6,958 matches
-
decât dacă recurg la rațiune și la memorie (fratele meu s-a născut la început de aprilie, însă, uneori, în aprilie-i destul de cald, alteori e, chiar, posibil să mai fulguiască, deși zăpada nu mai are nici o putință să se aștearnă). Nu știu nici măcar cum am ajuns, iarăși, în casă, nu-mi mai amintesc nimic; din ceea ce mi s-a povestit, am fost scos din apă de unchiul meu care, probabil, m-a dus și în casă. Faptul în sine e
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
se-nfruptă. Stau și nu mă clatin, stau / chiar în cercul de cuvinte / nenăscute ce erau / ca sămânța cea din linte, ...” Să scriu ceva? Nu cred că am să pot. “Cel care scrie / nu se vrea deloc o mașină / de așternut cuvinte pe hârtie / cuvinte care-au fost sau or să vină”. Nu e bine, pare cam banal. Sumedenie de locuri comune. Și-apoi, simt că nu am dispoziția necesară de a mă confensa foii albe. Nu acum. Nu știu când
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
nici eu nu știu când anume scriu. Uneori, pierd zile, săptămâni ori chiar luni întregi chinuit de un vers, de o rimă, de o anumită idee. Simt totul în creier, pe limbă, în vârful degetelor, dar pe hârtie nu se-așterne nimic. Alteori, în mai puțin de o oră, mi-au venit două, trei poeme. Câteodată și mai mult. R: Consider că ați răspuns parțial. Am mai vrea, însă, să aflăm când vă e mai la îndemână să scrieți, dimineața, seara
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
trăi numai din scris?! R: Și-atunci? P: Atunci, dacă pot, fac o scurtă pauză și notez într-un carnețel ideea abia înmugurită. Dacă nu, încerc, pe cât posibil, s-o rețin până-n clipa când voi putea, în sfârșit, s-o aștern pe hârtie. R: Și, dacă memoria vă joacă feste? P: În acest caz, totul se duce pe apa Sâmbetei. Dar, nu-i nimic, vor veni alte și alte idei. R: Cum ați defini poetul (în accepțiunea modernă a noțiunii)?” P
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
râdă și curcile, nu alta!) ba, chiar, scrâșnetul unor frâne. Dar, toate astea par a fi undeva departe, într-un alt plan. De altfel, iată, cam de multișor nu s-a mai auzit nimic, absolut nimic. Încetul cu ncetul, se așterne o liniște de plumb, care aduce cu ea sentimentul unei vertiginoase căderi în gol, a unei prăbușiri iminente. Negrul se întronează pretutindeni, rece și apăsător, obsedant și nemilos, abisal... ... “Totu-i alb, pe câmp, pe dealuri...” De ce oare mi-o
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
înecați în lumina crepusculară și nu auzeam decât bătaia unei pendule din camera lui Costash. Plecă de-a lungul holului și traversă palierul pentru a intra mai apoi în odaia lui. Ușa se închise în urmă-i, lăsând să se aștearnă iarăși tăcerea. M-am întors direct în pat. Camera nu prea semăna a cameră de ospăț. Pe masa de la capul patului, se afla un craniu folosit se pare ca scrumieră și câteva cărți. Am aprins lampa și am mers la
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
Aruncă o privire fugară în cameră, apoi îmi făcu semn să nu mă mișc, ca și cum ar fi vrut să-mi dezvăluie un secret sau să mă prevină asupra ceva. M-am întors și m-am așezat pe un scaun. Se așternuse o liniște profundă. Stăteam în întuneric, sperând ca ea să vină să se așeze în brațele mele. Mă simțeam iar ca un copil, de când plecase mama. Aveam mare nevoie de tandrețe, de protecția unei creaturi feminine. Morții trăiesc prin
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
Nu trebuia să mă mai cauți. Gata. S-a terminat pentru totdeauna, înțelege! -Dar eu încă te mai iubesc! -Știu, dar zău, nu mă mai interesează. Pleacă, bleste-mă, înjură-mă, fă ce vrei. Este vina mea... Între noi s-a așternut o tăcere îndelungată. Mi se părea ciudat să nu doresc o femeie pentru că eram fidel alteia, lucru nepermis pentru mine. Am invitat-o la un restaurant în apropiere. Când am ajuns, m-a întebat: -Îți place să te plimbi
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
continui să mă iubești. - Voi veni la tine când se va însera. Pot sta până la miezul nopții. Va trebui totuși să mă conduci înapoi la iaht. - Desigur. Ne-am sărutat, dar vraja parcă s-a rupt. O mare agitată se așternea în fața mea. Flota dispăruse complet. Ziua murea. Mă simțeam deposedat sexual și abia așteptam să vină noaptea ca să ne întâlnim. Câteva minute mai târziu o pornisem din nou înot spre sinistra închisoare - camera de hotel unde-mi ispășeam osânda
