7,836 matches
-
ceea ce este amestecat În judecata comună și În discursul obișnuit. Vom distinge, mai Întâi, rasismul clasic, biologic și inegalitar (Banton, 1987), și neorasismul, diferențialist și cultural, care nu biologizează diferitul (Taguieff, 1988, p. 14 și urm.). Primul este axat pe afirmarea și menținerea unei superiorități rasiale pe care și-o atribuie dominanții, În timp ce al doilea presupune cultul identităților particulare și al purității lor, de unde stereotipurile negative ale imigrației ca „invazie” și „poluare”. Trebuie, apoi, să facem distincție Între rasismul de tip
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
pe o reflecție filosofico-politică ce operează o sinteză, Întotdeauna particulară, deoarece este legată de contextul social În cadrul căruia se manifestă, Între noțiunile de naționalitate, suveranitate și teritorialitate. Separatismul se prezintă ca o consecință În plan teritorial a unei mișcări de afirmare națională care urmărește Însușirea „puterii politice” (Weber, 1995) de către o colectivitate ce se va defini astfel prin „suveranitatea sa care se exercită În interior pentru a integra populațiile pe care le include, iar În exterior pentru a se afirma ca
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
raporturi de forță. Contextul actual al mondializării, dat fiind procesul implicit ce are drept rezultat diluarea suveranității și caducitatea frontierelor (Badie, 1995 și 1999), a dat o puternică lovitură noțiunii de separatism. Cum să justifici un astfel de proiect de afirmare a unei suveranități teritoriale anume dacă „suveranitatea statelor nu mai este concepută ca fiind indivizibilă, ci este Împărțită cu diverși actori internaționali; dacă statele nu mai dețin controlul asupra propriilor teritorii; și, În sfârșit, dacă frontierele teritoriale și politice sunt
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Înceta să i te mai supui, ci Înseamnă a reconstrui lumea. Léopold Sédar Senghor (1906-2001), Léon Damas (1912-1978) și Aimé Césaire (n. 1913) au reușit această minune, inventând noțiunea de „negritudine”, care combină refuzul de a fi asimilat cu celălalt, afirmarea valorilor proprii și aspirația spre universalitate. Din raritatea tentativelor de acest tip Înțelegem cel mai bine forța servitudinilor care ne constrâng și ne Împiedică să profităm de toate resursele din noi Înșine și din jurul nostru. V. S. & BOURDIEU Pierre și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
statului de a asigura apărarea teritoriului și responsabilitatea de a-și susține interesele În afara granițelor. Creșterea importantă a rolului atribuit instituțiilor supranaționale Îi conferă, din acest punct de vedere, o nouă semnificație. În schimb, suveranismul constituie o mișcare politică de afirmare care urmărește autodeterminarea pentru o populație dată. Deși se folosește deja pe scară destul de largă, această noțiune este un neologism și nu apare Încă În dicționare. Unii susțin că a intrat În uzul curent În Québec. ν Mișcările suveraniste apar
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
era de asemenea stigmatizat ca obstacol În calea unității teritoriale, Însă, conform principiului „dezbină și stăpânește”, dominatorii se foloseau de el În propriul lor interes. ν În funcție de scopuri și procese, distingem: 1) un tribalism original particularist ce corespunde conștiinței și afirmării specificității unui grup etnic; 2) un tribalism de grupare apărut sub presiunea aculturației occidentale sau pentru a constitui un front unit În fața dușmanului comun (Haoussa În nordul Nigeriei, regrupând musulmani foulani, kanouri sau nupé; indienii de pe coasta de nord-vest a
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Unicitatea proclamată a etniei de origine face ca nici o comparație să nu fie posibilă, poziție care necesită frecvente reafirmări securizante și ostentative. În cadrul celei de-a doua, valorizarea este considerată de la sine Înțeleasă. Ea nu va face deci obiectul unei afirmări repetate și vehemente. Caracterul adesea violent al auto-rasializării este consecința unei angoase profunde care se exprimă prin sentimentul unei amenințări vitale ce se exercită asupra a ceea ce constituie identitatea Însăși a unei comunități și, prin urmare, asupra supraviețuirii sale. Hetero-rasializarea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
să producă volume de idei. „Pierdem și subiectele românești, în condițiile în care chiar și cărțile cele mai bune despre revoluția română au fost scrise de autori străini.“ Literatura noastră nu produce evenimente În vreme ce filmul românesc are un spațiu de afirmare, literatura de la noi „nu produce încă evenimente“ - observația îi aparține lui Lucian Dan Teodorovici, care a accentuat faptul că trebuie întărită strategia de lobby - nu numai din partea instituțiilor private, ci și a celor publice. „Un scriitor nu ajunge singur la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
