49,940 matches
-
Ei bine, deși în viitor s-ar putea crede altceva, Ward n-a fost un om rău. Poate că a fost insuportabil de infatuat și de ipocrit, dar în planificarea și executarea ciudatei sale stratageme pare să se fi comportat întotdeauna onorabil. Jurnalele sale intime, care încă supraviețuiesc atât pe un website ultra-securizat, cât și într-un seif puternic ranforsat, se referă la transferul personalității sale cu termenul de „aranjament“ și asta e exact ce-a fost. Ward a cheltuit mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de ale lui; acum că în față i se deschideau orizonturi mai largi decât văzuse vreun om vreodată, cu siguranță avea lucruri mult mai importante de făcut. Ceea ce știm cu certitudine este că, înainte de izbucnirea Primului Război Mondial - încăpățânat și neîmblânzit ca întotdeauna -, Ward își găsise un post de ofițer în armată. Însă Marele Război nu semăna cu nici unul dintre războaiele trecutului. Era Brigăzii Ușoare apusese de mult, despuiată de mândria și alămurile și poemele și picturile ei. Războiul era acum industrializat, lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
am spus, Ward nu era un om rău. Hotărârea la care a ajuns, imediat ce s-a declarat pacea, a fost mai mult decât logică, date fiind resursele de care dispunea și contextul. Dar, sigur, lucrurile cele mai rele nu izvorăsc întotdeauna din intențiile cele mai rele. Purtând cicatricele războiului, în pofida îngâmfării și bravadei sale, Mycroft Ward a dezvoltat o obsesie pentru singura mare scăpare a stratagemei sale; căci, cu toată nemurirea pe care sinele lui o putea atinge cu ajutorul folosirii repetate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mesajul SEMNAL PIERDUT de pe monitor. — Așa, pur și simplu? Încuviință. — Am dat fuga în baie și am vomitat. S-a dovedit că Polly, sora mea mai mică, scosese cablul ca să dea un telefon și întrerupsese programul de „aranjament“. — Uau. — Știu. Întotdeauna făcea așa. Ne certam de multe ori pe chestia asta. — Ți-ai dat seama că ceva nu era în ordine? — O, da. O simți. Acum pot să gândesc făcând abstracție de ea, zise și ridică privirea, concentrându-se asupra unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
data asta. — Mă bucur că ești aici. — Fac și eu ce pot. — Doar că nu te deranjează nimic din toate astea, nu? — Așa-s eu. Nu mă deranjează niciodată, până când mă deranjează. Am încuviințat. — După cum văd eu lucrurile, spuse ea, întotdeauna se întâmplă ceva. Uneori, ceva ce nimeni n-a crezut că e posibil pur și simplu se întâmplă. Înainte, toți spun asta-i imposibil sau cât trăiesc eu n-o să văd așa ceva, dar apoi e pur și simplu un fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Ward și pe ludovician unul împotriva celuilalt. Pe de altă parte, exista posibilitatea să nu ai încredere într-un asemenea plan conceput de un străin, mai ales după întâlnirea cu domnul Nimeni. — Dar am avut încredere în tine. Am avut întotdeauna. — Nu-mi puteam asuma riscul ăla. — Dar riscurile pe care mi le-am asumat eu? Trebuia să fii sinceră cu mine. Știu că te-am rănit, dar gândește-te la ce spui. Am rămas tăcut preț de o clipă. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cauți tu aici? Ce înseamnă asta? Fața ei îmi zâmbi, fără să-mi răspundă, nefiind altceva decât un miliard de punctișoare tipografice. Am închis cartea cu un pocnet. Ce înseamnă asta? Îți spun eu ce înseamnă, Eric. Înseamnă ce înseamnă întotdeauna. Înseamnă o altă poveste uitată, un alt flux secat, o altă pistă întreruptă sau pierdută. Dar apoi am observat ceva. Ceva de pe ultima copertă a cărții îmi reținu atenția, ceva atât de șters, că aproape nici nu exista. Am înclinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
la mine. Oare Clio ar fi făcut ceea ce făcuse Scout? O, haide, știi care-i răspunsul la întrebarea asta. Uneori, atunci când ești somnoros, ideile și sentimentele din ungherele minții capătă voci proprii, șoptite. Nu face decât ceea ce-a făcut întotdeauna, ceea ce-i mai bine pentru tine, fie că-și dai seama atunci sau nu. Am încercat să le opresc, dar lucrurile acelea absurde nu voiau să dispară. Știi, nu-i așa? Felul în care vă înțelegeți voi, toate emoțiile alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
