15,888 matches
-
tot mai pregnant: Unde-ți sunt ochii ce-au privit cu sete / Duioasanlănțuire de prigorii /... Unde ți-e gura rânduind istorii /... / Unde ți-e palma stăruind pe cuie / Ca să-mi aline plânsul ce-l îngân /...// În pleoape zbateri și mirări amân, / În gesturi tandre care-n carne suie / Doar umbre-n tremur, fără trup rămân. În mod firesc, peste sentimentul neplăcut al trecerii inexorabile a timpului se suprapune cel al zădărniciei oricărei zbateri umane, frecvent sugerat în volum. De pildă, într-
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
se mai vede / un cerc enorm / se îndepărtează deasupra. Totuși, poemul îl face pe om / cartea îl judecă / singură / în cele din urmă. Alteori, ca în unele versuri din 1996, mai ales, moartea e așteptată ca o izbăvire, care își amână însă sosirea, fiindcă nu ai atins încă probabil / poziția optimă. Ca și în volumele ulterioare, se remarcă și în cel din 1990 un acut sentiment al precarității ființei, omniprezent - direct sau indirect - în toate poemele. De pildă, într-o poezie
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Spaniei regatul Neapolului, pentru a evita un război, i-aș răspunde reluând argumentele expuse mai sus că niciodată nu trebuie să lași să se producă o neregulă numai ca să eviți războiul, deoarece pe acesta nu-l eviți, ci doar îl amâni în defavoarea ta. Iar dacă alții ar invoca promisiunea solemnă pe care regele i-o făcuse papei, de a întreprinde pentru el această acțiune, urmând să obțină în schimb anularea căsătoriei lui și titlul de cardinal pentru episcopul de Rouen, eu
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
unitate între ele, sunt ambițioase, fără disciplină și necredincioase; ele sunt pline de vitejie când sunt între prieteni și sunt lașe în fața dușmanului; nu au frică de Dumnezeu și nu-și țin cuvântul față de oameni; și, cu atât mai mult amâni o înfrângere, cu cât amâni atacul pe care ar trebui să-l dai cu ajutorul lor; și, după cum dușmanii te jefuiesc în timp de război, armatele acestea te jefuiesc în timp de pace. Cauza tuturor acestor fapte este că ele nu
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
fără disciplină și necredincioase; ele sunt pline de vitejie când sunt între prieteni și sunt lașe în fața dușmanului; nu au frică de Dumnezeu și nu-și țin cuvântul față de oameni; și, cu atât mai mult amâni o înfrângere, cu cât amâni atacul pe care ar trebui să-l dai cu ajutorul lor; și, după cum dușmanii te jefuiesc în timp de război, armatele acestea te jefuiesc în timp de pace. Cauza tuturor acestor fapte este că ele nu merg la război decât pentru
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
faptul că era de neam foarte de jos, întrucât pe vremuri păscuse oile în Tracia (lucru care era prea bine cunoscut tuturor și care-l făcea să fie foarte disprețuit de oricine); al doilea, că la începutul domniei lui tot amânase să se ducă la Roma și să ia în stăpânire tronul imperial, ceea ce îi crease faima de om foarte crud, deoarece săvârșise prin mijlocirea prefecților lui o sumedenie de crime la Roma și în celelalte părți ale imperiului. Lumea îl
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
Întins în crivat, mă luptam cu gândul că trebuie să-i scriu Zânei câteva rânduri. Dar ce să-i spun? Să o asigur că o iubesc și s-o încurajez? Pe mine, însă... Pe mine cine mă va încuraja? Am amânat treaba pentru a doua zi, cu gând că voi avea timp berechet să-i scriu. Am adormit cu greu. Frânturi de vise treceau ca fulgii de omăt mânați de vânt... M-au trezit bătăile în ușă. Am tresărit și, într-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
puteți pleca? La auzul acestei întrebări, mi-a tresărit inima cu putere. Ce să-i răspund? Că eu aș fi plecat și în acea clipă, numai s-o am pe Zâna lângă mine?... Dar asta nu se putea. Drept urmare, am amânat răspunsul. ― Ei? De ce taci, dragule? ― Am două pricini de care nu pot scăpa așa ușor. ― Dacă ai să mi le spui și mie, poate până la urmă le tălmăcim. ― Prima ar fi întrebarea: cum să mă adresez de acum înainte sfinției
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