care consideră că, astăzi, Istoria lui G. Călinescu a devenit „rizibilă“. În plus, „o istorie a literaturii nu trebuie să fie opera unui om, ci a unui colectiv de specialiști“, a mai adăugat Gavril, pentru care importantă ar fi și afirmarea unui critic „de export“ odată cu acel val de scriitori. Probleme » „Aberațiile“ legislative care împiedică exportul cultural și încurajează birocrația. » Un Ordin al Ministerului Educației și Cercetării prin care au fost suspendate contractele de muncă din țară ale universitarilor români ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
se referă. Ele sunt deja interpretări ale acestor vieți, iar sensul lor este conținut de cuvinte prin care sunt spuse povestirile (Widdershoven, 1993). Povestea unei persoane este, în esență, expresia felului în care se înțelege pe sine. Nu există o afirmare mai clară și mai puternică a modului în care o persoană își vede și își înțelege viața decât propria povestire. Până la etapa interpretării, rolul cercetătorului ar putea fi să identifice, pur și simplu, sensul implicit al poveștii. S-ar putea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
a limbajului gestual trimite la o identificare a mecanismelor corporale implicate în relația de comunicare interpersonală. Pe de o parte, considerată drept un fenomen paralingvistic, gestica însoțește permanent enunțarea, marcînd existența unor categorii abstracte care îmbracă forma unor caracterizări diferite (afirmare, negare, îndoială, siguranță, respingere, enervare etc.) și care pot să modifice parametrii comunicării intersubiective. Pe de altă parte, ea a fost percepută ca sistem de semne, însă cercetările în acest sens nu au reușit să contureze și să structureze un
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
un consens în ceea ce privește statutul ei, de obicei, fiind considerată un fenomen auxiliar în comunicarea intersubiectivă de natură extralingvistică și incapabilă să transmită singură un conținut obiectiv. În această viziune, gestualitatea este în măsură să transmită doar informații abstracte, modale (negare, afirmare, îndoială, certitudine etc.), cuantificări (totalizare, diviziune) și calificare (euforie, neplăcere). Au existat însă și tentative de a studia gestualitatea ca o limbă, aplicînd formula "sistem de semne" a lui F. de Saussure, dar rezultatele nu au fost relevante. Potrivit unei
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
generează cantitatea de informație atribuită enunțului se aseamănă cu maxima cantității la H. P. Grice. Legea interesului pretinde că nu putem vorbi legitim altuia decît de ceea ce este estimat că-l interesează. Dacă destinatarul nu este interesat de actul de afirmare al locutorului, atunci el va răspunde prin: Nu mă interesează; Și ce dacă? etc. Această lege corespunde maximei relației la H. P. Grice. Legea înlănțuirii presupune că, într-o înlănțuire de enunțuri, cînd A este înlănțuit la un alt enunț
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
modele cu caracter universal. Tot aici sînt deseori antrenate mijloace ce țin de paratext (citate, cuvinte străine, glose, definiții, note, tabele, scheme, formule). Pe de altă parte, textele beletristice pot realiza suspendări ale normei prescrise sau ale normei cutumiare prin afirmarea unui mod personal de a folosi limba (în scris). V. limbă populară, normă. PHILIPPIDE 1894, IVĂNESCU 1972, 1980. IO LIMBĂ POPULARĂ. Prima și principala formă de existență a unei limbi este limba populară, căci reprezintă aspectul ei întrebuințat de către toți
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
indirect prin intermediul comportamentelor se urmărește să se determine în ce măsură structurile și semantica limbii reflectă raportul omului cu realitățile limbii, adică un aspect ce intră în mod evident sub incidența praxematicii, orientate spre fenomenele de limbă degajate din schemele practice. Prin afirmarea și urmarea unei poziții realiste în cercetarea limbii, îndeosebi în analiza sensului în limbă și în discurs, s-a inițiat lingvistica antropologică, care implică, din punct de vedere epistemologic, asumarea unei problematici materialiste, ce intră în atenția praxematicii. La fel
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
tare!); 5) inițierea de subiecte sigure de conversație, ce vor atrage acordul receptorului; 6) evitarea dezacordului și înlocuirea lui cu acordul parțial cu exprimare atenuată (da, dar prefer altceva, doar într-o anumită măsură, într-un fel); 7) presupunerea sau afirmarea unui spațiu comun; 8) gluma pentru că se bazează pe valori și cunoștințe comune; 9) maximizarea gradului de cooperare prin adoptarea unei atitudini optimiste (Ai să reușești fără îndoială, știu că poți.); 10) folosirea pluralului inclusiv (să gustăm - adică eu, să
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
reușești fără îndoială, știu că poți.); 10) folosirea pluralului inclusiv (să gustăm - adică eu, să vedem ce ai făcut, în loc de eu să văd); 11) formularea unor motivări ale dorințelor emițătorului care să le prezinte receptorului drept rezonabile; 12) presupunerea sau afirmarea reciprocității, astfel atenuînd potențialul agresiv (Azi faci tu cafeaua, ieri am făcut-o eu.); 13) satisfacerea feței pozitive a receptorului prin oferirea de bunuri materiale și spirituale și satisfacerea dorinței acestuia de a fi ascultat, admirat ș.a. Varietatea mare a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