toate astea sunt unelte puternice dacă știi cum să le folosești, dar există limite. Rechinul ludovician e un animal viu, iar un animal are o natură proprie și asta nu poate fi schimbată cu nimic în lume. Un rechin e întotdeauna un rechin, orice ai vrea tu să crezi. Să supraviețuiască amintirile într-un ludovician ar fi ca... ca un șoarece care supraviețuiește într-o pisică. — Dar el voia tare mult ca asta să fie adevărat, nu? Îmi aruncă un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
vlăguit. — Eu am fost singurul Shotai-Mu care a supraviețuit și asta doar mulțumită ție. — Ai venit aici. — Departamentul ăsta fusese abandonat cu mult timp în urmă și oamenii lui Ward nu știau nimic de existența lui. Vezi tu, am crezut întotdeauna că prioritatea mea trebuie să fie continuarea muncii noastre. Am făcut tot posibilul să rămân ascuns în vreme ce îngrijeam și întrețineam limbile. Dar. Dar acum sunt bătrân și Ward a devenit bogat și puternic. Are resursele necesare ca să fie sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
n-am făcut asta. Ai uitat-o aseară. Avea dreptate. Uitasem punga de plastic, o lăsasem în camera cu masa și lumânările. — Tot nu înseamnă că ai dreptul să le citești. Ochii doctorului zăboviră asupra mea. Senini și goi ca întotdeauna, nu aveai cum să-ți dai seama ce fierbea în spatele lor. Am simțit un fior slab de neliniște. — Deci, nu vrei să știi ce ți-a scăpat? Încă amețit și cu ochii împăienjeniți, am ridicat mâna, dorindu-mi pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
e conectat prin intermediul antenei la Ward. — Materie și antimaterie, am spus. Bang. — Exact. Bang. Și putem toți să plecăm acasă. Numai că nu va fi tocmai așa, nu? Nu va fi dacă va trebui să ne apropiem de rechin. — Păi, întotdeauna există riscuri, dar ce trebuie să ții minte este că toată barca asta e făcută dintr-o singură buclă conceptuală non-divergentă puternică. Orice s-ar întâmpla, rechinul nu ne poate atinge atâta timp cât rămânem la bordul navei. Noi trebuie să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
fi“ sau „fetița mea“ sau „n-ai avut grijă de ea“ sau „nu pot, pur și simplu nu pot...“ Uneori, nu se auzea absolut nici un cuvânt, ci doar trei, patru, cinci hohote de plâns, apoi se întrerupea legătura. Îi spuneam întotdeauna același lucru: — Îmi pare rău, îmi pare tare tău. Plângeam mult după ce închidea, uneori cât era noaptea de lungă. N-am spus asta nimănui, niciodată. Mi-amintesc întruna amănunte. Chiar acum o secundă mi-am adus aminte cum am reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ieșit la pensie. Se presupune că Randle i-a oferit în particular consultanță de specialitate domnului Sanderson mai bine doi ani fără să anunțe starea sa autorităților îndrituite. Astăzi, doamna profesor a susținut din nou că acțiunile sale au fost întotdeauna „întru totul cuvenite“. În lumina morții lui Sanderson, se așteaptă ca poliția să-i solicite lui Randle un nou interogatoriu. Se crede că domnul Sanderson a suferit de-o afecțiune mentală rară, cunoscută sub numele de fugă psihotropă. Fuga psihotropă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
se poate sé fie o scaré așa de lungé! Dar unde sté el acolo, dacé Iurii Gagarin a zburat cu rachetă și cu avioanele și n-a vézut nimic? Nu-i nici un Dumnezeu, Iti zic eu! Șasa intra În clasé Întotdeauna cu Întîrziere, céci el era din satul mic unde nu era școalé. Pe el Îl aducea autobuzul din satul lui mic În oraș, céci numai În oraș la școalé și toți copiii se uitau ciudat la el. Învéțétoarea spunea: „Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
-i ajungea pîné la pémînt, și avea pérul prins Într-un coc din care cédeau șuvițe crete. Ce frumoasé era Sophie! CÎmpul era galben-portocaliu și era tot timpul ziué, si era soare. Céci Sophie era micé și obosea mergînd, adormind Întotdeauna Înainte de asfințit. Ea se trezea cînd soarele se vedea jumétate din florile galbene și portocalii, care erau umede și respirau un abur récoros. Tatél ei o ducea pe umeri și ea dormea, Încolécindu-i capul cu mîinile ei mici, slobozind un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