privește felul adresării, eu zic să rămână neschimbat, fiindcă așa... am ajuns să-mi fii drag. Apoi, plecarea ține de cele două inimi care sunt strâns legate între ele! A ta și a Zânei! Dacă ar fi după mine, aș amâna-o cu veacul... Dar inimile voastre nu pot aștepta nici o amânare... A doua zi, toate s-au petrecut ca mai înainte. Doar că seara m-a așteptat Sevastița: ― Sărut mâna, conașule. Mari bucurii îi în inima me’ șî a Zâni
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
levogir, în sens invers acelor de ceasornic. Sucurile de fructe și cele de legume și/sau zarzavaturi se vor bea și ele DOAR PE STOMACUL GOL. Recomand folosirea în alimentație a uleiurilor presate la rece, nu a celor rafinate. Nu amânați lucrurile. Amânarea este boală (și o păcăleală) a minții. Ce puteți face astăzi faceți chiar acum. Dacă vă hotărâți să vă schimbați felul în care vă alimentați, nu fiți foarte exigent cu dumneavoastră înșivă. Probabil că la început vor mai
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
că de la jumătatea acestui poem voi Înnebuni, să zicem că nu voi Îmbrăca sfînta cămașă de forță, dar deocamdată mi-e bine... Condimentez textele sacre: ienibahar pentru exod, piper pentru lepădare, cuișoare pentru răstignire. Fac și eu ce pot să amîn sosirea celeilalte jumătăți a poemului. Tai cu securea o felie groasă din pîinea tatei, și tăișul Își pierde luciul În aluatul părintesc. Mi-e teamă, totuși, atît de teamă mi-e, că de la jumătatea acestui poem am să Înnebunesc. Grea
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
pe urechi și strigă: - Dragii mei, gata...! Sunteți atât de mari și frumoși, iar voi, Fulguțele mele, sunteți adevărate prințese... frumoase și grațioase! Când mă gândesc că până la primăvară castelul o să ramână gol și liniștit, mai că îmi vine să amân „fulguirea” de iarnă! - Mamă, spuseră în cor fulgii, suntem deja mari. E amuzant să zburăm prin aer și să ne așezăm peste tot. - Eu aș vrea să mă așez pe copaci, spuse Fulguleț. Acolo sus ești ca într-un observator
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
credeți? Un cântec nu se poate cânta niciodată de la sfârșit spre început. Trebuie să-l cânți totdeauna îndreptîndu-te spre sfârșit. Pe parcurs, în timp ce cânți încă și muzica te îmbată, îți dai seama că sfârșitul se apropie totuși, oricât l-ai amâna. Încerci să lungești puțin notele, dar asta nu dă cântecul înapoi, nu reînvie ceea ce a murit din muzică între timp. Amâni doar sfârșitul. Te încăpățînezi să nu recunoști o evidență. Că orice cântec are un sfârșit. Oricât ar fi de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
parcurs, în timp ce cânți încă și muzica te îmbată, îți dai seama că sfârșitul se apropie totuși, oricât l-ai amâna. Încerci să lungești puțin notele, dar asta nu dă cântecul înapoi, nu reînvie ceea ce a murit din muzică între timp. Amâni doar sfârșitul. Te încăpățînezi să nu recunoști o evidență. Că orice cântec are un sfârșit. Oricât ar fi de frumoasă o melodie, vine o clipă când ea e acoperită de tăcere. Când tăcerea e mai puternică decât muzica. Astfel că
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Chiar dacă și asta e o iluzie. O minciună. Pentru că, dacă rămâi la aceeași pagină, de fapt citești mereu o pagină nouă pe măsură ce îmbătrînești... Dar cărțile sânt mai generoase cu iluziile noastre. Putem să le citim mai încet, să întîrziem, să amânăm, să revenim, să ne mințim, să uităm fatalitatea sfârșitului, în timp ce ascultând un concert e imposibil să faci asta. Iată de ce am renunțat și la muzică. Mi-a rămas însă cea mai mare pasiune a mea. Mă veți întreba care e
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
în clipa când s-a găsit cineva care să ucidă în numele lui. Ceea ce mă desparte de dumneavoastră este altceva. Credința dumneavoastră ne cere să suportăm tot ce se întîmplă, cu gândul la viața de apoi. Aici e, de fapt, problema. Amânând totul pentru lumea de dincolo de mormânt, dumneavoastră ne cereți să lăsăm lumea aceasta pe seama celor care se descurcă mai bine decât noi. Amânând totul pentru Judecata de apoi, vom lăsa toate nedreptățile neclintite. Istoria este Golgota și dumneavoastră ne spuneți