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
memorie. Se adună pe râu la sfârșitul iernii așa cum o fac de-o veșnicie, acoperind luncile. În lumina asta, păstrează încă ceva de saurieni - cele mai vechi zburătoare de pe pământ, aflate la un pas șovăitor de pterodactili. Când întunericul se așterne cu adevărat, e din nou o lume a începutului, aceeași seară ca în urmă cu șaizeci de milioane de ani, când a început această migrație. Jumătate de milion de cocori - patru cincimi din întreaga populație de cocori cenușii din lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Saskatchewan, Alaska sau și mai departe. Zborul de anul acesta a existat dintotdeauna. Cumva, păsările refac ruta trasată cu secole înainte ca părinții lor să le-o fi arătat. Și fiecare cocor își amintește de drumul care încă i se așterne în față. Cocorii din această noapte se rotesc iar pe șuvițele împletite ale apei. Strigătele lor adunate continuă încă o oră în văzduhul care se golește. Păsările bat din aripi și se agită, pline de neastâmpărul migrației. Unele rup crengi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
precaut. Nu era singură; jumătate din omenire avea creierul parțial tulburat. Citi ambele cărți cuvânt cu cuvânt, cu sinapsele schimbându-i-se pe măsură ce devora paginile. Scriitorul părea un fel de inteligență controlată, viitoare. Nu putea fi sigură ce cale îi așternea în față accidentul lui Mark. Dar știa cumva că se va intersecta cu a acestui om. Din câte spunea, doctorul Weber nu vizitase niciodată vreun ținut asemănător cu cel unde locuia acum fratele ei. Karin se așeză să-i scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o hartă a cocorilor dintr-un cap de cocor. Cu câteva ore înainte să izbucnească vremea rea, fac popas pentru restul zilei, prevăzând furtunile fără vreun indiciu. În mai, își găsesc cuiburile abandonate cu un an în urmă. Primăvara se așterne spre zona arctică în strigătele lor străvechi. O pereche care-și făcuse cuibul lângă șosea în noaptea accidentului, aproape de mașina răsturnată, se îndreaptă spre o fâșie izolată de pământ de pe coasta Alaskăi, pe Kotzebue Sound. Pe măsură ce se apropie de cuibul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
degete întinse. Gâtul i se încovoaie pe spate și strigă, închegând aerul. Își aruncă frunze pe spinarea arcuită, acoperindu-și aripile. Și pentru prima oară din cele o mie care vor urma în viața lui, dansează. În întunericul ce se așterne, o altă specie ar putea confunda asta cu extazul. Renunță la așa-zisa terapie cognitivă. Ar fi trebuit să renunțe mai demult. Chestiile pentru care Copia Karin insistă atât de mult n-au cum să fie în interesul lui. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
era a lui Karin, care asculta din pat. Daniel se împletici înapoi lângă ea. —E fratele tău. Vrea să-ți vorbească. Karin strânse din ochi și se scutură. A sunat aici? A vorbit cu tine? Daniel se strecură înapoi în așternut. Noaptea oprea căldura, iar trupul lui gol începuse să intre în hipotermie. —Ăă... ne-am văzut. Am stat de vorbă, de curând. Karin se lupta cu coșmarul lucid. — Când? — Nu contează. Acum câteva zile. Pocni din degete: ceasul care ticăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Ea caută în poșetă după ele și i le dă. Pe jumătate paralizat deja de presiunea care crește în țeasta lui, cu lobii vătămați umflându-se și împingând în oasele fixe, cu un scris tulbure care nu-i al lui, așterne cuvintele: Sunt Nimeni, dar în Noaptea Asta, pe North Line Road, DUMNEZEU m-a îndrumat la tine ca să Trăiești și să aduci și tu înapoi pe altcineva. Îi vâră bâjbâind biletul între degete. În timp ce ea citește, o suliță orbitoare îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
care m-a înghițit imediat cu totul. Am început să mă simt teribil de frustrată că-mi petrec 8 ore pe zi într-un birou, în timp ce copilul meu stă cu o bonă și peste tot ce începusem să scriu se așternea praful. Îmi era foarte greu să mă împart între toate, simțeam că mă risipesc și că nimic nu iese bine : nu pot fi o mamă bună, din moment ce majoritatea timpului mi-l petrec departe de copilul meu, voi fi mereu o
