6,508 matches
-
și volum și care deobicei poartă numele satului din bazinul lor de origine, așa cum este și răul Marpod. Altitudinea medie este aici în jurul a 650 m, văile sunt largi, cu lunci netede, care către obârșie prezintă unele mici depresiuni ce adăpostesc numeroase așezări. Comună Marpod are o lunca mănoasa pe malul stâng al Hârtibaciului, care se numește „în lac”, denumire ce vine de la revărsările periodice ale râului. Climă zonei are caracteristici specifice podișului, o climă temperata cu veri moderate și ierni
Marpod, Sibiu () [Corola-website/Science/301716_a_303045]
-
în Primul război mondial și o fântână. Monumentul a fost ridicat pe locul unei foste biserici în stil gotic, din vechea construcție fiind păstrat turnul (latura din vest). Noua biserică evanghelică a fost finalizată în 1764, în stil baroc. Lăcașul adăpostește cea mai veche orgă cu tuburi funcțională din Transilvania (1723; cea mai veche orgă nefuncțională se află în Biserica Evanghelică din Sibiu). Instrumentul a fost restaurat și modernizat, aprovizionarea cu aer făcându-se printr-un sistem electric de ventilație. Există
Cisnădioara, Sibiu () [Corola-website/Science/301703_a_303032]
-
aceste locuri s-au luptat în 1917 armata româno-rusă cu nemții. Până în 1920 pădurea s-a defrișat. Ea făcea parte din vestita pădure a Vlasiei. La început aici s-a construit un conac boieresc cu trei -patru locuințe unde se adăposteau logofătul și slugile boierului. Cu timpul s-au adăugat și alte case formând un sat cu aproximativ patruzeci de familii. Numele de "Crâng" și l-a luat de la pădurice, apoi s-a schimbat în "Sătuc". Satul Loloiasca - numele lui vine
Comuna Tomșani, Prahova () [Corola-website/Science/301746_a_303075]
-
și ierni blânde. Apare uneori dinspre masivele muntoase și vântul de tip foehn. Este specifică zonelor de deal și munte, predominând pădurile de foioase. - În zonele împădurite se întâlnesc căprioara, iepurele, dihorul, lupul, vulpea, râsul, viezurele și nevăstuica. - Desișul pădurilor adăpostește de asemenea multe specii de păsări: ciocănitoarea pestrița, pițigoiul, cinteza, gaița. - Pasionații întâlnesc și multi fluturi specifici nivelelor alpine. - Apele de munte sunt populate cu păstrăvi curcubeu și indigen, lipan, mreana vânata, scobar și clean. Primele atestări documentare datează din
Stănija, Hunedoara () [Corola-website/Science/300559_a_301888]
-
fie cotropiți de comuniști, mai toți sătenii din Stănija, comuna Buceș - județul Hunedoara, trăiau de pe urma aurului. Nici nu erau nevoiți să sape galerii, pentru ca, aici, aurul e scos la suprafață de ape. Malurile de pământ galben de pe valea oricărui pârâiaș adăpostesc firimituri mici. Accesul spre localitate se realizează pe cale rutieră. Stănija este străbătuta de drumul județean DJ705D, ce face legătura cu reședința de comună și mai departe cu localitățile Boiu, Geoagiu și Orăștie. La Buceș această șosea se intersectează cu drumul
Stănija, Hunedoara () [Corola-website/Science/300559_a_301888]
-
XVIII-lea, pe aceste locuri se afla o pădure nesfârșită de fag. Doar două trei poiene, pe de o parte și pe alta a văii, făceau loc soarelui să străpungă această întunecime sălbatică. În aceste poiene, fugiți de lume, se adăpostiseră de mult doi ciobani, cu nume luate din pădure. Lupu, pe o parte a văii, unde astăzi este așezat un sătuc, numit ca și pârâiașul ce-l străbate, Larga, și Ursu, pe cealaltă parte, ce se înfundă între Coasta Teleki
Glăjărie, Mureș () [Corola-website/Science/300580_a_301909]
-