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să suportăm tot ce se întîmplă, cu gândul la viața de apoi. Aici e, de fapt, problema. Amânând totul pentru lumea de dincolo de mormânt, dumneavoastră ne cereți să lăsăm lumea aceasta pe seama celor care se descurcă mai bine decât noi. Amânând totul pentru Judecata de apoi, vom lăsa toate nedreptățile neclintite. Istoria este Golgota și dumneavoastră ne spuneți că n-avem ceva mai bun de făcut decât să ne suim crucea și, dacă ni se cere, să ne suim singuri pe
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
a trecut prin minte că, poate, murisem, iar gara reprezenta. ceea ce se întîmpla după viața mea. Numai așa puteam să-mi explic lucrurile fără nici o logică de care mă loveam. Dar e timpul să vă vorbesc și despre Eleonora. Am amânat să vă spun cum am întîlnit-o, pentru că nici azi nu pricep de ce lucrurile s-au petrecut așa. Normal ar fi fost ca într-o gară pustie doi oameni să se apropie din prima clipă. Și totuși după o zi și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
aplecîndu-mă, am descoperit un strat de fluturi morți. Prin urmare, roiurile de fluturi pe care le vedeam din gară căzând secerate nu erau o iluzie optică. Bănuiam că trebuia să existe o taină în mlaștină, dar m-am decis să amân pentru altă dată explorarea ei. M-am întors, am ocolit o baltă, apoi alta, și deodată am descoperit că nu mergeam pe unde venisem. În terenul mocirlos nu se zărea nici o urmă de pas. Probabil, mi-am zis, n-am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pricepe unde să-și așeze cortul. N-am fost nici resemnat, pentru că n-am renunțat niciodată cu totul să mă uit spre pădurile care se vedeau de pe peroanele mele, și nici nu m-am priceput să caut o ieșire. Am amânat mereu, balansîndu-mă între peron și orizont. Metafizică prinsă de o hârtie de muște, într-adevăr. V-am spus, dealtfel, că n-am nimic comun cu Christos decât răstignirea, și chiar răstignirea este la mine un defect. Și, bineînțeles, de martiri
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ca să aflu că dragostea e și luptă sau chiar luptă. Am ieșit dintre bălți orientîndu-mă, bineînțeles, după zborul ciorilor și cu gândul să mă reîntorc, poate, într-o altă zi. 12. Eleonora a fost de părere că nu mai puteam amâna, trebuia să ne ducem să vedem ce era dincolo de pădure. I-am dat dreptate, hotărîndu-mă pe loc. În definitiv, era timpul să ne lămurim. Am străbătut un câmp pe care creștea numai o iarbă aspră. Mai târziu am dat de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și totuși așa-i ziceam: "Du-te, dar nu întîrzia". De fiecare dată, Eleonora trebuia să inventeze ceva. Ce "aflase", ce era nou. O întrebam de pildă: ― Ce s-a mai întîmplat cu dresorii, fetițo? Când n-avea nimic pregătit, amîna: ― Am uitat să întreb. Bine că mi-ai adus aminte. Și eu sânt foarte curioasă. M-am luat cu vorba și am uitat. Dar lasă că aflu mâine sigur. Într-o zi, am întrebat-o ca de obicei: ― Ai vorbit
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
citez pe tine ca martoră. Și zicând asta am tras-o câțiva pași îndărăt. ― Trebuie să spui tot ce știi, pentru ca sentința să fie cât mai dreaptă. Pregătește-te, am zorit-o. Aveam de gând să las pentru mâine, dar amân pentru mâine numai rechizitoriul. Audierile le începem azi. Treci la locul martorilor, fetițo, i-am poruncit, arătîndu-i banca pe care stătusem amândoi mai devreme. Ea se supuse zâmbind. Se așeză pe bancă. Mi-am adus atunci din magazie o ladă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
am învățat. Un motiv de îngrijorare ar fi, ce se va întîmpla la iarnă. Poate că asta și așteaptă îmblînzitorii, să mă alunge frigul lângă focurile lor. Dar a venit timpul să fac și altceva decât să sper și să amân moartea. De săptămâni de zile amân aici moartea, dar nu pot s-o amân la nesfârșit. Ieri am rătăcit încă o dată prin mlaștină, strigînd-o pe Eleonora. În zadar. Acum mă întreb dacă am întîlnit-o vreodată. Și dacă eu însumi mai
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ar fi, ce se va întîmpla la iarnă. Poate că asta și așteaptă îmblînzitorii, să mă alunge frigul lângă focurile lor. Dar a venit timpul să fac și altceva decât să sper și să amân moartea. De săptămâni de zile amân aici moartea, dar nu pot s-o amân la nesfârșit. Ieri am rătăcit încă o dată prin mlaștină, strigînd-o pe Eleonora. În zadar. Acum mă întreb dacă am întîlnit-o vreodată. Și dacă eu însumi mai sânt eu. Mă cunoașteți îndeajuns, după
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]