79,378 matches
-
își închipui că va ajunge la capăt, pe ultima linie, și va striga din toți rărunchii am învins, ha, ha, am învins, acum pot să mă transform în altă piesă și o iau de la capăt! Se văzu ridicând pumnul în aer, desfăcând degetele și arătând semnul victoriei pereților trași pe sfoară. V-am făcut, degeaba scrâșniți cu măselele de cărămidă, înciudaților! Ideea îl făcu să râdă. Ce absurditate, pereți înciudați. Înciudată putea să fie doar Amalia, atunci când el uita să mai
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
său... De undeva, dintro altă lume, zâmbi și Lady Esmeralda. Jurnalul unui condamnat la durere (fragment de roman) 18 martie... A fost o dimineață ca oricare alta. Pentru toți ceilalți. Nu și pentru mine. De-acum se simte primăvara în aer, cu toate că a plouat mărunt întreaga zi, aproape ca toamna. La meteo au anunțat pe mai multe voci că s-a terminat cu ninsorile, că gerurile vor fi doar amintire și că urmează să ne survoleze, în cel mai scurt timp
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
mărunt întreaga zi, aproape ca toamna. La meteo au anunțat pe mai multe voci că s-a terminat cu ninsorile, că gerurile vor fi doar amintire și că urmează să ne survoleze, în cel mai scurt timp, un front de aer cald. Am deschis fereastra pentru prima oară după multă vreme și am strâns în palmă câțiva stropi. I am băut. Mia venit, așa, o poftă ciudată, m-a luat un val și m-am lăsat dus de el, cum s-
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
dar știu că deja v-ați dat seama de asta. O altă concluzie pe care am tras-o este următoarea: și lehamitea pute. Spre deosebire de alții, eu nu mă feresc să vorbesc despre ea. Nici nu trebuie să trag prea mult aer în piept, fiindcă mă umplu repede de toate mirosurile orașului. Nu mai scap de ele. Degeaba intru sub duș, degeaba arunc hainele în mașina de spălat. Și atunci simt cum iese ceva din mine. Nu-mi sparge pieptul, ca în
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
am ieșit din casă, cu toate că... Cu toate că nimic. Acel ceva dinlăuntrul meu, Durerea, așa cum i-am spus eu, a părut alergic la deschiderea ușii. De fiecare dată când am atins clanța cu degetele, stomacul s-a strâns înfiorător, am rămas fără aer, sortit sufocării, iar un ferăstrău care nu era bine ascuțit a început să-mi taie oasele. Unul câte unul. Începea întotdeauna de la metatarsiene, termina repede cu ele, urmau tibia și peroneul, hârș, hârș, la fiecare trecere a zimților mi-am
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
din mine... 24 martie... Azi, doamna Geta era îmbrăcată într-un taior albastru. Și-a vopsit iarăși părul, în roșu strident, de data aceasta, iar combinația mi-a împăienjenit privirea. Am simțit și un nod în gât, n-am avut aer câteva secunde, dar nu a fost ca atunci când se apropie momentul în care Durerea dorește să iasă la suprafață, prin carnea mea. Nu. Mi-a venit să vomit, am dus mâna la gură, iar curva m-a întrebat dacă nu
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
se anulează atunci când un competitor a găsit o soluție tehnică nouă și super-eficientă. Să ne gândim ce s-ar întâmpla cu industria de automobile și cu cea producătoare de petrol dacă cineva ar inventa un motor eficient care funcționează cu „aer”. În orice domeniu pot cădea astfel de „meteoriți” care să transforme „dinozaurii” în „șopârle”. Dincolo de aceste constatări care pot să nască îngrijorare, globalizarea nu implică numai amenințări pentru organizații; fiecare potențial pericol este în același timp o oportunitate pentru companiile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
dovedesc cu prisosință: „în anul 2002, în timpul Campionatului Mondial de Fotbal, vânzările de bere au crescut cu 15% față de aceeași perioadă din 2001” - conform Ziarului Financiar din 08.06.2006. Dar la astfel de evenimente sau la târguri, spectacole în aer liber, festivaluri, participă toate firmele producătoare de bere care au strategii multiple de reclamă, de la oferirea comercianților cu amănuntul, în special, teraselor, de spații frigorifice, umbrele, scaune, pahare cu propriile mărci până la promoții, premii, evenimente create și finanțate. Strategiile de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
