16,963 matches
-
de beneficiar - În cadrul multor proiecte finanțate de Comisia Europeană. Lucrarea cuprinde rezultatul acumulării de cunoaștere În forma prezentată, conferind un puternic accent practic, venind cu exemple, studii de caz, povești de succes din realitatea curentă, trecute prin filtrul unei experiențe academice, reușind astfel să răspundă exigențelor de Îmbinare a elementelor teoretice cu cele practice. Acestui mix de abordări i se adaugă și experiența publicistică și de media, esențe ale subiectelor dezvoltate În lucrare, fiind expuse și testate În fața unui public diversificat
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
conferințe cu mare expunere la comunitatea factorilor de decizie la nivel național, dar cu precădere În nucleul de coordonare a responsabililor cu politica de coeziune de la Bruxelles; creării premiselor pentru fundamentarea unor programe educaționale referitoare la Managementul Cunoașterii, În mediul academic din România. Contextul cercetării științifice Relevanța studiilor efectuate a scos la iveală un aspect extrem de important: distincția dintre cunoașterea tacită și cunoașterea explicită. Importanța măsurării cunoașterii este dată de necesitatea validării ei, micșorând spațiul dintre ceea ce știm și ceea ce facem
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
gândire și a direcțiilor de acțiune privind situația economică și socială actuală la nivel internațional Găsirea soluțiilor de ieșire din criză este o preocupare majoră la nivel instituțional, grupuri de interes, națiuni, segmente de populație și specialiști din diverse medii: academice, think-tank-uri, consultanți, Întreprinzători etc. Provocarea cea mare este de a compune o formulă de succes care să garanteze stabilitatea, creșterea Încrederii, dezvoltarea sustenabilă și coeziunea. Fenomenele economice, sociale și politice, prezente În momentul de față În peisajul existențial cotidian, au
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
de dolari. Între timp, deficitele au sărit În aer, chiar s-au dublat, iar astăzi o Îndatorare la nivelul celei atinse de SUA În 2005 a devenit o stare de fapt și la nivelul UE. Semnale au existat, iar mediul academic a luat poziție, dar tocmai amintita complexitate a colaborării dintre politicieni, bancheri și agenții de rating și consultanță financiară, a minimalizat orice avertizare, amânând astfel luarea unor decizii anticiclice de stabilizare macroeconomică. Cazul Enron din 2001 a fost un avertisment
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
simplu ceea ce știu. Conversațiile sunt desfășurate În cadrul Întâlnirilor sau al sesiunilor brainstorming, dar din păcate nu foarte multe organizații fac eforturi pentru a Încuraja astfel de schimburi de cunoștințe. Următorul nivel este „știu cum” - reprezintă abilitatea de a da aerului academic al unei cunoștințe un caracter practic, adaptat la viața reală a unui proces. Specialiștii din cadrul departamentului de proiecte al unei instituții publice știu foarte bine că a apela la consultanță externă este o variantă mai costisitoare decât realizarea aplicației prin
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
PROGRAM ERASMUS COMUNITATE SPECIALIȘTI STRATEGIE COEZIUNE Din perspectiva acțiunii organizaționale, se pot aminti: grupuri de lucru pentru dezvoltare structurală: proiectarea ghidurilor solicitantului, Îmbunătățirea criteriilor și a capacității de evaluare, adaptarea procedurilor de achiziție etc.; rețele multidisciplinare de specialiști: implicarea mediului academic, a băncilor, a patronatelor, sindicatelor, societății civile etc.; Înființarea de structuri educaționale/vocaționale interne: departamente de instruire a personalului, cercuri de dezbatere, colective de cercetare etc. În contextul Managementului Cunoașterii, mobilitatea este practic un mijloc specific de Împărtășire a cunoașterii
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
al XIX-lea, care, de altfel, este una destul de comodă din multe puncte de vedere, în același timp trebuie să înțeleagă că această discontinuitate este una schematică și ideologică. Este evident însă că orice demers de armonizare, supus unei onestități academice, este dator să prezinte și diversele nealinieri conjuncturale, care de cele mai multe ori nu fac decât să îi susțină teoria de unificare care inevitabil este supusă evoluției istorice, deși este necesar să nu se procedeze printr-o metodă procustiană, angajată ideologic
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
mate, Ă Paganel cel veșnic absorbit de teoreme Ă ca și instituția școlară de altfel, nu pot să se mai situeze pe poziții de indiferență. În mod evident, o astfel de problemă nu este prioritatea numărul unu a unei instituții academice, dar ascunderea „jarului” în dulap poate aduce riscul unui incendiu ce perturbă totul (Sălăgean, V., ș.a., 1997). 3.3.2.b. Caracteristici socio-morale. Studii mai recente, care și-au propus să identifice mai nuanțat natura și conținutul raporturilor sociale ale
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
copiilor „supradotați și talentați” folosind următoarea definiție: „Copilul dotat sau talentat este un tânăr care, la nivelul grădiniței, a cursurilor primare sau secundare a dovedit un potențial aptitudinal de a atinge un nivel înalt de competență în domeniile intelectual, artistic, academic specific, în artele vizuale, teatru, muzică, dans, aptitudini de conducere având nevoie, în consecință, de activități ce nu sunt în mod normal posibile în școală”. Fără a avea ambiția unei concluzii trebuie să subliniem că, în general, în definirea dotării
