRONIA Prof. MERA FEVRONIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91503_a_93524]
-
șoferul opri mașina puțin mai departe, surprins că întâlnește pe cineva care merge la oraș pe așa o vreme și dădu înapoi. Ajunsă în dreptul ei portiera din spate se deschise rapid cu un păcănit... ca o invitație. Femeia intră fericită înăuntru unde o aștepta liniștea și căldura. Brusc un presentiment, un gând străin se interpuse între ea și bărbat, o presimțire grea venită de nicăieri o copleși însă mașina porni fără să-i dea șansa de reacționa dacă a fost bine
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Giulia scoase victorioasă o cheie din mormanul de mărunțișuri. Erau cele mai vechi, yală și ușă din lume... s-au deschis aproape concomitent; yala atârna într-un cui, iar ușa, aproape zbură când se dădu la o parte, invitându-ne înăuntru cu un scârțâit misterios. Trebuia să pătrundem într-un dormitor mic fără nicio fereastră. O veioză pitică întreținea obscuritatea camerei. După ce am intrat pe rând, nu știu cum a reușit Giulia să închidă ușa. Edy sărise în pat, deja se dezbrăcase din
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
autobuze și așa aș fi umplut golurile de studenți la festivitate. Când am intenționat să deschid ușa facultății, surpriză... era închisă cu lacăte grele! Am crezut că a dat o molimă peste colegi și speriat m-am repezit la bufet! Înăuntru un fum să-l tai cu cuțitul și gașca fruntașă, prezentă parțial... m-am liniștit și le-am spus: - Eu mă duc la Operă, nu vreau să vă fumez fumurile! După aia mă duc să mă dau în bărci în
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
acum, chiar dacă la începutul ședinței câte un deget mai îndrăzneț ridica ușor marginea chiloților și atingea cite un flocișor, iar mai târziu chiar și cite o labie și, către final, cel mai norocos deget, de la cea mai îndrăzneață mână, ajungea înăuntru, atunci când, de fapt totul ar fi trebuit să înceapă și să renunțe la ei, EA spunea: "Nu, asta nu se poate, nu mă respecți dacă nu te oprești acum"... bla, bla, bla. V-ați prins acum de ce am reacționat așa
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
unei babe. Aveam senzații că toată lumea din festival știe ce mi s-a întîmplat mie și că de aceea mi-au repartizat-o pe cotoroanță. Fute-o și p-asta dacă vrei. La plecare am primit un plic de la vrăjitoare. Înăuntru era fotografie. Eram eu cu cei doi francezi pe plaja de la Vamă. Firav,cu plete și cu o bărbuță roșcată, între cei doi. Undeva în spatele lor se ghicea o mogâldeață. Cea pe care o futusem eu aseară. Acum nu mă
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
însă. În cadru mi-au apărut două chestii oribile. Nu te speria, îmi spun mie de data asta, mai ales că mă prind într-un târziu că este vorba de cei doi pantofi ai mei, plini de noroi, încă uzi înăuntru, aceiași pantofi, care, lucioși și curați ieri, de fapt, alaltăieri dimineață, se desfătau de sub pat cu o priveliște de invidiat. Imaginează-ți puțin, în ce loc strategic, dar nu de tot băgați, doar cât să ciupească din călcâiul puțin "subpat
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
precum cățeii care se prind când ți-e frică și atunci parcă latră mai tare. Deci mă strecor în lift pe șest, parcă aș fi știut că în spatele meu se mai află cineva, dar, crede-mă, când m-am disimulat înăuntru, jur că nu știam că mai e cineva în spatele meu, că dacă aș fi știut, nu m-aș mai fi speriat în hatul în care m-am speriat atunci când m-am întors să închid ușile și am văzut fața celui
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
meu era să aștept cât mai mult acolo, până când se plictisesc ăia de comentat și se cară acasă, după care să fac scandal cu sonerii și bătăi în ușă, în speranța că portarul de serviciu este același care mă lăsa înăuntru dimineața și care nu s-ar fi mirat de prezența mea acolo. Ce n-am pus eu la socoteală e că, o dată cu plecarea spectatorilor, a plecat și ultima noastră șansă de a fi auziți de cineva, pentru că de la etajul cinci
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
fiu și să nu încep să fac zgomot imediat, când încă mai erau spectatorii acolo. Ce-ar fi putut să-mi facă? Să mă întrebe ce caut acolo. Le-aș fi putut explica ce caut. Vreau să văd cum e înăuntru ca să știu dacă mai dau examen încă o dată, care-i problema? Nu-mi imaginam că voi petrece noaptea acolo, așa că refuzam să mă pregătesc pentru înnoptare. Speram ca blambecul ăla de portar să revină dacă a ieșit să-și ia
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
oră înainte eram disperat. Mă învîrteam în jurul blocului ăstuia blestemat în căutarea unui loc de parcare. Era în joc viitorul meu și eu, cretin iremediabil, am venit cu mașina ia întîlnire. Clanctuf, se oprește dintr-o dată cabina, mă arunc bucuros înăuntru, am halucinații, oare, din moment ce văd un cerșetor în lift? Era foarte prost îmbrăcat și putea îngrozitor. Singura întrebare pe care mr-o puneam era cum a putut ăsta să treacă de toate sistemele de securitate sau mai bine zis de toți
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
acestuia Domnul îi vrea binele, îl însoțește, este cu el. Iar noi trebuie să spunem, noi toți care suntem aici: păcătoși da, corupți nu”. Corupții, în sfârșit, nu știu ce este umilința. Isus îi asemăna cu mormintele văruite: frumoși pe dinafară dar înăuntru plini de oase putrede. „Un creștin care se laudă că este creștin, dar nu trăiește o viață de creștin, este un corupt”. Capitolul VIII De ce omul corupt nu poate fi iertat În ultimă instanță marea diferență între păcătos și corupt