de sine: începem să ne stimăm, admirându-ne parcă de la distanță (ca formă atenuată de schizofrenie). Apoi constatăm că alții au gândit asta înaintea noastră și toată această construcție se prăbușește. Dincolo de "drama" individuală, se pare că e ceva "în aer" care ne îndeamnă să gândim la fel. Pot fi asemănările structurale ale conștiinței, ori inconștientul colectiv, sau altceva. Dacă reușim să depășim căderea de pe piedestalul pe care ne înălțasem vom descoperi încă un semn al asemănărilor noastre, unul din multele
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
criteriu în funcție de care se măsoară reușita individuală. Astfel, oamenii se întrec în a deveni consumatori, fiind mai apreciat cel care reușește să consume mai mult. A avea o mașină cât mai puternică, uneori un avion sau cel puțin o barcă, aer condiționat, încălzire centralizată, cât mai multe aparate și becuri etc., constituie obiective curente (deseori singurele) pentru contemporani. Mai mult chiar, stima față de propria persoană ajunge deseori să fie direct proporțională cu resursele procurate și consumate. Din dorința de a fi
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
cîntau și jucau pe nori albi pufoși și se bucurau ca niște copii. Și cum jucau Îngerii pe norii cei albi, din nori au Început să cadă steluțe albe și strălucitoare.Și steluțele cele moi și pufoase pluteau ușor prin aer și coborau ușor pe pământ.Una cîte una, steluțele se desprindeau din nori, pluteau ca un vis frumos, coborau blând și se așterneau pe pământ țesând un covor alb și moale.Era prima ninsoare.Îngerii cântau și jucau și ningea
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
statelor comuniste, iar al nostru, cel mai urât, mai dur, mai șubred își găsea de lucru în Iran! Nu mă pricepeam la politică, dar ca un om simplu simțeam și eu că mă sufoc, așteptam ceva, care parcă plutea în aer. Mă întâlneam cu prieteni, cu foști colegi de școală și de facultate, mai schimbăm informații... După Iași și Timișoara devenisem o prezență zilnică, pentru ore întregi, în centru. Mă plimbam, în sus și în jos, de la Piața Unirii la Piața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
puțini, am achitat împrumutul, am cumpărat spațiul unde îmi aveam atelierul, eram "revoluționar" și aveam dreptul să-l dobândesc fără licitație. Ceva mai târziu am luat și o casă la Bușteni, să aibă copiii unde se zbengui în vacanțe, la aer curat, renovând și casa părinților. Casa de la Bușteni a fost un chilipir. Întâlnisem, în câteva rânduri, la licitațiile de antichități din București, un evreu simpatic cu care mă băteam pentru câte o piesă frumoasă. Din una în alta am aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
până la urmă cu Beatrice și s-a stabilit la Paris, mi-a scris să-mi caut cadoul în sertarul de jos al bibliotecii din camera lui. Am pornit în căutare. Urcam de multe ori aici, în dorul pentru copilul meu. Aerul era puțin stătut. Am deschis fereastra și am aruncat o privire spre bibliotecă. Am găsit sertarul, l-am deschis și înăuntru am găsit un plic mare, îngrijit împachetat, de la o editură franceză. L-am desfăcut cu grijă și am rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
era zgomot, zumzet. Se vorbeau toate limbile pământului. Se simțea bine aici, în mijlocul oamenilor, mai ales că era și puțin "acasă", amintindu-și că un picior al Turnului era ridicat cu elemente metalice de la Reșița! Stătu așa mult timp, în aerul răcoros al înserării. Luminile se aprinseseră. Turnul era luminat, de sus până jos, feeric, cu lumini intermitente. Forfota din jurul lui îi plăcea, iar caruselul cu călușei și clopoței de peste drum îi aducea aminte de vremurile copilăriei. Urmărea fețele oamenilor, femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
jeratic, ca să-l readucă la viață. În curtea complexului erau statui, tunuri... Își aminti că, la Revoluția din 1789, o parte din aceste tunuri au fost luate de revoluționari ce au tras în zidurile Bastiliei din vecinătate. Ieși buimac la aer, luând-o spre Arc, încet și puțin dus pe gânduri. Merse ce merse și, simțind că îi e foame, se așeză pe scaunul unei terase de pe Champs Elysées. Vremea era frumoasă, adia un vânticel ce-i răcorea fața și gândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
francezi, și pe români. Plăti și plecă, grăbind pașii spre casă, alarmat deja de micii "mioritici". Adormi greu, dormi prost și se sculă obosit. Făcu un duș prelungit, înfulecă micul dejun ce i se aduse și ieși la soare, la aer. Dimineața avea plănuită o vizită la Montparnasse, să-l salute pe Brâncuși. În jurnalul lui Clotilde era trecută, pe 16 martie, ziua plecării dintre noi a Patriarhului de la Hobița, o închinare la mormântul lui. Luă metroul, merse câteva stații, coborî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
