12,690 matches
-
găsit un negustor care mergea la Mamre și acesta i-a dus știrea morții mele Bunicii. Femeia din Canaan mi-a dat un văl și un toiag și m-a condus în Tyr. A căutat o caravană care mergea spre ținutul marelui fluviu. M-au luat în schimbul unui animal și cu promisiunea că o să-i distrez cu povești și cântece. Negustorii m-au dus până la On, unde mi-a căzut în mână o sistră și iată-mă acum aici, vorbind iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Dina. Re-mose s-a însurat și i-a povestit soției despre mama lui care l-a izgonit nu ca să moară, ci ca să trăiască. Copiii lui Re-mose au avut copii până la a o suta generație. Unii dintre ei au trăit în ținutul unde m-am născut eu și alții în locurile reci și bătute de vânturi pe care Werenro le-a descris în lumina focului făcut cândva de mama. Nu există vrajă în nemurire. În Egipt, am iubit parfumul lotusului. O floare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Zilele se scurgeau cu Întocmirea dosarului afacerii În cele mai mici detalii și În așteptarea rezultatelor ultimelor analize. Marie surprinse o discuție telefonică a lui Lucas, indicînd că el se interesa deja de un nou mister, cel al dispăruților din ținutul catharilor. Făcu și ea un scurt drum la Brest pentru a reînoda legăturile cu echipa pe care trebuia s-o reîntîlnească destul de curînd. Nici unul, nici celălalt nu Îndrăznea să rupă pactul tacit de a nu aborda un eventual viitor comun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
timp În timp, Între două viraje, arunca o privire la fiul său care moțăia pe bancheta din spate; se simțea inundat de o emoție stranie. Din ziua aceea, Michel fu crescut de bunică-sa, care ieșise la pensie În Yonne, ținutul ei de baștină. Puțin mai târziu, Janine plecă În California, ca să trăiască În comunitatea lui di Meola. Michel avea s-o revadă abia la vârsta de cincisprezece ani. De altfel, nici pe taică-său nu avea să-l mai vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
kilometri de Paris, iar pe atunci Încă era un sat. Un sat drăguț, cu case vechi; Corot a pictat aici câteva pânze. Un sistem de canale deviază apele râului Grand Morin, drept care Crécy este abuziv numit, În unele prospecte, Veneția ținutului Brie. Puțini dintre locuitorii săi lucrează la Paris. Majoritatea sunt angajați la mici Întreprinderi locale, sau cel mai adesea la Meaux. Două luni mai târziu, bunica a cumpărat un televizor; publicitatea tocmai Își făcea apariția pe canalul 1. În noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
este mai ușoară). Cuplurile sunt fidele și fericite; trăiesc În case agreabile În afara orașelor (În suburbii). În timpul liber, meșteresc, se ocupă cu grădinăritul, cu artele plastice. Asta când nu preferă să călătorească, să descopere modul de viață și cultura altor ținuturi, a altor țări. Jacob Wilkening se născuse la Leeuwarden, În Frizonia occidentală; venit În Franța la vârsta de patru ani, nu mai avea decât o conștiință vagă a rădăcinilor lui olandeze. În 1946, se Însurase cu sora celui mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
primul rând pe sex și violență, care În deceniile următoare avea să câștige și alte segmente de piață. Trentagenarii Îmbogățiți din anii 60 s-au regăsit pe deplin În Emmanuelle, apărut În 1974: propunând formule de petrecere a timpului liber, ținuturi exotice și fantasme sexuale, filmul lui Just Jaeckin era, În sânul unei culturi rămase profund iudeo-creștină, un manifest pentru intrarea În civilizația vacanțelor. Dintr-o perspectivă mai generală, mișcarea de emancipare a moravurilor a cunoscut În 1974 succese importante. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
nopții. Avea fese frumoase, Încă rotunde, foarte excitante. Bruno Își aminti o frază din Mica sirenă, avea acasă un disc vechi cu Cântecul mateloților interpretat de Frații Jacques. După ce, din dragoste pentru prinț, Îndurase toate Încercările, renunțase la voce, la ținutul natal, la frumoasa-i coadă de sirenă, totul În speranța de a deveni o femeie adevărată, furtuna o aruncă În toiul nopții pe o plajă; acolo, mica sirenă bea elixirul vrăjitoarei. Se simțea sfâșiată În două, suferința era atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
