39,601 matches
-
să mă întorc! Dacă n-o fac acum, nu-l mai pot părăsi pe Theo, să-l las liber, să-și refacă viața, s-o înfrunt și eu pe a mea...gîndește Maria cu drag, închizînd ochii, să poată rechema amintirea clipei astrale, de pierdere totală în abisul plăcerii, cînd a mușcat din umărul lui Mihai ca dintr-un măr. Poate că Mihai nu a glumit cînd mi-a oferit pieptul lui să pun capul mereu... Am fi doi scorpioni... Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
își amitește el cu tristețe de declarația dată atunci -, parcă o și vede pe Maria disperată, ieșind de după panouri, prinzîndu-l de braț, apoi, a doua oară, calmă, frumoasă, deschizînd poșeta să-i arate actul de naștere al fetei. Imediat, în amintire, se regăsește pe el, fugind îngrozit, rămînînd în tramvai pînă la capăt, căutînd legătura mai veche, femeia care îl umilea în pat, apoi anii..., claustrarea lui, munca istovitoare, orele de plăceri interzise din casa lui Marcu, studentele care îl vizitează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Și-ai apucat una din canistrele alea mari de ulei. Tot zbierai... — Vino-ncoace să te ung... mda, știu! Remușcările care îl cuprindeau în clipele acelea erau autentice și reprezentau singurul episod acut care se desprindea din amestecul infect al amintirilor despre noaptea precedentă. Pentru început, Carol nu numai că îi tolerase amicii, ci chiar îi primise cu brațele deschise. „Amicii“ făceau parte din grupul de bețivani de la Stourbridge, care acum fusese transplantat la Londra. Pe amicii aceștia, de dragul convenției, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
că excrescența provenea din materia spongioasă din jurul uretrei sale - că, în mod bizar, bulbul vestibular era orientat spre exterior, împingând un con vulcanic miniatural, alcătuit din țesuturi, tendoane și vase de sânge. Trupul este asemenea unui țăran bătrân - păstrează vie amintirea nedreptăților îndurate (și închipuite). Însă și mai țărănească e tendința sa de a reține proverbe sau zicători. Un exemplu suficient de bun, însă atât de comun încât este rareori conștientizat ca atare, fusese descoperit de Carol. Degetul ei o putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
goală și umedă. Dar nu fusese ultima ei întâlnire cu grăunciorul de carne, din contră. Asta pentru că, deși țăranul de trup preferase să o catalogheze drept un accident, așa cum se întâmplă cu bucățile de carne rămase între dinți și gingii, amintirea aceasta era ca un instantaneu jenant de la o petrecere de muieri. Iar în după-amiaza următoare, când Carol era relaxată și nu bănuia nimic, trupul viclean îi pusese fotografia aceea în față, șantajând-o. În momentul acela se afla în Safeway
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
netulburați într-un bar cu un decor halucinant. În cea de-a cincea zi, se ridicase de pe canapea și se dusese la serviciu. În afară de niște furnicături în degete - ca și cum ar fi suferit o amputare, dar memoria ar fi reținut încă amintirea membrelor de mult pierdute - nu simțea nimic. Nu avea nici cea mai mică poftă de alcool. Se încredințase unei puteri mai presus de el. Conform crezului Alcoolicilor Anonimi, această putere nu trebuia să fie neapărat Dumnezeu, putea fi orice forță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
acesta nu era un simpton al diminuării interesului pe care Dave 2 îl manifesta față de el, dar, la sfârșitul serii, Dave 2 venise la el și îl îmbrățișase afectuos. Dan strălucea când ajunsese acasă. Îmbrățișarea aceea declanșase un val de amintiri senzuale. Amintiri despre încolăciri, membre întinse, suspine și sunete sugestive. Amintirile de ordin sexual ale lui Dan erau atât de confuze încât îi era greu să-și dea seama dacă era vorba de acte autentice sau de imagini ale unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
era un simpton al diminuării interesului pe care Dave 2 îl manifesta față de el, dar, la sfârșitul serii, Dave 2 venise la el și îl îmbrățișase afectuos. Dan strălucea când ajunsese acasă. Îmbrățișarea aceea declanșase un val de amintiri senzuale. Amintiri despre încolăciri, membre întinse, suspine și sunete sugestive. Amintirile de ordin sexual ale lui Dan erau atât de confuze încât îi era greu să-și dea seama dacă era vorba de acte autentice sau de imagini ale unor actori care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