anilor au fost: Dănci Alexandru, zis „A lui Bobu”, după cum spune o mărturie veche a unui urmaș de-al lor: "„Bunicul meu a fost din Borșa, din Maramureș. Ca să scape de armată a fugit împreună cu mamă-sa și s-a adăpostit pe dealurile acestea, pierzându-i-se urma. Aici s-a căsătorit, noi nu ne tragem din același loc cu celelalte familii de «Dăncești»!”" (stabilindu-se pe dealul numit „Bonzărești”). Un fecior de la Moci, de pe moșia vreunui grof, se refugiază la
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
Valea Mureșului Superior, se aflau la Toplița, localitate situată la intrarea în defileu la numai 20 km de estul comunei. Aceștia s-au refugiat în pădure pe Valea Ungurașului și Fântânelului, unde au construit „buncăre de pământ” pentru a se adăposti de bombardamentele ce aveau să se desfășoare între trupele sovietice și cele nemțești. Rușii au înaintat rapid prin defileu, astfel încât în numai două săptămâni, trupele acestora erau amplasate în partea de est a localității, alcătuind aliniamentul ce începea de la Piciorul
Lunca Bradului, Mureș () [Corola-website/Science/300586_a_301915]
-
etnici români din Mărginimea Sibiului, unde există un sat cu același nume (Galeș) atestat din secolul al XIII-lea. Bătrânii încă povestesc că moșii lor și-au făcut întâi bordeie prin crânguri, departe de râu, de drum, pentru a se adăposti de ochii spionilor veniți de dincolo de Carpați. Cătunul Ungureni - probabil cel mai vechi din sat, oferă și astăzi mărturii în acest sens. Credincioșii ardeleni s-au adăpostit pe pământurile Mănăstirii Aninoasa (la răsărit de Vâlsan), ale Episcopiei Argeșului (la miază-zi
Galeșu, Argeș () [Corola-website/Science/300623_a_301952]
-
făcut întâi bordeie prin crânguri, departe de râu, de drum, pentru a se adăposti de ochii spionilor veniți de dincolo de Carpați. Cătunul Ungureni - probabil cel mai vechi din sat, oferă și astăzi mărturii în acest sens. Credincioșii ardeleni s-au adăpostit pe pământurile Mănăstirii Aninoasa (la răsărit de Vâlsan), ale Episcopiei Argeșului (la miază-zi și apus) și ale boierilor Brătieni (la miază noapte), fiind acceptați ca clăcași vreme de 100 de ani, până la întâia împroprietărire datorată lui Alexandru Ioan Cuza, în
Galeșu, Argeș () [Corola-website/Science/300623_a_301952]
-
mai construiesc o casă comunală servind ca prăvălie și primărie. Între 1850-1860 s-a mai clădit de săteni un local de cârciumă, mai bine zis han compus din 9 camere, pivniță în 3 despărțituri și un grajd cu șură care adăpostea până la 20 de căruțe. S-a clădit apoi localul de vamă compus din două clădiri sau cu două fațade, din care una servea ca locuință la cei doi funcționari principali iar a doua oficiilor de vamă. Pe lângă acestea un grajd
Poiana Sărată, Bacău () [Corola-website/Science/300694_a_302023]
-
în ,staule”, locuri îngrădite, prevăzute cu o zonă specială (strungă) unde dimineața și seara se făcea mulgerea acestora. Aceste staule se mutau din timp în timp pe fânețele din jurul satului pentru a ,gunoii” (îngrășa) locurile respective. În timpul iernii oile erau adăpostite de asemenea în staule, așezate în grădinile caselor, unde erau hrănite cu: fân, tulei de porumb și din când în când făină sau boabe de porumb. Bovinele se țineau iarna în grajduri care aveau iesle în care se punea hrana
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
construite din lemn, pentru acestea găsindu-se materie primă din belșug: în jurul satului, pădurea ,Dumbrava”era la 500 m sau pădurea de pe dealurile din împrejurimi ( fag, brad, etc.). Construcția casei avea un singur nivel, cu pivniță pentru păstrat proviziile sau adăpostit animalele și pod în care puteau fi puse uneltele gospodărești sau iarna era afumată carnea de porc și slănina, pentru conservare. Acoperișul casei era din șindrilă sau paie, până la începutul secolului XX, ceea ce favoriza producerea frecventă a incendiilor, iar din