zare, culmile munților Twelve Bens formau o succesiune de griuri din ce În ce mai pale, ca straturile de culoare dintr-un vis. Rămaseră tăcuți. La intrarea În Galway, Walcott vorbi din nou: — Am rămas ateu, dar pot Înțelege de ce oamenii sunt catolici aici. Ținutul ăsta are ceva foarte special. Totul vibrează În permanență, iarba pajiștilor și suprafața apelor, totul pare să indice o prezență. Lumina este mobilă și blândă, ca o materie schimbătoare. O să vedeți. Cerul, și el, este viu. 6 Michel Închirie un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
sau pentru că băgaseră de seamă că fugisem. Ne-am trezit pe o culme Înierbată. Luna răsărise și vedeam de jur Împrejur ca În palmă. Pe mâna tare se ghicea o vale molcomă, acoperită cu copacii mărunți care creșteau În acel ținut. - Pe-acolo, Îmi făcu semn Runa și o luarăm la vale În fugă. Ne strecurarăm printre copaci și, În scurt timp, ajunserăm pe malul unei ape curgătoare. Mormăind, Runa trase de sub o tufă un bulumac aproape uscat. Îl rostogoli În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
sunt eu... Hm! Scept nu se laudă nici cu strămoși și nici nu crede că-i curge prin vine ceva sânge sau vorbe de la Tatăl! Scept ți-a luat urma pe tot pământul fiind doar Scept, vânător de mamuți din Ținuturile de Stâncă, doborâtor al urșilor bătrâni și știutor În a privi stelele toate. Acum, spune ce vrei! Am privit peste umăr la puhoaiele neamurilor strânse Îndărătul meu. În fruntea lor se aflau Vindecătorii cei mai vajnici și, câțiva dintre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Aurora Martinescu izbucnește într-un râs binevoitor. N-am nevoie să cred. Știu sigur că e așa! Cât despre sabia lui Mihai, eu una nu știu de așa ceva, căci, pentru a cita aceeași sursă ca tine, acesta e capătul unui ținut necunoscut până și de mine; dar am să-mi chem și eu aliații și să vedem ce putem face. Sună-mă din nou peste două zile, ba nu, peste trei mai bine și... ─ Delegația urmează să plece pe 9 și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
unul cu celălalt, firește. Pentru supuși, era o patimă folositoare: regele poruncea clădiri și invenții nemaiauzite, arhitectul îi întrecea toate închipuirile născocind și înfăptuind temple, palate și inginerii care de care mai uluitoare, atunci regele poruncea altele și tot așa. Ținutul prospera. Oamenii aveau mereu de lucru și o duceau bine, iar femeile cheltuiau averile soților cumpărând lucrurile minunate făurite de aceștia. Copii nu li se nășteau prea mulți, căci soții aveau grijă să nu-și risipească avutul și în felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
St. Paul îmi trimitea doi dolari pentru a-mi continua bunele strădanii. Își cerea scuze. Zicea că aceștia erau toți banii ei. Un tip din Bartlesville, Oklahoma, mă întreba de ce nu plec din Jew York să vin să trăiesc în ținutul Domnului. N-aveam idee cum aflase Jones despre mine. Kraft pretindea că și el era complet nedumerit. De fapt nu era cu adevărat nedumerit. El îi scrisese lui Jones ca patriot anonim, dându-i fericita veste că mă aflu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
M-a lăsat în ușa sălii de mese, mi-a spus să intru și să aștept. Apoi a plecat cu mașina lăsându-mă fără nici o pază. Am intrat, deși aș fi putut foarte bine să ies să colind din nou ținutul. În hambarul acela dezolant, singur-singurel, așezat pe o masă sub pictura murală, se afla Zâna-Mea-Cea-Bună. Wirtanen purta uniformă de soldat american - scurtă cu fermoar, pantaloni și cămașă oliv-maroniu, cămașa deschisă la gât, ghete de luptă. Nu avea nici o armă. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
amândoi, este că valoarea acumulată din hoția națională depășește de unu virgulă optzeci și trei de procente valoarea rămasă. Altfel spus, s-a furat unu virgulă optzeci și trei de Românii, ceea ce este de domeniul absurdului. Au furat până și ținuturile înstrăinate și încă nerealipite, Basarabia, Bucovina și Cadrilaterul. Hai, fără Cadrilater, să nu revendicăm mai multe, din exces de zel patriotic. Aici e paradoxul românesc. Se fură aproape două Românii și totuși țara mai este pe hartă, a intrat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
sau indieni și se descurcau bine. Mai ales cărțile de ezoterisme, astrologie, descifrări de vise și mistrere neelucidate mergeau de minune. Se vindeau în tiraje incredibile. Cel mai solicitat și cumpărat era Maestrul Zoghutraapahma din Catrabisha, ucenicul Marelui Yoghin din Ținutul Shzynuzy, pseudonimul tovarășului Corneliu Pișcolț, de la Agerpres, care viza toate fotografiile cu soții Ceaușescu trimise spre publicare redacțiilor. Scoase scrisoarea lui Georges K. Iachimovici. O mai parcurse încă o dată, îngândurat, concentrat, ca și cum încerca să vadă dincolo de rândurile acelea. Ridică într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
