9,188 matches
-
dincolo, de cea de-a treia ladă de gunoi. Vulpea-mascul, care se uita la ea. Capul animalului, cu ochii triști și botul zebrat de dungi întunecate, avea o înfățișare aprigă. Alex își ridică instinctiv mâna, ca și cum ar fi vrut să alunge fiara printr-un gest, dar vulpea nu se clinti. Îndepărtându-și privirea de la Alex, începu să adulmece la baza pubelei. Apoi se ridică pe picioarele din spate și își vârî botul și labele din față sub capacul cutiei de metal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ai de gând să plângi? Nu cred că ai săvârșit vreodată un lucru îngrozitor sau că vei săvârși vreunul. Singura persoană pe care o chinuiești ești tu. Mintea ta clocotește de furie și de remușcare și amărăciune și suferință neagră. Alungă toate astea din tine. Lasă miracolul iertării și păcii să se înstăpânească pe sufletul tău. Iartă-ți ție și iartă-le și celor pe care-ți închipui că ți-ar fi dușmani. Părintele Bernard își ridică mâinile de pe umerii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
evenimente însemnate, bariere între el și acea teribilă pereche. Poate, își spunea el acum, că se strecurase o notă de tristețe elegiacă în suferința cu care privise izbucnirea jetului de apă ce simbolizase forța unei energii curative, menite să-i alunge gândul de la o Hattie îndepărtată de el pentru totdeauna, transplantată în lumea invizibilului. Chiar și remușcarea era o provocare lesne de înfruntat. Și acum, fusese zvârlit îndărăt într-o eră anterioară, cu toate datoriile lui neîmplinite, o eră în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Hattie! Dar ca să nu se gândească la acest lucru, trebui să-și recheme în minte moartea lui William și apa clocotită care țâșnea în înalturi, și felul cum îi opărise brațul - simțea încă arsurile. Ceea ce Tom se străduia să-și alunge din minte, obligându-și gândurile să rătăcească, era ideea teribilă că nimic în lume nu l-ar fi putut împiedica să se ducă acum în Hare Lane și să constate dacă Hattie se afla încă în Ennistone. „Nu, își spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
reformă profundă în biserică, că ea trebuie să-și adapteze modul de a exista și activa în concordanță cu exigențele Evangheliei și cu cerințele lumii contemporane. Discutăm și despre rromi, care sunt o adevărată problemă. Poliția de aici i-a alungat ca pe niște câini, afirmă doamna cu durere și continuă, spunând că în felul acesta nu se rezolvă nimic. Dimpotrivă, acești oameni fug în altă parte și vor continua să se comporte tot așa, sau chiar mai rău. Soțul intervine
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
cerul și pământul, lumina, astrele, apa, natura și animalele, împreună cu haosul înlăturat din cele create; creația este unită cu providența care rânduiește „firmamentul” (considerat ca un fel de semisferă protectoare) ce protejează creația însăși de eventualele atacuri pe care haosul, alungat în afara cosmosului, le-ar putea dezlănțui încă. Creată „după chipul și asemănarea lui Dumnezeu”, ființa umană, în dubla sa dimensiune de bărbat și femeie, devine un fel de copie după original, cu o demnitate foarte înaltă, chiar dacă rămâne mereu inferioară
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
al termenului, fiecărui lucru sau persoane la un ansamblu care îi dă sens. Perspectivă "holistică", ce consfințește reîntoarcerea forțelor primitive, într-un fel tenebroase. Reîntoarcerea divinităților proprii "Mamei Primordiale". Forțe feminine pe care monoteismul patriarhal s-a angajat să le alunge sau să le marginalizeze. Pentru a relua o expresie dragă lui Fernando Pessoa, reîntoarcerea "paganismului ca principiu vital"48. Principiul uniunii contrariilor, proces dinamic al corespondențelor așa cum îl putem vedea în opera picturală a unui Arcimboldo, în care oamenii, fructele
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
închidă, în schimb toată lumea stătea cu sufletul la gură nu cumva să se prăvălească fetița în beci. Păsările din curte intrau și ieșeau din odaie, oricând doreau, pe ușa lăsată veșnic deschisă, ca la ele acasă, și nimeni nu le alunga. Între gura de beci și pat spațiul era strâmt și tocmai acolo s-a găsit să se oprească într-o zi un curcan încăpățânat. Alexandra voia să iasă din odaie, dar n-avea pe unde deoarece curcanul îi bara calea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cer pot fi vorbitoare sunt simboluri sau suporturi ale prezenței divine; sportivii care poartă numărul nouă ar utiliza diamantul ajută pentru un caracter deosebit, armonios. Caracterul pietrei, dur, transparent și luminos sugerează perfecțiunea. Imuabilitatea acestei pietre duce la fermitate, soliditate, alungă vrăjile și oferă sportivului imunitate la boli. Atât materialitatea numirilor, cât și algoritmii morfologici și sintactici, ce se aplică acestora, implică prezența unor tehnologii de elaborare a societății sportive, tehnologii, ce sunt desigur specifice fiecărui domeniu de comunicare în parte
