5,392 matches
-
300 de lăcașuri de cult în cadrul Eparhiei; În numele Prea Fericitului Părinte Patriarh TEOCTIST a înființat aproximativ 135 capele în așezăminte militare, spitalicești, orfelinate, case de bătrâni și penitenciare; Au fost reactivate 8 mânăstiri și schituri și a fost înființate 5 așezăminte monahale noi; A fost delegat în activități pastorale în străinătate (S.U.A. - 1995, Suedia și Norvegia - 1997, Paris - 1998, Italia - 2000 și de mai multe ori în Bulgaria). A susținut de asemenea o serie de conferințe și cuvântări pastorale, după cum urmează
Teodosie Petrescu () [Corola-website/Science/308647_a_309976]
-
artă și carte veche românească. De asemenea, în incinta mănăstirii a fost ridicată o nouă biserică, cu hramul "Acoperământul Maicii Domnului", a cărei piatră de temelie a fost așezată la 1 decembrie 2002. Arhiepiscopul Timotei a acordat atenție și celorlalte așezăminte monahale, înființate sau reînființate după 1990, cum sunt mănăstirile de la Feredeu, Roșia, Almaș, toate din județul Arad și mănăstirea Crișan, schiturile de la Cetatea Colț, Ghelari, Sfântul Nicolae de la Vulcan, Straja, Cucuiș, toate din județul Hunedoara. În anul școlar 1994-1995, ca
Timotei Seviciu () [Corola-website/Science/308648_a_309977]
-
Novii region, declarând că ""înființarea de noi trei episcopate ale Bisericii Române pe teritoriul Moldovei și Transnistriei constituie o cruciadă împotriva Bisericii Ortodoxe Ruse și destabilizează contextul politic extern în întreaga Europa occidentală. Nu poate decât să ne bucure înmulțirea așezămintelor de cult ortodox, dacă totul se face cu bună credință și pe cale canonică. Dar când se anunță crearea de noi trei eparhii românești pe un teritoriul aflat sub jurisdicția Bisericii Ortodoxe Ruse, cu care Biserica Română se află într-o
Iustinian Ovcinicov () [Corola-website/Science/308685_a_310014]
-
pentru a da un suflu nou bisericii. El s-a așezat într-o peșteră lângă mănăstirea Lainici. Tot Sfântul Nicodim a ctitorit mănăstirea Vodița de lângă Drobeta Turnu Severin și Mănăstirea Tismana, în preajma căreia a sihăstrit până la sfârșitul vieții sale. Importanța așezământului a fost sesizată și de împărăteasa Maria Tereza, care, prin generalul Bukow, a distrus între 1750-1765 (în 15 ani) sute de așezăminte ortodoxe în Transilvania. Schitul, deși nu era în Imperiul Austro-Ungar, aflat la câțiva kilometri de graniță, a căzut
Mănăstirea Lainici () [Corola-website/Science/308752_a_310081]
-
mănăstirea Vodița de lângă Drobeta Turnu Severin și Mănăstirea Tismana, în preajma căreia a sihăstrit până la sfârșitul vieții sale. Importanța așezământului a fost sesizată și de împărăteasa Maria Tereza, care, prin generalul Bukow, a distrus între 1750-1765 (în 15 ani) sute de așezăminte ortodoxe în Transilvania. Schitul, deși nu era în Imperiul Austro-Ungar, aflat la câțiva kilometri de graniță, a căzut victima marii prigoane antiortodoxe a puterii imperiale de la Viena. Biserica ctitorită din sec. XIV-lea - al XV-lea ar fi fost distrusă
Mănăstirea Lainici () [Corola-website/Science/308752_a_310081]
-
a ascuns o vreme la mănăstirea Lainici deoarece era urmărit de turci pentru că luptase împotriva lor în războiul ruso-turc dintre anii 1806 și 1812. Îmbrăcat în straie călugărești, acesta s-a ascuns până în ultimul moment. În 1817 turcii au devastat așezământul, și negăsindu-l pe Tudor, l-au decapitat pe călugărul Maxim, risipind obștea. În cronicile vremii, printre ctitori apare un nume: Stanca Măldărescu, dar care lipsește, în mod surprinzător, de pe pisania așezământului. În locul ei este gravat Kalistracta, evident numele de
Mănăstirea Lainici () [Corola-website/Science/308752_a_310081]
-
