7,767 matches
-
observându-i jacheta albastru Închis și cămașa rozalie În carouri cu guler deschis: — Nu sunt sigură... —E ușor. Uite. Se Îndreptă și, cu un zâmbet larg, zise: —Bună, mă cheamă Sam Epstein. Sunt vărul lui Saul. Ea Îi luă mâna Întinsă și o strânse. —Ruby Silverman. Fi și cu mine suntem prietene vechi. — Am observat fără să vreau că nu te simțeai bine mai devreme. Sunt doctor, pot să te ajut cu ceva? Păi, de fapt, acum mă simt mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
potul era mai mic decât crezuseră. În loc de cincizeci de lire, erau numai vreo douăzeci. Dar nu-i păsa nici unuia dintre ei. Le era de-ajuns surpriza și râsul care-i apucase când văzuseră mașina scuipând jetoanele. Își petrecură după-amiaza lenevind Întinși unul lângă celălalt pe plajă. În timp ce stăteau la taclale, Sam Își plimba degetele pe brațul lui Ruby sau se juca cu suvițele de pe fruntea ei. Una-două se opreau din vorbă și se sărutau. La un moment dat, În toiul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
se născuse - era pentru că Chanel Îi făcea „broscuțe“ pe burtă. Pentru că Sam era la New York și nu putea să facă săpături despre chestiunea cu mamele-surogat, Ruby se tot gândea ce putea să afle pe cont propriu. Într-o noapte, stând Întinsă În pat, complet trează pentru că mintea ei nu se mai liniștea, Îi reveni În cap prima conversație pe care o avusese cu Jill McNulty. Își aduse aminte de reacția exagerată pe care aceasta o avusese când Ruby glumise despre celebritățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
de parfum, șuvițe de păr, respirații mirosind a vin și a țigări. Stau sprijinit de bibliotecă, Manlio este în fața mea. Vorbește despre orice. Despre bărci, despre Martine, care se află din nou în clinică pentru dezintoxicare, de o sutură abdominală întinsă ca un funduleț de copil care apoi s-a infectat, s-a umflat. Are un trabuc în mână, iar mâna este prea aproape de fața mea. Și tu ce mai faci? — Trabucul, Manlio ... — Ah, da, scuză-mă, și îndepărtează puțin trabucul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
femeie prudentă. Ștergătorul de parbriz este oprit. Pe geam e o perdea de murdărie, un văl tulbure care ne separă de lume. În mașină se simte mirosul mașinii, al covorașelor, al pielii de pe scaune care în dimineața asta este mai întinsă și foșnește la fiecare mișcare, și acela îndepărtat al unui vechi arbre magique decolorat de soare, se mai simte puțin din parfumul meu, cel de aftershave, din impermeabilul rămas agățat în hol toată vara și care acum este din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ombelicul Elsei, căutând zona unde s-a implantat embrionul în uter. Nu știu la ce mă gândesc, Angela, nu-mi aduc aminte, dar poate sper că nu există nimic acolo. Mama ta are o expresie rigidă, privește monitorul cu gâtul întins, se teme ca visul acela să nu se materializeze. Dar tu apari, Angela, un căluț de mare cu un punct alb care se mișcă. Este inima ta. Așa te-am văzut prima dată. Atunci când monitorul s-a stins, mama ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
gumă și o aruncă în coșul metalic. Elsa s-a agățat cu toată forța de brațele negre ale moașei, puternice ca niște trunchiuri de copac. — Veniți să vedeți. Mă apropii și privesc. Sexul mamei tale a crescut, este larg și întins. Umflat de capul tău. Se vede ceva în mijloc. Un bumb negru. Părul tău, Angela. Primul lucru pe care l-am văzut din tine. Ne îndreptăm spre sala de nașteri. Elsa mă caută cu mâna, o strânge pe a mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
îmbrăcată cu o rochie bleumarin, pe gât, care nici nu pare să fie a ei. Pare o rochie a Elsei. Nu și-a scos pantofii, își sprijină picioarele încălțate de salteaua goală. Pantofi eleganți de culoarea vinului. Își ține gâtul întins și lung vârât între umerii care par mai mici din cauza poziției aceleia incomode. — Mă pregăteam să ies. — Unde? — La gară, plec, ți-am spus. În jurul gâtului alb ca lumina are un fular înflorat, un capăt îi cade pe piept, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Vom dormi așa, îmbrăcați, iar mâine ea se va simți bine, vom pleca devreme, pe răcoare. Ne vom opri să luăm micul dejun într-un bar, voi cumpăra ziare, lame de ras. Vinul băut în grabă stagna în corpul meu întins, îmi lipsea vocea Italiei, îmi lipsea trupul ei, simțeam că o doresc și mi-ar fi plăcut să fac dragoste. Ea dormea. Am stins lumina. Respira greu și zgomotos, ca un copil peste măsură de obosit sau ca un câine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