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
amiază." 17. Omul acela a făcut ce-i poruncise Iosif, și a dus pe oamenii aceia în casa lui Iosif. 18. Ei s-au temut cînd au văzut că-i bagă în casa lui Iosif, și au zis: Ne bagă înăuntru din pricina argintului pus în sacii noștri data trecută; vor să se năpustească peste noi, ca să ne ia robi, și să pună mîna pe măgarii noștri." 19. S-au apropiat de economul casei lui Iosif, și au intrat în vorbă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
că Bucureștiul era pentru mine (și avea să rămînă) doar ceea ce percepeam în acele vise limpezi și ciudate, în care uneori mă ridicam în aer la cel mai înalt rând de ferestre ale câte unei clădiri semețe și izolate, privind înăuntru în odăi cu dactilografe verzui. Terminam școala generală la 28, lângă Circul de Stat, și încă nu fusesem în centrul orașului. întreaga mea lume rămăsese aceea a mamei mele, care, femeie simplă venită de la țară, își stabilise precis zona de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de lapte, ținând în mâini, fiecare, lucrurile furate. Sub fotografii, pe fâșii de hârtie dactilografiate la mașina mecanică, scrie, într-un stil agreabil, ce-au făcut băieții și cât au luat pentru asta. Când mi-am schimbat buletinul am fost înăuntru, într-o gloată duhnitoare a subțiori nespălate, și am stat la rând vreo două ore. Aveam coadă la spate 34 pe atunci, dar în poza de buletin ieșisem așa de pletos, că funcționara m-a întrebat dacă nu sânt cumva
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ceva mizer, de fapt, dar pentru mine era un loc extraordinar, pe care l-am visat apoi foarte des. Pe dinafară arăta ca și bodegile vecine: o casă vopsită în stacojiu, cu niște ferestre care foloseau și de vitrine. Avea, înăuntru, două încăperi. Dușumeaua era de scânduri frecate cu gaz (contra ploșnițelor), așa că totul putea a gaz de te trăznea. Prima încăpere avea numai jucării pentru băieți, iar a doua, cea din fund, doar pentru fete. în aceasta din urmă n-
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
care explica mișcarea. Era primum movens al jalnicei găini. Carcasa, acum aruncată într-un colț, turtită până la nemairecunoaștere, nu fusese decât aparență, iluzie, mimetism căznit și inutil. Adevărul era Mecanismul. Fiecare lucru, începeam să bănuiesc, avea un Afară și un înăuntru. Ca să ajungi la înăuntru trebuia să-l distrugi pe Afară. Asta n-o făceau copiii cuminți. Ei se mulțumeau să învîrtească decent cheița și să se bucure de minutul de țopăială. Copiii răi stricau jucăriile ca să vadă ce au înăuntru
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
primum movens al jalnicei găini. Carcasa, acum aruncată într-un colț, turtită până la nemairecunoaștere, nu fusese decât aparență, iluzie, mimetism căznit și inutil. Adevărul era Mecanismul. Fiecare lucru, începeam să bănuiesc, avea un Afară și un înăuntru. Ca să ajungi la înăuntru trebuia să-l distrugi pe Afară. Asta n-o făceau copiii cuminți. Ei se mulțumeau să învîrtească decent cheița și să se bucure de minutul de țopăială. Copiii răi stricau jucăriile ca să vadă ce au înăuntru. Iar înăuntrul era același
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
înăuntru. Ca să ajungi la înăuntru trebuia să-l distrugi pe Afară. Asta n-o făceau copiii cuminți. Ei se mulțumeau să învîrtească decent cheița și să se bucure de minutul de țopăială. Copiii răi stricau jucăriile ca să vadă ce au înăuntru. Iar înăuntrul era același, indiferent dacă jucăria de tablă fusese o buburuză, o găină sau o broscuță. Același arc de oțel albăstrui, rotit forțat în spirală, același tambur greu de metal, aceleași vreo cinci-șase rotițe dințate mai mari sau mai
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
închizîndu-se la sfârșitul ei, asemenea capacului împăienjenit din poemul lui Baudelaire, și făcând din prima carte apărută după revoluție ultima carte a epocii băltirii și cel mai autentic document despre ea pe care-l cunosc. Ochiu-nchis afară se deșteaptă însă înăuntru. Căci plictisul are un revers fără de care nu poate fi conceput: nostalgia. Deprivarea senzorială duce la revenirea eidetică, imperioasă, a amintirii. Depuse strat peste strat, imaginile străvezii ale plictiselii se îngroașă, golurile suprapuse la nesfârșit încep să sune deodată a
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
decât cu țara unde l-a ars soarele la începutul vieții. Numai ciudata stea nouă nu i-o mai arătase până acum niciodată cerul atlant. Chiar învelindu-se, târziu, cu pătura de lână, înainte de a-și muta viața din afară înăuntru, în clipele de așteptare a somnului, Auta nu se mai gândea decât la steaua aceea. Și era nerăbdător să stea în sfârșit de vorbă cu Marele Preot, care ajunsese acum pentru el cea din urmă nădejde a dezlegării tainei din
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Deasupra întregii priveliști, ieșea din Piscul Sfânt, ca întotdeauna, un cârlionț tremurător de fum care apoi se destrăma în cer. Ochii lui Auta străluciră, revăzând palatul. Ochii lui spuneau, pentru cine s-ar fi putut uita atunci în ei, că înăuntru arde o bucurie nerăbdătoare. Oricui dintre sclavii Atlantidei i s-ar fi părut stranie bucuria lui, fiindcă nimeni nu era mai nefericit decât în clipa când trebuia să intre din nou în casa stăpânului. Bucuria lui Auta avea însă cu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]