torida vară pariziană? Probabil, dar fiind niște romantici sigur că doreau să pășească pe urmele lui Grigorescu și Andreescu, cei doi clasici ai penelului, care încântați de Barbizon, ca atâția colegi francezi și nu numai, veneau aici să picteze "în aer liber", fugind de pereții sufocanți ai academiilor pariziene clasiciste. Prânzi într-un han, care purta un nume celebru, copie a unui local cândva la fel de celebru din Parisul anilor de aur: "Au Lapin Agile" La iepurele sprinten! Mâncare bună, vin bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
final oprindu-se la scânduri bine coapte la soare, netede, fără prea multe noduri. Alese pentru unele piese de mobilă scânduri de brad, care răspândeau un puternic parfum de rășină, de proaspăt, de pădure, imaginându-și ce plăcut va fi aerul în locurile pe unde le-o aranja. Hotărî, cu badea Ion, să nu se grăbească, să lucreze în liniște, ca să iasă treabă bună, stabilind ca totul să fie gata pe la începutul lui martie, când s-o întoarce de la București. Strânse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
drum că o să-l strângă bine cu șurubul pe chiriaș, căci, slavă Domnului, îi pusese în brațe o cloșcă cu puii de aur. Săptămânile treceau una după alta, își intrase bine "în mână" cum se spune, începuse să-i placă aerul de familie. Fetele îl asaltau zilnic cu micile lor probleme, Camelia parcă își mai strânsese țepii. Se apropia decembrie, cu vârtejul de bucurii, de pregătiri, de vise... Într-o sâmbătă seara, când toată familia era reunită în sufragerie, Petre deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
să mănânce o înghețată la Cireșica... Respiră adânc să-și recapete suflul și întrebă de Mihai. Beatrice îi spuse că e în Paris, că stă puțin aici, peste câteva zile având programat un concert la Madrid. Acum ieșise să ia aer. Au convenit să sune la București când se întoarce. N-a trecut jumătate de oră și telefonul sună. Toată familia era "în păr", în jurul lui Petre. Bună seara maestre, iertați deranjul... Bună tată, te ții de șotii. Vă îmbrățișez pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Mulțumesc, vrem să petrecem în familie cât mai mult. Bine, eu sunt aici, uite și cartea mea de vizită, dacă... Mulțumesc, la revedere. La revedere și poate pe curând! Am ieșit din hotel bodogănind. Simțeam că mă sufoc, noroc de aerul răcoros și proaspăt de afară. Ana, care mă așteptase în holul hotelului, văzându-mă agitat, mă întrebă: Ce-i tată, s-a întâmplat ceva, ceva nu e în ordine? Fata tatii, s-au întâmplat multe în ultimii ani și multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
despre locurile pe unde a trăit, despre ce-o să vezi în aceste câteva zile... Mihai tot timpul gândește în note muzicale... Bine! Aveam două locuri față în față la geam, despărțite de o mică măsuță, așa că nu deranjam pe nimeni. Aerul condiționat susura în surdină, ceilalți din familie își vedeau de-ale lor, cu glume și amintiri... Ai ascultat povești când erai mică? Bineînțeles. Și cum începeau? Nu-mi mai amintesc. La noi, multe încep cu "a fost odată"... Ei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
exclamații de uimire și bucurie. Castelul, pe fundalul unei păduri de brazi uriași, apărea exact ca în poveste. Brazii erau împodobiți din vârf și până la poale de zăpadă, poiana sclipea și ea în mii de cristale și peste tot în aer plutea o atmosferă de pace, liniște și sărbătoare. Au coborât din sanie, au admirat caii din care ieșeau aburi, Petre a vorbit cu vizitiul să treacă să-i ia cam peste 3 ore și au pășit spre intrare. Ce intrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
familiei și musafirii. Totul era în ordine, Ana a ținut problemele "în mână", bradul a fost împodobit, camerele încălzite... Petre le-a dat tuturor "liber" până pe la orele 19,00, cerând liniște, fiind puțin obosiți după călătoria cu trenul și "aerul tare" de la Castel și dorind să se odihnească până vine Moș Crăciun. Comandase cateringul și pe cele două ajutoare de la Irbis pentru acea oră și aveau timp chiar pentru o baie și un pui de somn. La sosirea în Bușteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]