geamănă care îi dansa pe creștet, pe plafon. Am pătruns în privirea ei, prinzându-mă cu mâinile puternic de pat. Unde vrei să pleci, mic scaiete crăpat, broscuță fără suflare? Unde crezi că mergi? Mă sprijineam pe pumni, cu brațele întinse, forțându-mă să nu cad peste ea. Îi opream privirea. Mă aflam în umbră și ea era sub mine, în lumină. Era deja dincolo. Cu ochii întorși în alb, căuta ceva, un loc deasupra ei, și se agita ca și cum s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ești din nou cu mine, Angela. Suntem singuri. Îți mângâi brațul, fruntea, îți mângâi toată pielea neacoperită. Capul îți este așezat pe acest aparat de susținere în formă Krapfen, trebuie să rămâi așa. E nevoie ca mușchii gâtului să rămână întinși, pentru a evita orice compresie a circulației venoase. Capul trebuie să-ți stea deasupra nivelului inimii. Ai urechile maro de la dezinfectant, puțin asfalt în obraji, nu-ți face probleme, iese singur, restul ți-l scot eu cu laserul. Pentru cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de a șterge urmele. Atunci nu i-am spus asta. A început să meargă, privind înainte, cu umerii drepți, tocurile ei ascuțite mușcând parcă din trotuar de supărare. Pantofii cu toc îi alungeau pulpele și, pe când se îndepărta, acei mușchi întinși ca un arc îmi străpungeau inima. Nu ne mai putem vedea, mi-a spus. Îmi pare rău, dar nu mai putem. Am iuțit pasul ca să o ajung din urmă. —E ridicol. Nu înțelegi. Nu, și nu am înțeles nici legea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
secretul inocenței sale. Nu se uita prea atent la semenii lui. Uitați ce o să facem, domnule van Pels, o să extirpăm numărul, așa cum am face cu o tumoare sau cu o aluniță. Apoi apropiem marginile pielii slăbite. Dacă suprafața e prea întinsă, grefăm piele, dar sunt sigur că nu va fi nevoie în cazul dumneavoastră. Al dumneavoastră este doar un tatuaj de duzină. Doar un tatuaj de duzină, sunt milioane ca al meu. Cel puțin fuseseră milioane odată. Acum erau mai puține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
coloniștilor, Întotdeauna și fără excepție folosim cuvântul „noi“. Și doar Grass a fost chiar el soldat nazist! A Îmbrăcat uniforma Wehrmachtului! Și el și celălalt, Heinrich Böll. A purtat crucea Încârligată și cu siguranță În fiecare dimineață saluta cu brațul Întins și striga ca toți ceilalți „Heil Hitler!“. Și acum le zice „ei“. În timp ce eu, care n-am călcat niciodată În Liban, care n-am servit În Teritorii, spun și scriu „noi“. „Greșelile noastre.“„Sângele nevinovat pe care l-am vărsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
un bărbat rotunjor, cu un obraz roșu ca o bucată de carne dintr-o măcelărie, despre care Fima nu știa dacă era o boală de piele cronică sau un defect ciudat din naștere sau poate semnul misterios al unei arsuri Întinse, acesta obișnuia să-i cânte lui Fima, la sfârșitul fiecărui prânz de vineri, aceeași strofă, de parcă oficia un ritual: Efraim, iute ca un mânz, A terminat totul la prânz Acum, de plouă sau de ninge Nu-i nimeni să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
o parte a străzii" Stam la fereastră, mă uitam la răzorul de trandafiri dintre coloane, la peluza de iarbă cosită și la gardul de-a lungul căruia înfloreau flox-ul și lupinii, priveam dincolo de drumul ce traversa câmpul, la barele întinse. Săpăturile începuseră, se construise o moară de măcinat cereale, un soi de terasă supradimensionată, ale cărei ziduri se vor impune tot mai mult ochiului, mâncând, în cele din urmă, o parte considerabilă din câmpie. Cu fiecare cărămidă, coasta de sub pădure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