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
validarea lor, testele pot să aducă o contribuție importantă la identificarea factorilor ce conduc la succes sau eșec, deci la dezvoltarea teoriilor din domeniul psihologiei educaționale. De exemplu, testul EPI (Eysenck Personality Inventory) poate fi pus în relație cu performanța academică. Astfel, introversiunea și instabilitatea emoțională corelează foarte puțin cu performanța, în timp ce extravertiții, mereu în căutare de stimulare, sunt plictisiți de sarcinile școlare, iar indivizilor puternic stabili emoțional nu le pasă prea mult de eșecurile academice, astfel încât să depună efortul necesar
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
pus în relație cu performanța academică. Astfel, introversiunea și instabilitatea emoțională corelează foarte puțin cu performanța, în timp ce extravertiții, mereu în căutare de stimulare, sunt plictisiți de sarcinile școlare, iar indivizilor puternic stabili emoțional nu le pasă prea mult de eșecurile academice, astfel încât să depună efortul necesar corectării lor. 3. De la evaluarea psihometrică la evaluarea potențialului de învățaretc "3. De la evaluarea psihometric\ la evaluarea potențialului de înv\țare" Aceste două sisteme de evaluare, metoda psihometrică (statistică) și metoda evaluării potențialului de învățare
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
să discearnă ideile valoroase din textele de bază. Este evident că asimilarea conținutului unui manual ridică mereu probleme de înțelegere. Dar, de obicei, autorul unui text caută să faciliteze sesizarea punctului său de vedere, încât, exceptând textele filosofice sau cele academice, efortul de gândire nu e prea mare. Gândirea are însă de făcut față unor probleme diverse. E momentul să încercăm a descifra unele din mecanismele ei. 6. Rezolvarea de problemetc "6. Rezolvarea de probleme" În fața unei probleme (în special a
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
științifice de azi. Opiniile cuprinse în volumul de față sunt legitimate științific și devin puncte de reper prin larga lor vehiculare internațională conferită de puternica editură Cambridge University Press. La aceste opinii se vor referi, desigur, mult timp viitor, cursurile academice din întreaga lume, comunicările științifice din cadrul manifestărilor internaționale, programele de formare profesională în domeniile atât de diverse ale manifestării creativității, ca parte a talentului individual și colectiv. Colecția „Talentum” a Editurii Polirom invită publicul român interesat să fie părtaș la
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
parte considerabilă dintr-un capitol sau chiar un capitol întreg, creativității îi sunt dedicate abia câteva paragrafe. Facultăți renumite de psihologie oferă rareori cursuri de creativitate, deși unele programe de psihologie educațională includ și astfel de cursuri. Cât privește pozițiile academice, în facultățile de psihologie oferta funcției de expert în cercetarea creativității este aproape absentă. De obicei, nu există un departament special pentru studiul creativității (să spunem, spre deosebire de catedrele specializate în psihologie cognitivă, socială sau clinică). La convenția Asociației Americane de
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
s-ar putea datora, cel puțin în parte, structurii organizaționale a facultăților de psihologie și a revistelor de specialitate. În multe catedre, cercetătorii în psihologie socială și cognitivă continuă să-și păstreze identitatea separată din considerente financiare (sponsorizări și poziții academice). Mai mult, cu excepția celor două reviste specializate în cercetarea creativității, profilul majorității revistelor de prestigiu este unidisciplinar. Revistele de psihologie cognitivă conțin cercetări de psihologie cognitivă, cele de psihologie socială se ocupă cu analiza variabilelor sociale și de personalitate. Depășind
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
că în prezent se poate spune că cercetările în domeniu sunt de-a dreptul explozive. S-a observat că maturizarea intereselor profesionale este redată de creșterea numărului revistelor de specialitate. Cercetării creativității i-a fost consacrată în prezent o revistă academică proprie (Creativity Research Journal) și creativitatea atrage din ce în ce mai mult atenția mass-media și a presei de popularitate. Numai în 1996, au apărut trei articole despre creativitate sau cercetarea creativității în revista American Psychologist (Eisenberger și Cameron; 1966, Schneider, 1996; Sternberg și
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
creators: A history of heroes of the imagination, Random House, New York. Boring, E.G. (1929), A history of experimental psychology, Century, New York. Braun, E.T.H. (1991), The world of imagination, Rowman Littlefield, Savage, MD. Brody, N. (1992), Intelligence, ediția a II-a, Academic, New York. Bronowski, J. (1951), The common sense of science, Melhuen, Londra. Bronowski, J., Mazlish, B. (1960), The Western intellectual tradition, Hutchinson, Londra. Bullough, V., Bullough, B., Mauro, M. (1981), „History and creativity: Research problems and some possible solutions”, Journal of