stînga, unde, dacé nu erai prea atent sau te gîndeai la ceva, te puteai rétéci. Dar era bine, céci pe uși erau scrise niște numere, care nu se repetau niciodaté, si dacé puteai sé ții minte numérul ușii tale, ajungeai Întotdeauna bine. Intrai mai Întîi pe ușé. Mai Întîi era o ușé mare, céci erau mai multe uși, pe care scria: „BINE AȚI VENIT” și era pus un semnul exclamérii. Dupé aceasté ușé era un coridor pétrat, unde stétea elevul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
nu puteau sé o copie cu hîrtie neagré pe steag, cé prin perete nu trece. Erau numai litere frumoase pe pereți și erau fécute rame cu frunze pe la colțuri, și erau poezii Întregi scrise pe stele de carton. Șasa avea Întotdeauna timp céci autobuzul venea Întotdeauna mai tîrziu și el putea sé stea pe coridoare, dacé nu-l alunga elevul de serviciu sau vreo Învéțétoare care tocmai pleca, si sé citeascé tot ce scria pe pereți. Erau multe cuvinte pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
cu hîrtie neagré pe steag, cé prin perete nu trece. Erau numai litere frumoase pe pereți și erau fécute rame cu frunze pe la colțuri, și erau poezii Întregi scrise pe stele de carton. Șasa avea Întotdeauna timp céci autobuzul venea Întotdeauna mai tîrziu și el putea sé stea pe coridoare, dacé nu-l alunga elevul de serviciu sau vreo Învéțétoare care tocmai pleca, si sé citeascé tot ce scria pe pereți. Erau multe cuvinte pe care nu le Înțelegea. Dar cele mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
copiii care Îl privesc. Și de ce mama lui Îl trezea cu jumétate de oré mai devreme, dacé autobuzul venea la opt féré un sfert și, mai ales, cé toaté lumea știa cé nu vine la opt féré un sfert, ci Întotdeauna Întîrzie? Șasa ajungea Întotdeauna ultimul și cînd ajungea el, copiii stéteau de acum acolo și așteptau de jumétate de oré lîngé gardul care Împrejmuia tabéra pioniereascé, tabéré care se află acolo, În satul lor, céci satul lor era un sat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Și de ce mama lui Îl trezea cu jumétate de oré mai devreme, dacé autobuzul venea la opt féré un sfert și, mai ales, cé toaté lumea știa cé nu vine la opt féré un sfert, ci Întotdeauna Întîrzie? Șasa ajungea Întotdeauna ultimul și cînd ajungea el, copiii stéteau de acum acolo și așteptau de jumétate de oré lîngé gardul care Împrejmuia tabéra pioniereascé, tabéré care se află acolo, În satul lor, céci satul lor era un sat cu multé iarbé și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
pentru cé Lenin Învéța bine la școalé și a avut putere sé facé Revoluția. Pe urmé Șasa intra În pédurea de dupé pédure și Începea sé rupé buruian. Dar buruianul nu era buruian și asta l-a mirat pe Șasa Întotdeauna, cé buruianul nu era buruian, ci erau brebenei și viorele, și alte flori frumoase. Dar erau atît de multe florile frumoase, Încît toaté lumea mergea cu sacul sé le rupé și sé le dea la porc. Șasa se gîndea cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
plin. Lui Șasa Îi plécea sé se ducé dupé brebenei, céci brebeneii erau frumoși și-i ajungeau pîné la genunchi, și el célca numai pe brebenei. Brebeneii erau albaștri și violeți, si roșiatici, si galbeni, si albi. În autobuz primévara Întotdeauna era plin de brebenei, céci toți copiii și fetele duceau brebenei la Învéțétoare Înveliți În foaie de caiet și gazete. Dar Șasa nu ducea niciodaté brebenei la Învéțétoare, céci nu-i plécea. În schimb duceau ceilalți copii și fetele. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
de pionieri avem printre noi și sé-i arate cu degetul. Pentru cé așa ceva nu poate sé fie ținut ascuns. Și este de datoria noastré sé scoatem adevérul la ivealé, pentru cé orice s-ar Întîmpla, noi știm cé adevérul iese Întotdeauna la suprafațé, așa cum uleiul iese la suprafața apei. Voi ați vézut, copii, cum iese uleiul la suprafațé cînd face mama borș? Poftim, Erofei Ivanovici, măi spuneți o daté, În fața școlii Întregi, ceea ce ne-ați spus și noué În cancelarie, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
urmé Își trase cémașa și-și lué ghiozdanul. Ceasul cel roșu cu télpi de fier că o sanie avea acul cel scurt la opt și acul cel lung la noué. Acul cel mic, subțire și galben, stétea la șapte, ca Întotdeauna, si Șasa nu-și putea aduce aminte dacé sunase sau nu. Ghiozdanul i se hurduca În spate și Șasa Îl lué Într-o mîné, alergînd cît putea de repede. În fața gardului care Împrejmuia tabéra nu se vedea nimeni. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]