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
mască a echipei, -corp apărat cu o mască a adversarului. Masca sportivă devine necesară în societatea sportivă întrucât semnifică eliberare, căutare a sinelui, masca primită sugerează că cineva interior te apără; acțiunea sportivă creează camaraderie; deviază masca de pe chipul altuia, alungă ipocrizia, suspiciunile, dualitatea; sportul devine o formă de viață, care exclude : -fuga de responsabilitate, -ascunderea realității, indulgența, -jena față de unele defecte proprii. Mișcarea sportivă se diferențiază de aceea a controlului minții. Printr-o simplă apăsare de buton, întreaga populație a
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
un act public, care se desfășura înaintea întregii comunități, dar care nu consta în confesarea publică a păcatelor. Ritul liturgic era îndeplinit doar de episcop, care îl primea pe penitent, își impunea mâinile asupra lui și îi impunea o pocăință, alungându-l în mod simbolic afară din biserică. Dacă credinciosul care a păcătuit, refuza aceste ritualuri, episcopul îl putea excomunica din adunarea euharistică. Câteodată, acest rit presupunea și o mărturisire publică și generală, adică o recunoaștere în public a faptului că
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
o mână flutura abia perceptibil și un chip îl privea trist și resemnat... Aceasta era imaginea care fără voia lui îi stăruia în minte. Și-a trecut palma peste frunte, lăsând-o să alunece peste ochi. Așa a reușit să alunge vedenia care îl chinuia. Privind apoi pe geam, se gândea la drumul ce îl așteaptă din gară până acasă. „Am puțin noroc că ziua s-o mărit și poate ajung acasă pe lumină. Da’ cu piciorul ista...Cine știe? Anapoda
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
o târâie după el, se împiedecă gata să se dea peste 108 cap, dar nu se oprește... Galopează ca scăpat din ghearele unui monstru”... Toaibă s-a cutremurat și-a trecut dosul palmei plină de cenușă peste ochi, pentru a alunga vedenia... A răsuflat adânc. O întrebare l-a străfulgerat însă: „Unde s-a dus bietul animal? Oare s-a oprit undeva sau a alergat până a căzut fără vlagă și zace într-un șanț”... Cu acest gând ca o povară
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de mâncare orătăniilor care cârâiau și cotcodăceau de zor în cotețul rămas încă închis... Tocmai deschidea portița de la coteț când i s-a părut că aude sforăit de cal. A tresărit și a privit în jur clipind des, ca să-și alunge vedenia care îi cuprinsese închipuirea... I s-a năzărit că bietul căluț se afla dincolo de poartă, așteptând să i se deschidă. A privit cu mare atenție spre poartă, dar dincolo de ea sufla doar vântul prevestind vreme rea. Când s-a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
o sufoce, în vreme ce șoptea în neștire: „Oh! Fata tatii!” Maranda s-a lăsat moale, lipindu-și obrazul de pieptului lui larg și puternic. Erau o singură ființă, străbătută de fiorul împlinirii... Din acea zi, lumina caldă a primăverii i-a alungat lui Toaibă orice urmă de negură din priviri și din suflet. La gară lucra cât doi, cu gândul zburîndu-i mereu spre casă, acolo unde Maranda purta în pântece visul lor... se vedea purtându și mândru feciorul - fiindcă musai flăcău trebuie
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
și Thanatos cutreieră, aproape îngemănați acest univers erotomorf, unde cei doi îndrăgostiți par a reîncarna perechea primordială. Armonia peste care stăpânesc cei doi, cvasiedenică, este însă, fracturată de energii dionisiace, a căror expresie alegorică sunt hergheliile înaripate care fac dragoste alungându se, în timp ce aerul e purpuriu de patimi ademenind / pe neștiutorii de moarte, toate comunicând o vitalitatea debordantă. Hipersenzitiv el însuși, eul creator percepe aici întrepătrunderea cerului cu pământul: Vuietul apelor mari se amestecă-n / vuietul stelelor, în timp ce păsări sendreaptă spre
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
