7,971 matches
-
se încline în jos. Unghiul de înclinație se accentua cu rapiditate: 50, 60, 70 de grade. Gosseyn făcu un salt disperat. Degetele lui patinară pe lemnul lustruit, fără a-i putea opri alunecarea pe panta din ce în ce mai rapidă. De alunecat, nu alunecă prea mult ― numai vreo zece metri. Dar subînțelesurile acestui incident erau foarte grave. Fusese prins. Dar el n-avea de gând să abandoneze. Chiar în clipa în care căzu, Gosseyn se zbătu să se ridice, să revină înapoi, să urce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
certăm. Dar ține minte, e o problemă de viață sau de moarte. Ultimul cuvânt îl rosti atât de apăsat, încât dinții i se ciocniră cu un sunet sec. ― Mișcă! ― adăugă el. Gosseyn simți un frig îngrozitor cuprinzându-i întregul trup, alunecând dealungul ramificațiilor sistemului nervos O ghiară nevăzută îi încleșta spatele. Aproape fără să-și dea seama, păși înainte. "Gosseyn, când ajungi la firida de lângă ușă, intră înăuntru. Acolo vei fi în siguranță". Tresări ca atins de un bici. Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
cu voce tare. 35 Chipul meu e chipul lui Trupul piere, eu nu mor Impunându-i timpului Amintirea urmelor Lăsate ici, colo, pe cărare peste uitare. T II Bătrânul tuși cavernos, contractându-se de durere. Mișcarea făcu halatul zdrențuit să alunece și-i dezgoli pieptul carbonizat. În coasta dreaptă, destul de sus, se căsca o gaură mare cât pumnul. Cheaguri groase de sânge atârnau din rană. ― E-n regulă ― articulă el cu dificultate. Cu excepția cazurilor când tușesc, aproape că reușesc să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
impregnează penele acestor păsări. Lipsite astfel de protecție și expuse la intemperii, ele nu mai pot supraviețui. 17. Ca niște plăci tectonice, masive, inconștiente și invizibile, se mișcau forțele; era greu să le urmărești cu niște biete piciorușe, fără să aluneci; era greu să rămâi liniștit în fața disproporției dintre ele și tine, să pui în acord condiția ta cu ferocele ei temelii; așa se face că uneori cădeam, pentru un timp; de vreo două ori, de exemplu, am fost vârât cu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
la timp. Mai sus, din gura pădurii, venea un drum, îl cunoșteam, n-aveam pic de încredere în el. Apoi au năvălit oile, turme întregi. Cât vedeam cu ochii părea că pulberea pământului tresare, zvâcnește și behăie. O avalanșă tremurătoare aluneca pe mii de piciorușe. Turmele n-aveau câini, le mânau cu strigăte niște păstori-militari, goi până la brâu și smoliți de soare, îmbrăcați în pantaloni de pânză gălbuie și aspră, târându-și anevoie bocancii prăfuiți, păstorii-militari mergeau strigând și învârtind în
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
vuiet, ca răsuflarea unei balene gigantice. și tot acolo, pe un maldăr de trestii uscate, ședea Zenobia, mă aștepta, dar eu știam că ea se afla dincoace, la capătul acesta, care poate că era capătul celălalt, și nu voiam să alunec încă în albăstriul tubului. „Sunt cuminte“, i-am spus și am zâmbit amândoi. Simțeam cum abisul fără sfârșit al tubului încerca să mă aspire, dar izbuteam să rezist. Lângă fruntea mea, Dragoș dormea neclintit și moale. Vedeam cum genele i
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
în mijlocul unei încăperi cenușii. Ajunse să plutească deasupra podelei. În această cameră strâmtă se găseau alte două persoane, conștiente, separate una de alta și separate de Discipol prin bare subțiri de metal, dar umbra nu le acordă nici o atenție. Ea alunecă până la un stănog de lemn pe care zăcea corpul țeapăn al lui Gosseyn. Ea se aplecă, parcă trăgând cu urechea. Se îndreptă în sfârșit. - Trăiește! zise Discipolul cu voce tare. Părea deconcentrat, ca și cum se petrecea ceva care nu se potrivea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
se auzi o voce în spatele lui Gosseyn. Recuz prezența aici a unui individ care pretinde că se numește Gilbert Gosseyn. ― Ce? ― tresări Gosseyn. Se întoarse și-l privi, incredul, pe Nordegg. Omul îl fixă fără să clipească, apoi ochii îi alunecară spre fețele celor plasați în spatele lui Gosseyn. Apoi rosti: ― Când Gosseyn a intrat aici, mi-a făcut un semn ca și cum m-ar fi cunoscut; asta m-a determinat să-i citesc numele în registru, gândindu-mă că poate astfel îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