2 îl manifesta față de el, dar, la sfârșitul serii, Dave 2 venise la el și îl îmbrățișase afectuos. Dan strălucea când ajunsese acasă. Îmbrățișarea aceea declanșase un val de amintiri senzuale. Amintiri despre încolăciri, membre întinse, suspine și sunete sugestive. Amintirile de ordin sexual ale lui Dan erau atât de confuze încât îi era greu să-și dea seama dacă era vorba de acte autentice sau de imagini ale unor actori care mimau sexul pentru salariul minim pe economie. Dacă vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
care chiar și bărbații de carieră realizează cu întârziere că sunt înzestrați cu un cuc. Stă așa de liniștit în cuibul lui de bumbac, încât se poate lesne uita de existența lui, nu-i așa, după care apare brusc în amintire - ce revelație! O revelație continuă, o poveste fără de sfârșit! Carol pusese prea multă sare pe cartofi și în sosul de la salată. Reacția veni la finele mesei. Dan își ridică privirea de pe revistă și își dădu părul pe spate: — Ce sete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de tip mă-împingi-te-trag. Tocmai starea aceasta îl făcea să caute femei asemenea lui Juniper. Femei deja compromise irecuperabil din punct de vedere sexual, detașate de specificitățile genului. Detașate, prin ce anume? Nevroză? Presiune socială? Nu se știe exact. Prin urmare, amintirea senzației pe care i-o lăsase părul sârmos, atins de buricele sensibile ale degetelor lui, aduse un val de căldură în pieptul lat al lui Bull. „Ce trist că eu însemn așa de puțin pentru ea și ea înseamnă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
l-a luat cu ea și i-a dat să mănânce un terci din orez cleios și nuci. Întremat, Sakyamuni s-a așezat sub un tei pentru a medita și acest episod ar fi, potrivit legendei, momentul întemeierii budismului. În amintirea acestui eveniment, credincioșii gătesc anual acest fel special cunoscut ca Laba Zhou. 2. Obiceiuri populare Solstițiul de iarnă Astronomii chinezi din antichitate au împărțit anul calendaristic în 24 de termene solare, în funcție de sezoane. Există un termen la câte două săptămâni
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Shouzhen, care se măritase cu un băiat din familia Lu. Având traista plină de bijuterii, familia sa s-a îmbogățit treptat. Neputând să-și uite binefăcătoarea, Zhao a ridicat iatacul din grădina casei și a atârnat pe perete traista, ca amintire. Auzind că d-na Xue a plâns la vederea traistei, a venit la ea și a descusut-o despre trecutul ei. Xiangling a început povestea cu întâmplarea din ziua nunții și așa a aflat Zhao că Xiangling era de fapt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
în mintea cititorului, contopindu-se într-o fantasmă textuală uneori surprinzător de rezistentă, alteori risipindu-se ca fumul. Oricum, cuvintele tale nu mai au spate, rămân dematerializate, suspendate, fără alt sprijin pentru a nu pieri decât pânza de păianjen a amintirii. Nu mi se pare necinstit așa. Când mor, oamenii sunt arși sau îngropați. De ce nu s-ar duce și cuvintele lor, o dată cu ei, acolo de unde au venit, în marea, singura bibliotecă adevărată? Un ziar aruncat în iarbă destrămându-se în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
a rândul, lumea liberă. Cât de liberă mai este ea acum? În SUA, toți cetățenii sunt urmăriți pas cu pas, li se înregistrează toate convorbirile telefonice, corespondența, transferurile bancare, deplasările... Noile tehnologii fac din sistemul comunist de supraveghere a populației amintirea unei caricaturi rudimentare. În ce măsură asta protejează împotriva terorismului și în ce măsură e un preludiu la dictatură e o problemă - dar nu mai e doar problema noastră, ci a Americii, a lumii libere, dacă vrea să rămână liberă. După bezna dictaturii comuniste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
-am fost noi în ultimii 50 de ani. Celavecul acela din filmul rusesc nu era hoț, înainte de a fi trimis în lagăr fusese pianist, nici acum el nu fura, ci își punea deoparte rezerve ca un biet om chinuit de amintirea zilelor negre... Ce se face că nu înțelege dl Chirac, și nu știu dacă e vreun lider european care să se gândească la asta, e că România nu e nici proamericană, nici antifranceză sau antigermană și cu atât mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