afară, urmărind, poate, o muscă, sau ferindu-se, poate, de un alt pește mai mare. Cercetă urmele lăsate în nămol. Fuseseră patru iar, printre ei, și cel pe care îl cunoștea drept Kano, purtătorul celei mai lungi sarbacane din tot ținutul. Călcătura lui era inconfundabilă, urma aceea diformă nu se asemăna cu nici o alta. De ce acest mister? De ce să vină noaptea, să se așeze ca să-l privească, să mănânce ceva și să plece fără să aștepte lumina zilei? Era poate un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
creangă înaltă, la umbră, foarte la vedere pentru cineva care ar străbate acea potecă presărată cu urme recente. Între atâtea urme, le descoperi lesne pe cele ale lui Kano, cel cu picioarele diforme, purtătorul celei mai lungi sarbacane din tot ținutul. Se urcă în caiac și porni pe drumul de întoarcere. Când intră în colibă, găsi atârnând de o grindă o maimuță mică, jupuită de piele și vânată de curând. Cineva îi întorcea darul. După-amiaza se scurgea încet, foarte încet. Așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Amazon, nu străbătea mai mult de o sută de kilometri. În a doua noapte, așezați în jurul focului, pe malul stâng al râului, luna plină se ivi deasupra coroanelor copacilor, acolo în depărtare, de cealaltă parte a apelor, în chiar inima ținutului yubani. — O noapte lungă, comentă părintele Carlos. Astăzi, răufăcătorul Taré al nopții devine un Intié binefăcător. Când luna plină apare așa, pe un cer fără nori și fără ploaie, yubani-i celebrează marea sărbătoare „Nokué“, prefacerea răului în bine. Dansează, mănâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Ar putea să o facă pe la Nord, pe la poalele cordilierei, unde n-ar deranja pe nimeni. — Sunteți sigur? — Firește. Sunt naturalist și am făcut un studiu ecologic pentru Ministerul Transporturilor. Timp de trei luni i-am însoțit pe topografi prin acele ținuturi de toată frumusețea și am redactat un raport de optzeci și trei de pagini. Concluzia mea era simplă: o șosea de-a lungul zonei muntoase și pe la poalele Anzilor nu ar afecta echilibrul ecologic al regiunii, nici viața indigenilor. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
lupte să conserve Yellowstone, Yosemite sau Canionul din Colorado. Aici, neguțătorii „care se află în templu“, cum spunea Muir, vor face selvele una cu pământul - tonul vocii lui devenise din ce în ce mai pătimaș pe măsură ce vorbea. Va sosi curând ziua în care aceste ținuturi nu vor fi decât o frumoasă amintire și un imens deșert. — Selva asta este foarte tare, comentă el. O cunosc și știu că se va apăra cu vitejie. Omenirii îi va fi foarte greu să dea gata Amazonia. Omenirea dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
trăit-o Statele Unite la sfârșitul secolului. Timp de peste o sută de ani, singura formulă dominantă acolo a fost „libertatea individuală“, dusă până la niște extreme de neconceput. În numele unei asemenea libertăți, personaje fără scrupule au nimicit unul dintre cele mai frumoase ținuturi din lume. În câțiva ani, au irosit resurse care ar fi fost de-ajuns pentru zece generații. Unii s-au îmbogățit până la niște limite de necrezut, dar au fost pe punctul de a nimici totul. Probabil că, dacă Theodore Roosevelt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
au venit în numele lui Dumnezeu să caute aur, înarmați cu spade și archebuze. Cei de acum veneau în numele Progresului, să caute cupru, înarmați cu avioane și mitraliere. Trecuseră patru sute cincizeci de ani de când Francisco de Orellana a trecut prin acele ținuturi, dar războiul continua să fie același. Simți că yubani-i începeau să se miște. De parcă un ceas interior i-ar fi trezit la unison, ieșiră din minusculele lor refugii și își luară armele ca să dispară în desișuri. José Correcaminos se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
la faptul că nicăieri în lume nu există un om în totalitate areligios. Oricare ar fi gradul de desacralizare a Lumii se păstrează totuși urmele unei valorizări religioase. Spațiul profan păstrează locuri „privilegiate”, calitativ deosebite de celălalte, cum ar fi ținutul natal, strada copilăriei, locul primei iubiri. Aceste spații devin Locuri Sfinte pentru că determină o schimbare în universul de cunoaștere al celui implicat direct. Ele oferă revelația unei alte realități decât aceea la care participă zilnic. În aceasta constă sacrul. Sacrul
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]