nu se manifestase până în acel moment în vreun fel tangibil. Le trebuiră vreo zece minute până să repereze un petec de iarbă suficient de protejat de crengile joase ale unui tufiș. ― Vom dormi acolo, șușoti Gosseyn. Ea se lăsă să alunece în iarbă. Și mutismul acestei acceptări îl făcu să înțeleagă deodată că fata îl urmase mult prea ușor. Se întinse, gânditor și încruntat, evaluând riscurile posibile. Noaptea era fără lună și obscuritatea, sub tufișul care-i adăpostea, era deplină. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
drept post de observație. Acesta avea o fereastră și un balconaș care dădea într-o galerie de vegetație, ceva mai la o parte de restul marii grădini. În cel mai rău caz, putea să sară și să se lase să alunece pe crengi în jos. Extenuat, se așeză greoi pe bancheta lungă poziționată în fața oglinzii monumentale. Era timpul să se gândească puțin și la gestul Patriciei. Fata își asumase un risc serios. Motivul era obscur, dar părea evident că-își regreta participarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
discute despre calificarea lor, atât cu acesta, cât și între ei. Fie că a murit, fie că este în viață, succesorul său este ales în funcție de rezultatul unei votări între toți candidații. Fără să vrea, în acel moment gândurile lui Gosseyn alunecară pe o pantă personală. Fără nici o legătură cu imaginea ce i se oferea despre viața pe Venus, tabloul fascinant și plin de speranță al unei super-civilizații. Se gândea la acest roboplan, la liniștea de care se simțea cuprins audiind un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
cu hotărârea fermă a celui pregătit la orice. Înghețat, îl contemplă pe monstrul de plastic. Apoi își îndreptă atenția asupra celor care intraseră în laborator, odată cu . Cu o figură inexpresivă. Îi fixă cu ochii pe frumosul Hardie. Apoi privirea îi alunecă către zâmbetul gigantului Thorson și în sfârșit către Patricia Hardie, care, distantă, dar interesată, aproape mascată de silueta celor doi bărbați, îl urmărea cu ochii ei luminoși. ― Și acum ce facem? Era vocea gravă, fără nici o urmă de umor a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
vedere non-A. Va trebui să inventezi o altă poveste. "O poveste!" gândi Gosseyn; și-l privi pe Prescott, îl privi cu adevărat, cum s-ar zice, pentru prima oară. Ochii celuilalt, imperceptibil îngustați, îl supravegheau. Una dintre mâinile lui alunecă nevinovat către arma din buzunarul drept al hainei. Probabil într-o mișcare reflexă; nici el nu spera cu adevărat să reușească, căci Gosseyn îl devansă, fără nici o dificultate. ― Aș îndrăzni să afirm ― zise liniștit Gosseyn o clipă mai târziu, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
când ajunse la ușă. O împinse ușor și se strecură în noapte și ceață. Gosseyn își privi ceasul. ― E patru și zece ― îi zise lui Prescott. Își scoase revolverul. Pe obrazul lui Prescott apăru o broboană de sudoare, care îi alunecă în jos. Asta îi dădu o idee lui Gosseyn. Își privi din nou ceasul. Secundarul avansase de la cifra zece, la 45. Se scurseră 35 de secunde. ― Un minut ― anunță Gosseyn. Timpul fiziologic este un flux de transformare ireversibilă a celulelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
pare rău c-am fost așa de brutal cu tine. El regreta sincer. Dar în spatele cuvintelor rostite se mai afla ceva. Speranța că, odată localizat și apoi distrus Distorsorul, ea îl va ajuta să iasă din palat. Îi văzu privirea alunecând și fixându-se pe undeva, în spatele său și se întoarse brusc. Din ușa, Eldred Crang îi zise: ― În locul tău n-aș face nici o mișcare. Ochii lui de culoarea alunei sticleau în bătaia luminii: Stătea acolo, foarte degajat, flancat de doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
se încline în jos. Unghiul de înclinație se accentua cu rapiditate: 50, 60, 70 de grade. Gosseyn făcu un salt disperat. Degetele lui patinară pe lemnul lustruit, fără a-i putea opri alunecarea pe panta din ce în ce mai rapidă. De alunecat, nu alunecă prea mult ― numai vreo zece metri. Dar subînțelesurile acestui incident erau foarte grave. Fusese prins. Dar el n-avea de gând să abandoneze. Chiar în clipa în care căzu, Gosseyn se zbătu să se ridice, să revină înapoi, să urce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