până în ultimul moment. În 1817 turcii au devastat așezământul, și negăsindu-l pe Tudor, l-au decapitat pe călugărul Maxim, risipind obștea. În cronicile vremii, printre ctitori apare un nume: Stanca Măldărescu, dar care lipsește, în mod surprinzător, de pe pisania așezământului. În locul ei este gravat Kalistracta, evident numele de călugărie pe care l-a purtat, la sfârșitul vieții, vrednica boieroaică. Mănăstirea Lainici a fost construită între anii 1812 și 1847 de boierii din regiune pe un deal care domina Valea Jiului. Ea
Mănăstirea Lainici () [Corola-website/Science/308752_a_310081]
-
lemnului, de o bogăție, o varietate și un rafinament remarcabil, în care bisericile de lemn au atins vârful ei maxim de expresie. În acestea s-au înfiripat comunitățile creștine din sate și târguri și în jurul lor au luat ființă primele așezăminte monahale, singurele noastre centre culturale în decursul multor veacuri. În România se păstrează peste 1400 de biserici de lemn construite înainte de anul 1918. Valoarea lor în ansamblu este inestimabilă pentru cultura românească. Ele fac parte integrantă și definitorie din identitatea
Biserici de lemn din România () [Corola-website/Science/307978_a_309307]
-
inovatoare în formele lăcașelor de cult ale românilor și ucrainenilor. La sud de Dunăre, în Serbia, se păstrează câteva biserici de lemn în zona Morava-Timoc, asemănătoare celor din Oltenia și Banat. Peste tot la români, în toate săliștile, târgurile și așezămintele monahale, primele lăcașe de cult au fost ridicate mai mult sau mai puțin din lemn. Marile catedrale, biserici, mănăstiri, vechile noastre vetre de spiritualitate și cultură, au mai toate o bisericuță de lemn la începutul destinului lor. Această întâietate a
Biserici de lemn din România () [Corola-website/Science/307978_a_309307]
-
de domnie. Unele documente din 1433 numesc Biserica Sf. Niculae sau Sfântul Nicolae din Pâlcov. Între anii 1558-1559 aflându-se în ruină, bisericuța este refăcută de jupâneasa Caplea din Stănești, urmașă a boierului Mogoș, mătușă a boierilor Buzești. Jupâneasa dotează așezământul cu cele necesare rânduielilor bisericești și închină biserica ca metoh mănăstirii Simonopetra de la Muntele Athos. La moartea sa, în jurul anului 1585, va fi îngropată aici, iar mănăstirea primește numele de Mănăstirea postelnicesei Caplea sau Mănăstirea Sf. Nicolae al postelnicesei. La
Mănăstirea Mihai Vodă () [Corola-website/Science/308013_a_309342]
-
1585, va fi îngropată aici, iar mănăstirea primește numele de Mănăstirea postelnicesei Caplea sau Mănăstirea Sf. Nicolae al postelnicesei. La porunca lui Petru Cercel, fratele lui Mihai Viteazul, rămășițele trupești ale jupânesei sunt dezgropate și mutate la Mănăstirea Bolintin, iar așezământul este distrus și călugării alungați. La mănăstirea Bolintin datorită unor neînțelegeri ale călugărilor asupra drepturilor de proprietate, cedate de jupâneasa Caplea, aceștia au dezgropat-o și i-au împrăștiat oasele. Cândva înainte de anul 1591, mănăstirea refăcută de jupâneasa Caplea a
Mănăstirea Mihai Vodă () [Corola-website/Science/308013_a_309342]
-
și sate. În toamna anului 1691, la întoarcerea din invazia în Moldova, el a lăsat garnizoane poloneze în mai multe complexe fortificate: Cetatea Neamțului, Cetatea Sucevei, Mănăstirea Agapia, Mănăstirea Secu și mănăstirea armenească. El și-a stabilit tabăra în jurul acestui așezământ religios. Acest eveniment este consemnat de cronicarul Ion Neculce în letopisețul său: "„În al șesălea anu a domniei lui Cantemir-vodă coborâtu-s-au craiul Sobețichii cu oștii grele iar în Țara Moldovei, fiind îndemnații și de munteni, de Brâncovanul, de pe
Mănăstirea Zamca () [Corola-website/Science/308053_a_309382]
-
avea în acele vremuri în stăpânire o prisacă, (stupăritul fiind pe atunci o îndeletnicire predilectă a monahilor), o moară (sau chiar mai multe) și o moșie formată din satele Târnauca, Cârlani, Călinăuți, Cunila, Săndrești și Pârjolteni. Având statutul mănăstire domnească, așezământul monastic s-a bucurat de grija mai multor domnitori ai Moldovei. Prima biserică din piatră, cu hramul Adormirea Maicii Domnului - din care s-au păstrat fundațiile, descoperite de arheologi în 1993, a fost zidită în vremea domniei lui Alexandru cel
