5,424 matches
-
obișnuit să nu mi se împlinească o dorință mare, foarte mare. Mi-a fost chiar teamă să mai doresc... Matei îl privi impresionat. ― Ești un om straniu. ― Copilării, rosti tonică Melania Lupu. Domnul Van der Hoph va sosi mâine, sânt încredințată. Matei scutură violent din cap. ― Lasă asta... Cu pașii aceia... Zici că-i auzi. Crezi că... ― Hm, bătrânul se ghemui și mai mult în fotoliu. Cine ar putea ști?! Cine ar putea răspunde? Melania Lupu izbi puternic palmele. ― Dumnezeule! Doar
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Valerica Scurtu nici atât... ― O clipă! interveni Vâlcu. Am impresia că discutați inutil. Dacă vă amintiți, în timp ce oamenii mureau pe capete, eu mă aflam la Iași. Am sosit abia azi-dimineață. Contabilul vorbea calm, extrem de detașat. Cristescu începu să rîdă: ― Știu. Sânt încredințat că ați sosit azi-dimineață și că aveți o grămadă de martori care s-o confirme. V-aș întreba, de pildă, ce căutați aici, dar asta nici măcar nu mai are importanță. Ați urmărit-o pe doamna Lupu, știind că tablourile sânt
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
vezi. No. 29 Uită-te la mine, Suflete, mai bine, Că rău nu-ți voiesc Ci bine-ți gândesc; Văz atâtea rânduri Că tot stai pe gânduri, Te făgăduești Ș-apoi te-ndoiești; Ți-am zis ș-alta dată Fii încredințată Că eu te iubesc Și-n piept te slăvesc, Nu vremelnicește, Nici fățărnicește, Ci cu jurământ Până la mormânt; Ce cât avem viață Să trăim cu dulceață, Lipiți să ședem Să ne mângâiem, Inima din mine Cu cea de la tine Voi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
lucruri bune, deocamdată. Și le-aș mai spune copiilor să se bucure de anii de acum, că așa de liniștiți și fericiți n-o să mai fie niciodată! Nu știu de ce spun asta, de unde mi-a venit, dar sunt pe deplin încredințat că așa e. Eu nu cred într-un viitor rozalb, am văzut prea multe, la viața mea. Îl las pe junele Boerescu să continue, că-i mai priceput decât mine, și la vorbe, și la luptele cu timpul. Junele Costache
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
marii scriitori sunt la masa de scris, bodyguarzii cerului patrulează prin preajmă. Măreția creatorilor de artă e ca aura. Nu o văd decât specialiștii. Parcă prea mult sifon pun artiștii contemporani în creația lor. Asemenea documentelor secrete, jurnalele autentice trebuie încredințate doar posterității. Uneori, artiștii nătângi sunt sprijiniți cu premii. Când am început să - i citesc volumul, mai știam câte ceva despre poezie. Când l - am terminat, uitasem totul. Șansa artei de a se ține de om e să ne - o plantăm
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ce nu-i dădea pace? Ei bine, răspunsul este nu, stimate cititorule, căci, într-o relație de prietenie, adevărul nu este întotdeauna potrivit, pentru a-l da Istorisiri nesănătoase fericirii 45 la iveală. Unele taine din sufletul omului nu trebuie încredințate nimănui, pentru că se întâmplă ca ele uneori să fie mai intime și mai greu de pătruns chiar și decât cea mai legată și mai bine închegată relație prietenească. Prietenul este un bun de preț doar atâta vreme cât nu-l trage în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ce lucra întru respingerea fermă a lui Silvestru, fiindcă, deși acesta o învăluise cu însuflețirea dragostei sale, luând-o în brațe și strângând-o la piept, ca pe o columnă neprețuită și care radia lumină, ea era acum pe deplin încredințată că greșise radical, lăsându-se pradă clipei, adică doar visării și hazardului. La cei zece ani ai ei, simțea că trece prin purgatoriul vieții sale, purgatoriu ce făcea cât un martiriu! Așa că, limpezindu-și, întrun final, mintea și lăsând gărgăunii
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
asupra căreia m-am Istorisiri nesănătoase fericirii 125 oprit eu cu istorisirea de față, căci femeia era din ce în ce mai doritoare să cerceteze toate laturile problemei din ea, fără să-i scape nici cea mai mică eroare sau nelămurire. Nu era deloc încredințată că se află, într-adevăr, pe drumul cel bun, dar știa aproape sigur că, prin ceea ce face, l a părăsit pentru totdeauna pe cel rău și înfundat! Ceea ce trebuie, totuși, de ținut minte este că niciodată o cârpeală ieftină nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în altul fără nici o țintă. De aceea, fără îndoială, când călăuza „Marii Caravane“, din cauza unei împrejurări pe care nimeni n-o va ști vreodată, se pomenise dintr-o dată în universul necunoscut al „pământului pustiu“, preferase să continue în aceeași direcție, încredințat că Alah avea să face drumul mult mai scurt decât era în realitate. Și acum se afla acolo, uscându-se de soare, dându-i lui Gacel o lecție pe care acesta și-o însușea. Se făcu după-amiază și, când soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