să stea totuși mult mai rău la noi? Prin ce suntem noi originali? Fostul președinte E. Constantinescu îmi furnizează, iată, un răspuns - Occidentul nu poate visa la performanțele românești în materie de nerușinare. Există câteva momente în viață a căror amintire îmi încrețește pielea de scârbă. De două ori m-am lăsat îmbrățișat de E. Constantinescu, în ciuda repulsiei psihofizice pe care am simțit-o din prima clipă față de acest personaj. Speram și eu, cu disperare, ca atâția alții, să apuc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Spania. Acești amărâți pot rămâne acum liniștiți să culeagă roșii și căpșuni, nu îi mai poate sili nimeni să se întoarcă în mizeria fără speranță din România. Faptul că ar putea fi uciși aiurea pe meleaguri străine e puțin față de amintirea sărăciei și umilințelor de acasă. E mai bine în trenul morții decât să mănânci pești otrăviți adunați de pe Siret sau Olt. Nici unul nu vrea înapoi în patrie. Cu atât mai mult cu cât moartea multă și dintr-o dată va să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
uterul, ci în stomacul lumii am stat ca un bolovan. După ce m-a digerat cu greu o viață, lumea aceasta mă cacă pe lumea cealaltă sub formă de hoit. De fapt, ceea ce a vibrat în adâncul minții mele a fost amintirea cuvintelor pe care le spunea bunica la necaz: „Mai bine m-ar fi făcut mama un mușuroi lângă gard”... Tot plimbându-mă într-o doară prin pădurea de bulumaci pictați, am dat deodată cu ochii, lângă gardul cimitirului, de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
timpului lumii nesportive asupra ei. Care ar fi „marca” Atenei Olimpice 2004? Primul gând se duce la miile de militari și agenți mai mult sau mai puțin secreți care se calcă pe picioare în capitala greacă. Pacea olimpică e o amintire din cărțile de istorie antică. Dar nu de ieri, de alaltăieri: atentate au mai fost, la München ’72 și Atlanta ’96, iar edițiile Moscova ’80 și Los Angeles ’84 au avut loc în tensiunea nu mai puțin apăsătoare a războiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
cerul. Numai în felul ăsta poți face niște lucruri să dispară sau îl poți trimite pe Cristos la țară pentru o primăvară întreagă. Într-un fel sau altul, trebuie să rămâi mult timp așa (să ștergi cu răbdare până și amintirea blocului din față, a caietului și a pixului cu care se vor scrie toate astea acum), ca să-ți apară din nou Coșuță. Doar cu ochii închiși îl poți vedea pe el din nou, nu pe scăunelul unde l-a trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mamei crescând (cu tine înăuntru), de a te fi plimbat cu căruciorul, de a te fi ascultat gângurind ca un popă ș.a.m.d. (înșiruirea poate să continue pe mai multe pagini), frații mari nu au dreptul să insinueze că amintirile tale (puține, vagi, cum or fi) sunt, de fapt, false; atunci când se petrece totuși acest lucru, el trebuie asumat cu toată convingerea pentru a se înlătura orice urmă de suspiciune. Drept urmare, o ambiguitate de tipul: „mare lucru nu-mi amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
biografiei fraților mici. Pentru că au asistat la întreaga copilărie a fraților mici, bucățică cu bucățică, frații mari nu-și pot imagina nici una dintre bucățele măcar ca pe-o brioșă sau ca pe-o merdenea. Iar dacă se încumetă să aibă amintiri, fie ele imprecise (confundând un 4-0 cu un 6-0, fără a pune însă în discuție numele câștigătorilor ori superioritatea lor de pe teren, adică de pe Băiuț), ați văzut cum pătimesc. Sunt tratați ca niște moșuleți toropiți, plecați cu sorcova. În cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
care mama o numește stomac unde în sfârșit îți pot scrie îl pot afurisi pe Bau-Bau îți pot explica unele chestii despre literele astea șmechere, singurele care ne pot apropia unul de altul mai mult decât orice fotografie și orice amintire, e de ajuns să crezi, să nu le batjocorești să nu le preacurvești să nu le iei cuvintele în deșert, literele astea care trebuie să sufere un ocol cumplit, să bântuie coclauri să se furișeze până la tine, pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
înțeles despre ce îndeletnicire era vorba. Și m-a rugat să traduc. De fapt, l-a rugat pe Filipul mic, aflat pe atunci în plin proces de îmblânzire a literelor (sau de alfabetizare). Vedeți însă cum se întâmplă, cam nedrept, amintirile lui sunt întotdeauna și ale mele, nu și invers, idealurile lui sunt de obicei eșecurile mele, iar gândurile mele lui nici prin cap nu i-au dat. Înzestrați cu un certificat de naștere comun, cu același ADN și cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]