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
individ-mediu Deși sprijinită de antecedente în domeniul tehnologiei de transfer și al managementului inovației (de pildă, Mahajan și Peterson, 1985; Rogers, 1983; Tushman și Moore, 1988), analiza contextului în care se dezvoltă creativitatea a obținut abia de curând o atenție academică considerabilă în domeniul psihologiei, al educației și al altor științe sociale. Lucrările lui Amabile (1983, 1996) legate de psihologia socială a creativității au deschis calea cercetării academice din prisma altor abordări „sistemice” ale creativității, precum teoria investiției a lui Sternberg
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
contextului în care se dezvoltă creativitatea a obținut abia de curând o atenție academică considerabilă în domeniul psihologiei, al educației și al altor științe sociale. Lucrările lui Amabile (1983, 1996) legate de psihologia socială a creativității au deschis calea cercetării academice din prisma altor abordări „sistemice” ale creativității, precum teoria investiției a lui Sternberg și Lubart (1991, 1992, 1995), teoria psihoeconomică a lui Rubenson și Runco (Rubenson, 1990; Rubenson și Runco, 1992), perspectiva atribuțională a lui Kasof (1995) și studiul lui
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
aplicabilității dovedite în diverse domenii (Hocevar, 1976), inferențele cu privire la natura generală sau specifică a creativității încă nu sunt categorice. O altă critică gravă are în vedere impactul nesemnificativ pe care l-a avut abordarea psihometrică a cercetării creativității în comunitățile academice și educaționale (Gardner, 1993a). De exemplu, Weisberg (1993) consideră că investigarea corelațiilor dintre personalitate și produsele creative furnizează numai informații intuitive despre personalitatea individului creativ. Totuși, toate analizele practicilor creative demonstrează că un asemenea punct de vedere nu este valabil
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
pp. 917-921. Hoepfner, R., Hemenway, J. (1973), Test of Creative Potential, Monitor, Hollywood, CA. Holland, J.L. (1959), „Some limitations of teacher ratings as predictors of creativity”, Journal of Educational Psychology, 50, pp. 219-223. Holland, J.L., Nichols, R.C. (1964), „Prediction of academic and extracurricular achievement in college”, Journal of Educational Psychology, 55, pp. 55-65. Holland, J.L., Richards, J.M., Jr. (1965), „Academic and nonacademic accomplishment: Correlated or uncorrelated?”, Journal of Educational Psychology, 56, pp. 165-174. Horn, J.L. (1976), „Human abilities: A review of
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
of teacher ratings as predictors of creativity”, Journal of Educational Psychology, 50, pp. 219-223. Holland, J.L., Nichols, R.C. (1964), „Prediction of academic and extracurricular achievement in college”, Journal of Educational Psychology, 55, pp. 55-65. Holland, J.L., Richards, J.M., Jr. (1965), „Academic and nonacademic accomplishment: Correlated or uncorrelated?”, Journal of Educational Psychology, 56, pp. 165-174. Horn, J.L. (1976), „Human abilities: A review of research and theory in the early 1970s”, Annual Review of Psychology, 27, pp. 437-485. Houtz, J.C., Krug, D. (1995
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
10, pp. 131-147. Runco, M.A. (1984), „Teachers’ judgments of creativity and social validation of divergent thinking tests”, Perceptual and Motor Skills, 59, pp. 711-717. Runco, M.A. (1985), „Reliability and convergent validity of ideational flexibility as a function of academic achievement”, Perceptual and Motor Skills, 61, pp. 1075-1081. Runco, M.A. (1986a), „The discriminant validity of gifted children’s divergent thinking test scores”, Gifted Child Quarterly, 30, pp. 78-82. Runco, M.A. (1986b), „Divergent thinking and creative performance in gifted
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Speedie, S.M., Treffinger, D.F., Houtz, J.C. (1976), „Classification and evaluation of problem-solving tasks”, Contemporary Educational Psychology, 1, pp. 52-75. Starko, A.J. (1995), Creativity in the classroom: School of curious delight, Longman, New York. Stein, M. (1974), Stimulating creativity, vol. 1, Academic, New York. Stein, M. (1975), Stimulating creativity, vol. 2, Academic, New York. Sternberg, R.J. (1985a), Beyond IQ, Cambridge University Press, New York. Sternberg, R.J. (1985b), „Implicit theories of intelligence, creativity, and wisdom”, Journal of Personality and Social. Psychology, 49, pp. 607-627. Sternberg, R.J.
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
evaluation of problem-solving tasks”, Contemporary Educational Psychology, 1, pp. 52-75. Starko, A.J. (1995), Creativity in the classroom: School of curious delight, Longman, New York. Stein, M. (1974), Stimulating creativity, vol. 1, Academic, New York. Stein, M. (1975), Stimulating creativity, vol. 2, Academic, New York. Sternberg, R.J. (1985a), Beyond IQ, Cambridge University Press, New York. Sternberg, R.J. (1985b), „Implicit theories of intelligence, creativity, and wisdom”, Journal of Personality and Social. Psychology, 49, pp. 607-627. Sternberg, R.J. (1987), „Implicit theories: An alternative to modeling cognition and
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]