certăm. Dar ține minte, e o problemă de viață sau de moarte. Ultimul cuvânt îl rosti atât de apăsat, încât dinții i se ciocniră cu un sunet sec. ― Mișcă! ― adăugă el. Gosseyn simți un frig îngrozitor cuprinzându-i întregul trup, alunecând dealungul ramificațiilor sistemului nervos O ghiară nevăzută îi încleșta spatele. Aproape fără să-și dea seama, păși înainte. "Gosseyn, când ajungi la firida de lângă ușă, intră înăuntru. Acolo vei fi în siguranță". Tresări ca atins de un bici. Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
cu voce tare. 35 Chipul meu e chipul lui Trupul piere, eu nu mor Impunându-i timpului Amintirea urmelor Lăsate ici, colo, pe cărare peste uitare. T II Bătrânul tuși cavernos, contractându-se de durere. Mișcarea făcu halatul zdrențuit să alunece și-i dezgoli pieptul carbonizat. În coasta dreaptă, destul de sus, se căsca o gaură mare cât pumnul. Cheaguri groase de sânge atârnau din rană. ― E-n regulă ― articulă el cu dificultate. Cu excepția cazurilor când tușesc, aproape că reușesc să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
și o gură subțire. Capul se răsuci pe gâtu-i scurt, iar ochii îi fulgerară pe oameni cu o privire feroce. Cu o repeziciune care aproape că-i lua prin surprindere, monstrul se ridică și încerca să iasă din cuvă, dar, alunecând pe pereții ei metalici, căzu înapoi și se topi în flăcările scuipate de armele oamenilor. - Ia închipuiți-vă că ne-ar fi scăpat și că s-ar fi strecurat prin peretele din față! exclamă Smith, lingându-și buzele. Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
deprinsese însă de când se știa, pentru că, spre marele lui necaz, n-avea frați, cum au alți copii. S-ar fi mulțumit și cu o soră, la o adică. Își scutură zăpada de pe surtuc, privi cu ciudă spre ghețușul pe care alunecase și ajunse, tropăind, lângă ceasul cu dorobanț, plasat peste ușa ziarului L’Indépendance Roumaine. La ora 12 fix, carillonul începea să cânte. Nicu se străduia să prindă întâlnirea cu dorobanțul. Nu era ușor, pentru că se orienta numai după soare și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
capră își găsea el singur răspuns la toate întrebările, știa tot. Om masiv, cu mustăți lungi care se vărsau în mari favoriți creți, ușor încărunțiți, îmi inspira și încredere, și spaimă. Dar spaima era mai puțin agresivă decât curiozitatea. Avansam alunecând încet. — Cât e ceasul? Iată-mi și vocea, pentru prima dată. Răgușită la cât și înfundată la ceasul. De un’ să știu? E devreme! M-am sculat cu noabtea-n cab. Mata’ n-ai ceasornic? L-ai bierdut la cărți, ca
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
rană mai jos de umăr. Ochii mi s-au lipit de îmbrăcămintea lui: un costum elegant, ale cărui piese nici nu le-aș fi putut numi exact, care părea nou-nouț, și cizme înalte, negre, bine lustruite. Alături era o pălărie alunecată într-o parte, în rest nimic. Am văzut că respira. Nici o îndoială, era viu. Naiba m-a bus să fug azi de-acasă, cât mai debarte, de gura nevestii, și chiar de naiba am dat, Doamne iartă-mă, a zis
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
gheții, lângă catargul cu steag, stăteau câțiva aghiotanți. Așa o să facă și el când o fi mare, o să se facă patinator sau marinar. Într-adevăr, perechile începeau să se adune. Venise și fanfara militară, în chioșc, iar patinatorii încercau să alunece în ritmul muzicii. La-la-la-la la... la-la... la-la... la-la-la-la-la... la-la... la-la. Făceau piruete, luau viteză, iar un domn ofițer mergea cu spatele. Nicu râdea și țopăia când cădea vreunul, prea era caraghios cum dădea cu fundul de gheață și ridica picioarele
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de clipa din urmă. Dar Popescu? Un popă sau un urmaș de popă... De ce, totuși, i-o fi rostit băiatul numele? Trebuia găsit un Popescu, acel Popescu care îl cunoștea pe sărmanul copil. Gândindu-se la durerea mamei lui, Agata alunecă pe drumul cel rău, pe care nu-și îngăduia aproape niciodată s-o ia. Nici Iulia și nici Jacques nu știau că mai existase o surioară, înaintea lor, rămasă acum în urma lor, fiindcă murise răpusă de meningită cu câteva zile
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
apoi îl părăsi, de parcă ar fi ajuns la o vamă nevăzută a lumii. Primăria dăduse ordin ca toți proprietarii și chiriașii să curețe zăpada din fața caselor și să pună cenușă, ca să nu-și rupă oamenii picioarele. Dar ghetele lui tot alunecau, așa că se dădea pe ghețuș de câte ori avea ocazia. Ajunse în stația de tramvai și se opri să aștepte. Văzu o fată care venea de mână cu mama ei și simți ca o scânteie electrică - nu simțise de fapt niciodată o
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]