societate este o constantă în volum, fiindcă, pentru Daniel Corbu, actul creației este garanția existenței, după cum notează la început: A scrie poezie: încă un mod de a te convinge că exiști. Și o faci permanent, convins că numai scriind poți alungă moartea la câțiva pași mai încolo, încât, având această forță, poezie este un miracol. Un miracol care ți-e dat sau nu. Și dacă îi este dat, înseamnă că poetul se consideră un ales, care, între cele două lumi între
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
a Renașterii, marcată, în plan lexical, prin frecvența adjectivului „antic” (mistere antice; antică splendoare; pădure antică de semne etc.). Traversate de elanuri neoromantice - Străin de adevăr și de minciună sau: Voi despărți lumina de-ntuneric / C-un gest superb care alungă norii -, versurile lui Viorel Dinescu se apropie însă, adesea, de neoclasicism, prin tendința spre solemn, subliniată de măsura amplă a versurilor, în timp ce fondul poemelor e populat de zei, zeițe, Giordano Bruno, Socrate, Einstein, Euclid, puncte cardinale ale spiritualității umane cu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ca un duce Ludovic să zăngănească puțin din arme la granițele Milanului, pentru că Franța să-și piardă stăpânirea ei aici, a doua oară a trebuit ca ea să aibă împotrivă-i lumea întreagă, iar armatele ei să fie nimicite sau alungate din Italia; și lucrurile s-au întâmplat astfel din motivele arătate mai sus. Oricum, atât prima, cât și a doua oară, Franța a pierdut Milanul. Am expus cauzele generale care duc la pierderea principatului în primul caz; ne rămâne să
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
mari și nu au îngăduit ca vreun străin cu multă putere să câștige autoritate. Îmi este suficient, în cazul acesta, exemplul Greciei. Romanii i-au amăgit pe ahei și pe etolieni; tot ei au micșorat puterea statului macedonean; l-au alungat pe Antioh și, oricare au fost meritele aheilor sau ale etolienilor, nu le-a fost niciodată îngăduit să-și întindă stăpânirea; nici încercările lui Filip de a câștiga încrederea lor nu i-au făcut vreodată pe aceștia să-i fie
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
cui să i se adreseze; și, în timp ce până acum ar fi putut să așeze pe tronul Neapolului un rege care să-i fie lui tributar, acum îl îndepărta pe acesta ca să aducă în locul lui pe altul în stare să-l alunge pe el, regele Franței. Dorința de cucerire este, într-adevăr, un lucru foarte firesc și foarte obișnuit, iar aceia care pot să-i dea curs și care o și fac vor fi întotdeauna lăudați, sau, oricum, nu vor fi dezaprobați
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
care erau socotiți astfel, ci orice feudal și orice senior, cât de neînsemnat, prețuiau prea puțin Biserica în ceea ce privește puterea ei temporală, în timp ce astăzi chiar un rege al Franței tremură în fața ei, pentru că ea a fost în stare și să-l alunge pe el din Italia, și să-i învingă pe venețieni; iată de ce, cu toate că lucrurile acestea sunt cunoscute, cred că nu este de prisos ca ele să fie amintite aici pe larg. Înainte ca regele Carol al Franței să fi coborât
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
mijloc care nu fusese încă niciodată întrebuințat, până la Alexandru. Iuliu II nu numai că a continuat aceste procedee, dar le-a și accentuat; el și-a pus în gând să cucerească Bologna, să-i distrugă pe venețieni și să-i alunge pe francezi din Italia; și toate aceste lucruri i-au izbutit, ceea ce este cu atât mai mult spre lauda lui, cu cât a făcut totul spre a mări puterea Bisericii, și nu spre a ridica pe un particular oarecare. El
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
norocul lui a fost că s-a ivit o a treia împrejurare, care a făcut ca el să nu culeagă roadele hotărârii greșite pe care o luase. Într adevăr, soldații lui fiind învinși la Ravenna, iar elvețienii răsculându-se și alungându-i pe învingători, contrar oricărei așteptări și a lui, și a celorlalți, el nu a mai rămas prizonierul dușmanilor, întrucât aceștia fuseseră puși pe fugă, și nici al trupelor pe care le primise în ajutor, deoarece învinsese cu alte arme
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
antiquo. Cu toate acestea, se știe că, în vremurile noastre, domnul Niccolò Vitelli a dărâmat două cetăți la Città di Castello ca să poată să păstreze acest teritoriu în stăpânirea lui. Guido Ubaldo, duce de Urbino, revenit pe tron după ce fusese alungat de la putere de Cezar Borgia, a distrus din temelii toate fortărețele aflate pe acel teritoriu, socotind că fără ele va fi mai greu să-și piardă din nou statul. Cei din neamul Bentivoglio, reveniți la Bologna, au făcut același lucru
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]