tot spațiul în posesie. Dar spre deosebire de prima lui vizită, acum Hackler purta un costum din gabardină de culoare deschisă, la cămașa albă o cravată de mătase de nuanță închisă, prinsă cu un ac de aur. Picioarele, pe care le ținea întinse și depărtate mult unul de celălalt, erau vârâte în pantofi maro din piele de căprioară, un model italian, iar faptul că șosetele în carouri ieșeau la iveală de sub tivul pantalonilor era un detaliu care nu-i putea scăpa lui Madame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de mătase mă acaparaseră de tot. Erau splendide. Niciodată nu mai văzusem asemenea țesături mari ce reușeau, prin varietatea lor, să transforme un spațiu larg și generos. Emanau un suflu de opulență, pentru că aceste covoare de mătase erau o avere întinsă aici, pe jos, pe care îți puneai pantofii, îți arcuiai pașii și toate zgomotele se estompau. Covoarele de mătase trezeau în mine și un fel de invidie, chiar un sentiment de nedreptate. Hackler, care fusese înainte doar un locțiitor, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și George Benson. Când ritmul a încetinit brusc, am rămas pe ring un timp, cu capul învârtindu-mi-se de la gălăgie și dezhidratare. —Dansezi? m-am întors și l-am văzut pe Gary sau Tony stând în fața mea cu mâinile întinse. M-am uitat panicată în jur după Maria, dar ea dansa deja cu celălalt. Mi-a arătat degetul mare ridicat semn că totul e OK. Reușisem. O scosesem la capăt. Misiunea mea pe pământ fusese îndeplinită, acum puteam muri împăcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
a sunat de pe mobilul lui cam la două săptămâni, uneori și mai mult de o oră. Își ridică palmele a nedumerire cuprinsă de cea mai rea disperare. N-o mai văzusem plângând până atunci. Sau cu părul ciufulit și machiajul întins. Chiar și când mergeam la ședințe de înfrumusețare și-i curățau fața complet, tot aranjată părea. În starea asta, scăpată de sub control, nu era Lisa, nu Lisa pe care o știam eu dintotdeauna. — Îți dau cuvântul meu de onoare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
și goale până la cot, cu care-și strângea mamelele uriași, prăbușite peste coama pântecului balonat de prea multe sarcini. Chipul ei, cu părul încă negru, lins, înnodat la ceafă, mi-a risipit timiditatea cu un surâs blajin pe o gură întinsă ce-i descoperea un șir de dinți prea albi, de porțelan, lungi la colțul drept al buzelor și tot mai scurți spre stânga, unde șeaua protezei de cauciuc îi acoperea gingia de sus, din ce în ce mai scăzută. Seara aceia mi-a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ureche. - Domnu’? făcu el mieros, în timp ce nodul beregatei i se înălță de două ori, ca să se piardă în dosul gulerului întors și scrobit. - Sunt Ramses, bâigui eu, ridicându-mă de pe marginea de fier a patului. M-a lăsat cu mâna întinsă. Madam Fișic l-a împins în antreu și ceva mai târziu, după ce s-au reîntors în odaia spoită, luminată cu o lampă de petrol cu spătar de tinichea albă, spânzurată de cuiul din perete, Marcu mi-a întins mâna albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
înăbușit în coșul pieptului meu. Fiindcă la noi, să vezi mata, adăugase piticul scuipându-și călușul, - la noi se mănâncă numai cegă și păstrugăă Pe domnul Șvaițer l-am întâmpinat la frontieră și i-am arătat din tren pământul roditor, întins și neted ca marea. Venit dintr-o țară muntoasă, împânzită de linii ferate, cu gări la două-trei minute una de alta, cu supraproducția numai în industrii, domnul Șvaițer își freca ochii mari și bulbucați, uluit de imensitatea câmpiilor. Cutreieram cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
capetelor noastre și înălțarăm frunțile către același firmament spre care cei dintâi oameni se ridicaseră în două picioare, copleșiți și ei de armonia creației. Dar după un minut de tăcere, am suit o noapte întreagă, umăr la umăr, cu gâturile întinse și în ritmul aceluiași pas. Galbena felie a lunii ne întâmpină, pe platoul pe care pasc trifoi, cel puțin două mii de vaci. E încă întuneric când trecem pe aici, printre zbieretele văcarilor și dangătele sutelor de clopote sonore și sparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
noastre să conceapă chipul lui Eros. Când intrai în atelier, doi oameni, vii amândoi, scăpărau din ochi mânie și durere: pictorul și chipul proaspăt zugrăvit al trupului cu pielea arămie. - Eros cheamă, îmi zise Egon, măsurându-mă disprețuitor, cu mâna întinsă, arătându-mi astfel pe pânza șevaletului, frumusețea, tinerețea și iubirea, încremenite, pentru mulți ani înaintea uitării. Prin ușa clopotniței, care nu se închidea niciodată din pricina balamalelor mâncate de rugină, coborâsem câte două trepte, scara putredă de lemn. - Ramses, vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]