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
țigla. Cea mai impunătoare clădire, amfiteatrul, avea o capacitate de cca. 5000 de persoane. Ruinele orașului antic constituie un complex arheologic ()aflat în localitatea Sarmizegetusa din județul Hunedoara. În apropiere este și Muzeul de Arheologie Sarmizegetusa, fondat în 1924, care adăpostește obiecte recuperate în cursul cercetărilor arheologice. Până în prezent, o mare parte din suprafața orașului antic nu a fost excavată de arheologi. Dacă vechea capitală a Daciei preromane se situa în Munții Orăștiei la o altitudine de 1.200 m, Sarmizegetusa
Ulpia Traiana Sarmizegetusa () [Corola-website/Science/300719_a_302048]
-
fost urmați și de proprietarii de pământ și de sclavi, dar nu de marea masă a populației. Orașul a continuat să supraviețuiască cu o populație împuținată și modestă, care trăia în palatele părăsite și care în caz de atac, se adăpostea în amfiteatru, transformat într-o fortăreață rezistentă. Viața orașului a încetat probabil odată cu năvălirea hunilor și a popoarelor aduse de aceștia și mai ales după moartea lui Attila când haosul a pus stăpânire peste tot. Amfiteatrul este cel mai impunător
Ulpia Traiana Sarmizegetusa () [Corola-website/Science/300719_a_302048]
-
și editură N.R.F., care publică literatura franceză contemporană și care avea să se transforme în prestigioasa editură Gallimard. În timpul războiului, Gîde a lucrat la Paris, inițial pentru Crucea Roșie, apoi într-o casă de convalescenta pentru soldați, iar apoi a adăpostit în casa sa refugiați de război. În 1916 s-a reîntors la Cuverville, casa să după căsătorie și s-a reapucat de scris. Războiul i-a amplificat dramele interioare și în 1916 începuse deja să scrie un al doilea Jurnal
André Gide () [Corola-website/Science/300746_a_302075]
-
este concentrată cel mai mare număr de pești cartilaginoși, dar și de pești de apă dulce, precum carpul sau șalăul. Marea Caspică servește mediu de viață unor specii binecunoscute ca labanul, scrumbia, plătica, somonul, bibanul, știuca ș. a. Marea Caspică mai adăpostește și o specie marină de mamifer - foca caspică. Lumea vegetală a Mării Caspice și a malurilor sale este reprezentată de 728 specii, printre care cele mai numeroase sunt algele albastre-verzi, roșii, cafenii etc., urmate de plantele cu flori. Fauna își
Marea Caspică () [Corola-website/Science/300759_a_302088]
-
dimensiunile variază de la câteva sute de metri la câțiva zeci de km; sunt delimitate de versanți abrupți, având un fund plat, acoperit de aluviuni, în care s-au adâncit organisme fluviatile a căror apă dispare în ponoare (unele polii pot adăposti și lacuri). În România sunt cunoscute poliile Poiana Albă din Munții Curmăturii, Beletina din Munții Mehedinți. La contactul calcarului cu alte roci s-a format polia Zatonul din Podișul Mehedinți. Din punct de vedere genetic sunt distinse 5 tipuri principale
Relief petrografic () [Corola-website/Science/300770_a_302099]
-
județul Bihor, Crișana, România. Pentru a ajunge în Sighistel, de pe DN 75, în localitatea Campani urmați drumul pietruit din centrul localității. Altă variantă ar fi să treceți peste deal din Chiscau (Peșteră Urșilor), urmând marcajul punct roșu. Bazinul Văii Sighistelului adăpostește peste 200 de peșteri pe o suprafață de numai 10 kilometrii pătrați. - Peșteră Calului este o mică peșteră situată la intrarea în canionul Sighistelului, situată în versantul stâng - Peșteră Dracoaia are o lungime sub 100 de metri însă impresionează prin
Sighiștel, Bihor () [Corola-website/Science/300867_a_302196]