Mănăstirea Căpriana () [Corola-website/Science/308078_a_309407]
-
a fost prelucrată de grupuri aflate la periferia Tokyo-ului de azi. Se pare că o caracteristică a acestei perioade a fost uniformitatea culturilor pe zone largi. Perioada paleolitică este, deci, caracterizată de trei elemente: scăderea nivelului mării și formarea de așezăminte pe coastele Japoniei, legătura dintre arhipelag și continent și perfecționarea uneltelor din piatră. În perioada Jōmon (cca. 8.000 î.Hr. - cca. 300 î.Hr.) principalele ocupații sunt identificate cu vânătoarea și culesul, iar ca o caracteristică a arhipelagului japonez, utilizarea frecventă
Istoria Japoniei () [Corola-website/Science/308200_a_309529]
-
făceau repetițiile, corul bărbătesc alcătuit de Arhimandritul Visarion era solicitat în dese rânduri să cânte la Mitropolie în Duminici și sărbători. Corul Ștabului Oștirii se desființează din ordinul domnitorului Gheorghe Dimitrie Bibescu însă activitatea corală este continuată sub denumirea de Așezământul Horal, instituiție creată în 1865, unde Arhimandritul Visarion era director, compozitor, dirijor al cântărilor și orânduitor de muzică bisericească. Notele originale pe care a lucrat Arhimandritul Visarion nu se mai păstrează; mai târziu găsim o „Colecție de cântări pentru una
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
Mountains. Oricum, în ciuda acestei rapide "anexări pe hârtie", pentru tot felul de motive reale și pragmatice, guvernul comitatului nu a exercitat niciodată controlul său administrativ decât asupra unei suprafețe foarte restrânse care se limită la o zonă conținând câteva vechi așezăminte ale francezilor aflate de-a lungul unor râuri importante. Alte state originare, incluzând New York, Connecticut și Massachusetts, au avut pretenții teritoriale a ceea ce urma să devină Teritoriul și mai apoi statul Michigan. Diferite state ale Uniunii au renunțat ulterior, în
Michigan (teritoriu SUA) () [Corola-website/Science/307498_a_308827]
-
drept al râului Colentina. Prima ctitorire are loc în anul 1560, când voievodul Petru cel Tânăr (1559-1568), fiul lui Mircea Ciobanul și al Doamnei Chiajna, începe construcția mănăstirii, care va fi terminată de domnitorul Mihnea Turcitul. În 1585, acesta închină așezământul mănăstirii Xiropotamu, de la Muntele Athos. Biserica suferă mari distrugeri în 1595, iar în 1614 este grav afectată de un incendiu. Ajunge în forma sa actuală la a doua rectitorire, din anul 1647, când biserica este rezidită din temelii din porunca
Mănăstirea Plumbuita () [Corola-website/Science/307520_a_308849]
-
nou drum de acces spre mănăstire, dinspre râul Colentina. Obștea actuală (2007) a mănăstirii este compusă din zece călugări, starețul mănăstirii fiind Părintele Arhimandrit Visarion Marinescu. Mănăstirea susține constant numeroase proiecte destinate familiilor defavorizate din comunitatea locală. În interiorul mănăstirii funcționează Așezământul Vasiliada, pentru ajutor social. Așezământul dispune de un cabinet medical, un cabinet stomatologic și o farmacie, înființate și susținute cu ajutorul sponsorilor, unde populația cu venituri mici beneficiază, în limita posibilităților, de asistență medicală și medicamente gratuite. Imagini
Mănăstirea Plumbuita () [Corola-website/Science/307520_a_308849]
-
mănăstire, dinspre râul Colentina. Obștea actuală (2007) a mănăstirii este compusă din zece călugări, starețul mănăstirii fiind Părintele Arhimandrit Visarion Marinescu. Mănăstirea susține constant numeroase proiecte destinate familiilor defavorizate din comunitatea locală. În interiorul mănăstirii funcționează Așezământul Vasiliada, pentru ajutor social. Așezământul dispune de un cabinet medical, un cabinet stomatologic și o farmacie, înființate și susținute cu ajutorul sponsorilor, unde populația cu venituri mici beneficiază, în limita posibilităților, de asistență medicală și medicamente gratuite. Imagini