glosocosmosul (universul reprezentat de limbă) se substituie universului referențial. Cu toate acestea, folosirea semnelor în vorbire trimite în mod clar la referenți extralingvistici, încît se poate constata că mijlocirea de către limbă a universului referențial nu presupune ascunderea lui, ci, dimpotrivă, afirmarea conștiinței că el există. V. actualizare, dialectică, referință, reprezentare, semn. DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO - LINARES 2002. IO REFERINȚĂ. Implicarea referinței în a n a l i z a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de subiectivitate trebuie înțeles ca "intersubiectivitate", noțiune fără de care comunicarea verbală ar fi imposibilă. În teoria lui E. Benveniste, principalele mărci de actualizare a subiectivității sînt pronumele, începînd cu cel de persoana întîi singular, folosirea acestuia fiind intrinsec legată de afirmarea conștiinței de sine. De aceea, acest lingvist propune o distincție importantă în interiorul clasei pronumelor plecînd de la conceptul de "persoană" și de "subiectivitate". Într-o primă corelație, cea de personalitate, persoana întîi și a doua se opun persoanei a treia, numită
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
o îndrăzneață interpretare a istoriei contemporane. Yahwe este singur Dumnezeu, iar marele rege Cyrus, instrument al voinței lui Yahwe, pregătește distrugerea Babilonului. Creația, precum și Istoria, deci și Exilul și Slobozirea, sunt opera lui Yahwe. Este vorba de cea mai radicală afirmare a unui monoteism sistematic, deoarece însăși existența celorlalți zei este negată. Căderea Ierusalimului, dispariția regatului lui Iuda și Exilul erau judecata divină anunțată de profeți. Acum, când pedeapsa era împlinită, Yahwe reînnoia legământul Său. De data aceasta, Legământul urma să
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
lărgit interpretarea simbolic-tipologică a istoriei prin noțiunea de acomodare divină. La aceasta a mai adăugat o evidențiere acută a rolului de judecător al lui Hristos, favorizând exercițiul puterii în comparație cu teologia paulină a aparentei slăbiciuni a lui Iisus pe cruce și afirmarea valorii lumii materiale, respectiv a cărnii, în conexiune cu istoria mântuirii, fapt ce denotă un optimism clar cu privire la confruntarea cu puterile seculare (Imperiul roman)49. Tot Sf. Irineu este primul care personifică Providența divină în istorie în metafora mâna lui
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
este nou, ci doar în chip nou. Cum remarca Mironescu, "întreaga istorie, într-un fel, e această luptă: lupta între feluritele chipuri de tăgăduire a realității, a creației a realității metafizice, substratul Realității -, a realității lumii pe plan istoric și afirmarea substanțială a existenței, a lumii prin Hristos. Aceasta e toată Istoria și aceasta este orice istorie"78. Heliocentrismul și antropocentrismul devin pilonii noii viziuni modernist-mecaniciste asupra lumii, mintea umană cu metodele ei carteziene de a tranșa realitatea înconjurătoare căpătând o
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
revine la ideea clasică a eternei reîntoarceri în Așa grăit-a Zarathustra, unde descrie fiecare moment ca pe o ușă care se deschide în ambele sensuri. În orice moment există o repetiție de momente infinite, și orice moment este o afirmare a vieții. Aceasta este eschatologia lui Nietzsche 125. De aici refugiul său în studiul disciplinelor clasice, al antichității grecești și tragediei antice. Prezentul este pentru el decadent, viitorul sumbru, doar trecutul, și anume tragedia antică, îi mai oferă calea spre
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
a vieții. Aceasta este eschatologia lui Nietzsche 125. De aici refugiul său în studiul disciplinelor clasice, al antichității grecești și tragediei antice. Prezentul este pentru el decadent, viitorul sumbru, doar trecutul, și anume tragedia antică, îi mai oferă calea spre afirmarea și triumful vieții. La sfârșitul secolului al XIX-lea, sub influența istoriografiei pozitiviste, a existat o tendință (Reimarus, Eichhorn, Paulus, Renan) de a-l recupera pe omul Iisus (der historische Jesus), în detrimentul personajului biblic. Preluând metoda lui Leopold von Ranke
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Coordonatele temporale pe care Iisus le dă audienței sale, adică "anul plăcut Domnului" și ziua împlinirii Scripturii, împreună cu plasarea spațială a evenimentului în Nazaret, înzestrează cu trăsăturile specifice imanentului kairos-ul revelației divine prilejuite de confirmarea profeției lui Isaia. Intuim aici afirmarea indirectă a naturii divine a lui Hristos, în complementaritate cu omul Iisus, fiul lui Iosif, dar și o prevestire a misiunii sale universale. Iisus nu este bine primit în "patria" Sa, Nazaret, dar nici în Iudeea. Împlinirea unei profeții se
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]