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
Clara, în care alergam de dimineața până seara prin parcuri, în vizite, preparam cine, spuneam povești și făceam teatru cu animalele de pluș, mă aruncam golită în pat și mă simțeam vinovată că au trecut zile întregi fără să fi așternut un singur rând ; la serviciu era și mai rău, acolo vinovăția venea, pervers, și ataca pe două fronturi : nu stai nici cu fetița ta, și nici nu lucrezi la cartea ta, ce naiba cauți aici, cine-o să-ți dea înapoi
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
lumânări și se vor ruga pentru iertare de păcate. Oricine are o carte nescrisă și un epilog după care începe o călătorie, printre stele, spre infinit. Va începe un chin al singurătății și tristeții, se va coborî și se va așterne amurgul într-un loc stabilit de judecata supremă. La ceasul de liniște deplină voi deschide ușa spre mântuire și, cu fruntea plecată, voi păși spre ultimul popas. După călătoria pe pământul făgăduinței voi încerca să mă odihnesc în liniște și
Amurg by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83174_a_84499]
-
ușa spre mântuire și, cu fruntea plecată, voi păși spre ultimul popas. După călătoria pe pământul făgăduinței voi încerca să mă odihnesc în liniște și pace dincolo de zări, într-o priveliște captivantă, stranie și divină. Odată cu înserarea se va așterne o nefirească tăcere și poate voi călători spre uitare călăuzit de îngeri și de o stea ciudată.
Amurg by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83174_a_84499]
-
melancolie gîndindu-se ce viață i-a rezervat asprul destin. În timp ce iubita lui șade grațios pe marginea rotunjită a unui scaun capitonat și-i netezește blînd, cu degete delicate și răcoroase, sprîncenele Încruntate, iar servitorul său credincios, Ponsonby sau Kata, Îi „așterne“ cu grijă masa pentru cină, stăpînul privește În gol posomorît și te felicită cu un zîmbet amar pentru șansa fericită ce ți-a oferit prilejul de a trăi singur În cartierul armenesc din sudul Brooklyn-ului. Știți, Îi spui tu, viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
buzunar, vă jur, avea Într-adevăr o hartă - spusese adevărul - o hartă mare cu toată zona aia Împuțită și cu toate drumurile Însemnate. Adică East New York și Canarsie și Flatbush, Bensonhurst, South Brooklyn, Heights, Bay Ridge, Greenpernt - toată zona blestemată așternută pe hartă. — Ai mai fost În vreunul din cartierele astea? zic. — Bineînțeles, zice, le-am văzut aproape pe toate. Chiar aseară am fost În Red Hook, zice el. — Nu zău! În Red Hook! zic. Ce-ai făcut acolo? — Ei, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
e mulțumit. Se bucură de ceea ce fac fiii săi. Inventatorul, ajutat de Zâna Inventica, a umplut multe foi mari cu PROIECTUL pe care l-au făcut de fapt cei 9 discutând în „Cercul magic” dar Inventatorul și Zâna l-au așternut pe hârtie ca să fie clar pentru toată lumea ce are fiecare de făcut. Pentru că nu-i de-ajuns să dai viață pădurilor de altădată și nici să le sădești pe cele viitoare. Trebuie să faci ceva ca ele să trăiască
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
au spus: «Ce faceți, dezlegați măgărușul?». Ei le-au zis după cum le spusese Isus și i-au lăsat să plece. Au adus măgărușul la Isus, și-au aruncat hainele pe el, iar Isus s-a așezat pe el. Mulți își așterneau hainele pe drum, alții ramuri înfrunzite pe care le tăiaseră de pe câmpuri” (Mc 11,1-8). În povestirea acestui eveniment din viața lui Isus, evangheliile lui Marcu, Matei și Luca conțin episodul cu măgărușul. Două dintre aceste povestiri notează fraza stranie
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
cu senzația de epuizare de la capătul antrenamentului, un semn că într-adevăr am făcut ceva și am făcut lucrul acesta în maniera corectă și am descoperit că senzația nu ne părăsea pe de-a-ntregul pînă a doua zi cînd ne așterneam la drum. Eu, de asemenea, treptat m-am obișnuit cu ideea că era posibil ca marele antrenor să nu se fi înșelat, să fi văzut într-adevăr ceva în improbabila combinație dintre David și mine, dacă nu era prea încăpățînat
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]