vorbe fără rost." $36 1. Elihu a urmat și a zis: 2. "Așteaptă puțin, și voi urma, căci mai am încă de vorbit pentru Dumnezeu. 3. Îmi voi lua temeiurile de departe și voi dovedi dreptatea Ziditorului meu. 4. Fii încredințat, cuvîntările mele nu sunt minciuni, ci ai a face cu un om cu simțăminte curate. 5. Dumnezeu este puternic, dar nu leapădă pe nimeni și este puternic prin tăria priceperii Lui. 6. El nu lasă pe cel rău să trăiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
e bolnav. Cine-i pregătește lui regimul, cămășile, batistele?... De dimineața pînă seara dumneaei umbla în audiențe. În cele din urmă obținu o promisiune și foarte multe sfaturi. Dintre cei pe care îi abordase, cel mai de seamă personaj a încredințato că, pentru a părea serios, flăcăul trebuie să se prezinte la post. Ocazii se vor ivi destule mai pe urmă. Fiind al unei autorități, punctul acesta de vedere a cîștigat-o pe bătrîna puțin dezamăgită. Mie, în schimb, mi-a produs
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
niște țigani fără pămînt pe care i-a lămurit că, de la colectiv, vor căpăta lot în folosință. Cu alte cuvinte, vor fi împroprietăriți din pămîntul celor ce au. Activistul trimis de raion era un emigrant, grec de-al generalului Markos. Încredințat că argumentele sale vor deschide mintea țăranului, nu obosea să zugrăvească idilicul tablou al celor cu pămînturi la un loc, bucurîndu se de toate iar, pe deasupra, de difuzor și bec. Ca zilieri pe pămîntul lor, oamenii nu puteau pricepe bunăstarea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
adunau cu securea mănunchiul de spice, urmăreau pe subt cotul stâng trecerea prințului și vorbeau într-adevăr, comunicându-și felurite observații. Totdeauna umbla el așa, pe departe și tăcut. Poate-i mut, glumeau unele. Are o boală de piept, era încredințată alta; de aceia se tot duce prin țări străine să se caute. Nu-i numaidecât bolnav; pare om ca toți oamenii, după cât spun cei ce-l văd de aproape; însă-i cam smintit de învățătură. Are o odaie cu păreți
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
și neclintiți în demnitate. Legionarul nu este un ins izolat, singuratic, ci un soldat al oștii creștine, al unei puteri înalte care îi poruncește să nu părăsească câmpul de bătălie. El reprezintă neamul și istoria lui și are o misiune încredințată lui de Dumnezeu. El s-a angajat liber, voluntar și nelimitat în această luptă de a sluji Neamului și lui Hristos. El veghează la destinul Patriei scrutând orizontul pentru ziua de mâine. El apără linia de viață a neamului și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
lamă de cuțit cu mânere laterale la ambele capete, și am răzuit de scoarță toți pomii fructiferi din grădină, pe care tata, pasionat pomicultor, abia îi altoise. Doream să-i fac albi, "mai frumoși". Am lucrat cu spor, până seara, încredințat că voi fi lăudat pentru strădania mea, și am fost sincer mirat când l-am văzut pe tata negru de supărare. Am făcut, aș zice azi, ceea ce a făcut Malraux când a declanșat operațiunea înălbirii clădirilor din Paris, numai că
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
magazine au închis, din lipsă de clienți. Anticariatele, îndeosebi, au fost lăsate de izbeliște, deoarece nimeni nu se mai interesează de vremurile vechi. Julius s-a numărat printre ultimii mușterii. A colindat anticariatele vrând să cumpere toate cărțile despre deșerturi, încredințat că, atunci când se va hotărî să reia lupta cu pendulele, Monseniorul își va schimba preferințele de lectură. Pe urmă, a renunțat. A preferat să deschidă larg ferestrele bibliotecii pentru a urmări cum se formau, neliniștitoare, pe cer și dispăreau hieroglifele
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Ei pot să-și arate măreția într-o sută de modalități mult mai utile pentru supușii lor. Iar dacă s-ar întîmpla ca abundența vînatului să dăuneze oamenilor de la țară, sarcina de a omorî animalele ar putea fi foarte lesne încredințată unor vînători plătiți pentru aceasta. Principii n-ar trebui să fie propriu-zis ocupați decît cu grija de a se instrui și de a guverna, pentru a acumula mai multe cunoștințe și a putea cu atît mai mult să-și formeze