Mănăstirea Plumbuita () [Corola-website/Science/307520_a_308849]
-
nordică a "Teritoriului Nebraska", incluzând porțiunea nord-estică a viitorului "Wyoming Territory", a devenit parte a Dakota Territory, în timp ce partea sud-estică a rămas inclusă în Teritoriul Nebraska, formând ceea ce a devenit cunoscut ca Nebraska "panhandle" ("mânerul de tigae al Nebraskăi"), incluzând așezământul (pe atunci) Cheyenne. În 1863, Idaho Territory a fost format incluzând în întregime statele de astăzi Idaho și Montana și aproape întregul stat Wyoming de astăzi. Partea din "Wyoming Territory" care se afla la vest de " a apelor " și la
Wyoming (teritoriu SUA) () [Corola-website/Science/307542_a_308871]
-
urmă se afla la Mănăstirea Dragomirna. Părintele Iosif a decedat la 28 decembrie 1828, fiind înmormântat în pronaosul Bisericii "Adormirea Maicii Domnului" de la Mănăstirea Văratec. În anul 1787, Schitul Văratec a fost unit cu Schitul Topolița pentru a forma un așezământ monahal mai mare și mai bine organizat. Schitul Topolița, înființat cu peste 250 ani în urmă, era așezat în mijlocul satului Topolița. Prin unirea celor două schituri, călugărițele de la Topolița s-au mutat la Văratec. În anul următor, au venit aici
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
de incintă, o trapeză de piatră, câteva chilii și turnul-clopotniță cu trei nivele, situat spre est, unde s-a amenajat prin 1840-1850 Paraclisul "Sf. Nicolae". Un rol important în dezvoltarea obștii monahale de la Văratec l-a avut maica Olimpiada, fondatoarea așezământului, care și-a sacrificat întreaga avere în acest scop. Mai multe soții de boieri au donat moșii acestui așezământ monahal: Mănăstirea Văratec a devenit mănăstire independentă în anul 1839, separându-se de Mănăstirea Agapia. Ca starețe au păstorit aici maicile
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
amenajat prin 1840-1850 Paraclisul "Sf. Nicolae". Un rol important în dezvoltarea obștii monahale de la Văratec l-a avut maica Olimpiada, fondatoarea așezământului, care și-a sacrificat întreaga avere în acest scop. Mai multe soții de boieri au donat moșii acestui așezământ monahal: Mănăstirea Văratec a devenit mănăstire independentă în anul 1839, separându-se de Mănăstirea Agapia. Ca starețe au păstorit aici maicile Nazaria (1788-1814), Magdalena (1815-1822) și Olimpiada (1822-1828 și 1834-1842). În timpul stăreției maicii arhimandrite Eufrosina Lazu (1844-1887), ucenică a maicii
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
stăm nici în mijlocul tradițiilor noastre, nu stăm mai ales în mijlocul poporului nostru: “Fără idealuri nu e luptă și fără luptă nu e nici literatură”; “Am rupt firul tradițiilor, ne batem joc de credința strămoșilor, luăm în deșert instituțiunile țării și așezămintele ei, râdem în pumni de asperațiunile naționale și importăm în literatură (...) - câte și mai câte bolnave idei și cu totul străine spiritului românesc”"<br> Și Alexandru Vlăhuță, în „Sămănătorul” numărul 3, de vineri, 16 decembrie 1901, dezvoltă pe larg bazele
Sămănătorul () [Corola-website/Science/307761_a_309090]
-
Inscripție” la lucrarea „Condeie și măști”, apărută în 2002, Ionuț Niculescu spune: "„În toamna anului 1942, directorul general al Teatrului Național din București, Liviu Rebreanu, inaugura muzeul primei scene a țării, înfăptuit de George Franga. Încăperi modeste, în coasta glorioasului așezământ, pe strada Câmpineanu, adăposteau mărturii documentare din trecute vieți de glorie și amar ale premergătorilor. Corespondența, fotografii, afișe, programe, cărți, acte și obiecte personale, câte reușise să adune George Franga după repetate rugăminți și stăruitoare drumuri la familiile iluștrilor actori
Ionuț Niculescu () [Corola-website/Science/306502_a_307831]