-
aparținând epocii contemporane artistului. Atmosfera erotică a tabloului vine în contrast cu reprezentarea tradițională a Dianei și prevestește picturile lui Renoir. Tabloul "Propunere jenantă" (1716) se caracterizează prin atmosfera de zburdălnicie frivolă într-un peisaj întins, încadrat de două șiruri de copaci, adăpostind unul dintre cele mai frumoase ceruri din pictura franceză. Compoziția "Plăcerile balului" (1717), asemănătoare tabloului "Plăcerile pastorale" (1718) de mai târziu, denotă frumusețe și eleganță. Societatea aleasă, împărțită în grupuri, are ocupații inutile și insignifiante, dar, evident, extraordinar de plăcute
Antoine Watteau () [Corola-website/Science/300896_a_302225]
-
platou - se întâlnește pe forme de teren plan exceptând șesurile aluviale și este identic cu climatul general, deoarece aici nu întâlnim factori locali care să deranjeze circulația atmosferică și insolația. Microdepresiunile situate pe platouri formează un microclimat deosebit deoarece sunt adăpostite față de circulația atmosferică orizontală, deci au o umiditate relativă a aerului mai ridicată, iar stratul de zăpadă se topește mai încet. Solurile din microdepresiuni la aceeași cantitate de apă provenită din precipitații au un aport mai mare de apă pluvio-nivală
Comuna Mihai Eminescu, Botoșani () [Corola-website/Science/300917_a_302246]
-
rozătoarelor mari vom întalni iepurele de câmp. Între carnivore pot fi găsite: dihorul, vulpea, jderul etc. Aceasta biocenoză mai cuprinde o lume variată de păsări reprezentată prin: prepelița, potârnichea, grauri, ciocârlii, cinteze, vrabii, sticlete, ciori etc. Biotopul din pădurea Liveni adăpostește o foarte numeroasă faunistică de mamifere: căprioara, porcul mistreț, bursucul, foarte rar lupul; iar păsările sunt reprezentate prin numeroase specii din care proprii pădurii Liveni amintim: coțofana, graurul, ciocănitoarea, cucul, pupăza etc. Fauna acvatică din Prut este reprezentată prin crap
Liveni, Botoșani () [Corola-website/Science/300915_a_302244]
-
pe un fond albastru-cobalt un simbol al sacrificiului, pelicanul care își hrănește puii cu propria carne. De o parte și de alta a portalului se detașează, atât la interior, cât și la exterior, două turnulețe sub formă de sacnasiu, care adăpostesc scările în spirală ce duc la tribune. În secolul al XV-lea comunitatea a avut o tentativă de a transforma bazilica în stil gotic, însă lucrările nu au continuat dincolo de supraetajarea turnului-clopotniță, care cu cei 32 de metri ai săi
Hărman, Brașov () [Corola-website/Science/300946_a_302275]
-
la poarta ande Naptu, zidite cu piatră și butinee de ciment, prin construcția și amplasamentul lor sunt asemănătoare cu fântânile din așezările sașilor din apropierea satului Șona ca Șoarș, Rodbav, Cincu, etc. Străzile largi ale satului în special strada principală care adăpostește aproape în întregime locuitorii satului, cimitirul săsesc care se află cuprins între ramificațiile drumului care coboară în sat, pe turn, din hotarul din mijloc, biserica de lemn din fața casei ande Banu, care s-a păstrat până în anul 1968, când s-
Șona, Brașov () [Corola-website/Science/300971_a_302300]
-
-i cunoaște numele, a fost „prins cu funia” și dus în armată. După un timp a reușit să fugă ascunzându-se în acest ținut care era atunci împădurit în întregime. Și-a construit o colibă în codru pentru a se adăposti aici o vreme dar timpurile ,fiind tulburi” a rămas pe loc defrișând o bucată de teren pentru curte și grădină. Mai târziu a defrișat o porțiune mai mare pentru a cultiva cartofi și secară, apoi pentru fânețe. Până la urmă a
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]