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ar spune un rentier. Dar astfel trebuie să vorbească, oare, un om care dorește să dea lecții principilor? CAPITOLUL XVII [Despre cruzime și clemență; și dacă este mai bine să fii iubit decît temut] Comoara cea mai prețioasă care este încredințată suveranilor este viața supușilor lor. Funcția le dă puterea de a condamna la moarte sau de a-i ierta pe vinovați; ei sînt arbitrii supremi ai justiției. Cei care sînt buni suverani văd în această putere, atît de lăudată, asupra
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
dus la dezvoltarea manufacturilor și a tuturor acelor arte care asigură existența unor popoare întregi, care, altfel, ar fi nevoite să-și caute salvarea în altă parte Aceste modalități de a face să prospere un stat sînt ca niște posibilități încredințate înțelepciunii suveranului, pe care acesta trebuie să le pună în practică și să le facă profitabile. Semnul cel mai sigur că o țară are o guvernare înțeleaptă și fericită este atunci cînd în sînul ei se nasc artele frumoase: flori
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
a ezitat și a semnat o hotărâre a Consiliului Comisarilor Poporului, conform căreia nu numai că raporturile diplomatice cu România au fost întrerupte iar diplomații români închiși dar a declarat și confiscarea tezaurului românesc, cărat cu trenul la Moscova și încredințat autorităților rusești spre păstrare și conservare la începutul războiului. Revoluția bolșevică avea nevoie nu numai de finanțarea celor interesați din Germania dar și de aurul și argintul, de operele de artă și arhivistice, de tezaurul r omânesc! Să mai amintim
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Vaslui și la Liceul Internat și Liceul Național din Iași. Se milita pentru deschiderea largă a accesulu i la carte din bibliotecile școlare a cititorilor de toate c ateg oriile sociale. Cum la acea dată păstrarea și conducerea bibliotecilor erau încredințate secretariatului școlii, la Liceul Internat din Iași, directorului școlii la Bârlad, Huși, Vaslui și la Liceul „Ștefan cel Mare” și „Alexandru cel Bun” din Iași, unor profesori (Const. Botez la Liceul Național Iași), bibliotecari nefiind decât la Dorohoi (Jules Berbier
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
și roadele coapte pe deplin ale toamnei. Tipul de spunere e însă același. Poezia este, pentru Maria Octavian Pavnotescu, jurnal interior. Confesie. Confesie aproape directă, aproape nudă, în versurile de tinerețe; confesie stilizată, rafinată prin cultură, prin intelectualizare, acum. Confesia încredințată cui? Memorialul numit Viața ca reprezentare include scrisori adresate cuiva, unui amic profesor. Galeria cu antichități adăpostește, așa zicând, scrisori fără adresă. Emițătoarea lor stă de vorbă cu ea însăși. Cu propriul suflet. Și dacă eul nostru profund coboară, uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
aprozi”. -Spre deosebire de numeroase documente în care se spune doar că s-a vând „o vie” sau „niște vii”, în zapisul întocmit la 9 iunie 1794 sunt înscrise toate bunurile vândute: „Adecă eu, Dimitrii Necula, dat-am adevărat și încredințat zapisul meu la cinstita mîna dumnealui spătar Manolachi Dimachi, precum să se știe că,... am vîndut dumnealui 4 pogoane de vie și cu livadă din vale de vie cu casă în vie și cramă și toate cele trebuincioase, adică 3
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
nu acceptă alimentarea graiului prin dezlipirea 33 lui de realitate, iar poetul propriu‐zis nu‐i decât fiul acestor mulțimi sănătoase și tradiționale, păstrătoare ale originilor în sânul unui neam și pe plan planetar purtătorii și veghetorii foc ului sacru încredințat lor în zilele din începuturi pentru zilele de pe urmă între care se așterne istoria cu ispitele și izbânzile și limitele ei nădăjduitoare.” * Să ne aducem aminte că în epistolarele sale - scrisoarea a 23‐a - Costache Negruzzi, care avea chiar în jurul
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
că la amiază îl aștepta soția, cu masa pusă. După amiaza își scotea copiii la plimbare apoi seara, adormea cu o carte în mână. Revenit brusc la realitata imediată, tresări, se ridică în picioare privind atent spre soldații din zona încredințată lui. Intră și el în apă. Tot malul Siretului era împânzit de soldații care făcuseră baie, iar hainele celor din apă erau aranjate ordonat, în grămăjoare. Deodată auzi un strigăt din aval, din zona unei mori vechi de pe celălalt mal
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]