4,997 matches
-
latin "forma" = formă), fără să aibă și alte caractere de ordin comune cu ciprinidele. Spre deosebire de ciprinide fălcile lor au dinți și sunt pești fizocliști. Mai multe asemănări au cu scopeliformele, din care probabil derivă. Reprezentanții acestui ordin prezintă multe curiozități anatomice și biologice. Corpul ciprinodontiformelor este acoperit cu solzi mărunți cicloizi. Mustățile lipsesc; gura este prevăzută cu dinți. Înotătoarele n-au spini. Au singura înotătoare dorsală mai mult sau mai puțin alungită, deplasată în jumătatea posterioară a corpului și așezată la
Ciprinodontiforme () [Corola-website/Science/335335_a_336664]
-
extensor pollicis brevis"). Pe partea laterală a gâtului mâinii (carpului), proximal de retinaculul extensorilor tendoanele acestor doi mușchi se despart pentru a se realătura în dreptul metacarpianului I, delimitând un spațiu ovalar triunghiular care corespunde la suprafață depresiunii triunghiulară denumite tabachera anatomică, vizibilă atunci când degetul mare este complet extins. Acest spațiu are axul mare orientat distal și ușor lateral. Tabachera anatomică are o margine laterală formată de tendoanele mușchiului extensor scurt al policelui ("Musculus extensor pollicis brevis") și al mușchiului abductor lung
Mușchiul extensor lung al policelui () [Corola-website/Science/331796_a_333125]
-
despart pentru a se realătura în dreptul metacarpianului I, delimitând un spațiu ovalar triunghiular care corespunde la suprafață depresiunii triunghiulară denumite tabachera anatomică, vizibilă atunci când degetul mare este complet extins. Acest spațiu are axul mare orientat distal și ușor lateral. Tabachera anatomică are o margine laterală formată de tendoanele mușchiului extensor scurt al policelui ("Musculus extensor pollicis brevis") și al mușchiului abductor lung al policelui ("Musculus abductor pollicis longus"), iar marginea medială de către tendonul mușchiului extensor lung al policelui ("Musculus extensor pollicis
Mușchiul extensor lung al policelui () [Corola-website/Science/331796_a_333125]
-
laterală formată de tendoanele mușchiului extensor scurt al policelui ("Musculus extensor pollicis brevis") și al mușchiului abductor lung al policelui ("Musculus abductor pollicis longus"), iar marginea medială de către tendonul mușchiului extensor lung al policelui ("Musculus extensor pollicis longus"). Aria tabacherei anatomice este formată de osul trapez. Pielea ridicată de cele două margini formează o depresiune în care se punea tutunul pentru a fi prizat, de unde și denumirea de "tabachera anatomică". În fundul tabacherei anatomice, pe planul osos, se găsesc dinspre proximal spre
Mușchiul extensor lung al policelui () [Corola-website/Science/331796_a_333125]
-
mușchiului extensor lung al policelui ("Musculus extensor pollicis longus"). Aria tabacherei anatomice este formată de osul trapez. Pielea ridicată de cele două margini formează o depresiune în care se punea tutunul pentru a fi prizat, de unde și denumirea de "tabachera anatomică". În fundul tabacherei anatomice, pe planul osos, se găsesc dinspre proximal spre distal tendoanele mușchiului scurt extensor radial al carpului ("Musculus extensor carpi radialis brevis") și al mușchiului lung extensor radial al carpului ("Musculus extensor carpi radialis longus") și artera radială
Mușchiul extensor lung al policelui () [Corola-website/Science/331796_a_333125]
-
al policelui ("Musculus extensor pollicis longus"). Aria tabacherei anatomice este formată de osul trapez. Pielea ridicată de cele două margini formează o depresiune în care se punea tutunul pentru a fi prizat, de unde și denumirea de "tabachera anatomică". În fundul tabacherei anatomice, pe planul osos, se găsesc dinspre proximal spre distal tendoanele mușchiului scurt extensor radial al carpului ("Musculus extensor carpi radialis brevis") și al mușchiului lung extensor radial al carpului ("Musculus extensor carpi radialis longus") și artera radială. Este un extensor
Mușchiul extensor lung al policelui () [Corola-website/Science/331796_a_333125]
-
pentru a sărbători "Kanamara Matsuri" sau tradus, „Festivalul Penisului de Oțel”. În psihanaliză, utilizarea termenului „falus” subliniază funcția simbolică îndeplinită de penis în dialectica intra- și intersubiectivă, termenul penis fiind rezervat mai ales pentru a desemna organul în realitatea sa anatomică.
Falus () [Corola-website/Science/331840_a_333169]
-
Cnemidele (din greaca veche: "knêmis") sunt niște jambiere, elemente de protecție a tibiilor, folosite în Antichitate, în Grecia. Realizate pornind de la foi de bronz prelucrate cu ciocanul și eventual decorate, aceste jambiere sunt formate anatomic, pentru fiecare luptător: adaptate la morfologia acestuia, elasticitatea metalului menținându-le la locul lor în jurul pulpei piciorului, fără să necesite curele de fixare. Destinate protejării infanteriștilor înarmați cu arme grele, cum erau hopliții, în luptele corp la corp, cnemidele acopereau
Cnemidă () [Corola-website/Science/335678_a_337007]
-
cingular, cortexul olfactiv și amigdală. În cadrul teoriei sale despre creier, Paul MacLean a propus că sistemul limbic constituie baza neurală a emoțiilor. Totuși, alți oameni de știință neagă validitatea conceptului de sistem limbic unificat. În ciuda acestor dezbateri, hipocampul este conectat anatomic la părți ale creierului care sunt implicate în comportamentul emoțional - septul, corpul mamilar hipotalamic și complexul nuclear anterior al talamusului - și prin urmare rolul său de structură limbică nu poate fi contrazis fără echivoc.<nowiki>[6]</nowiki> Din punct de
Hipocamp () [Corola-website/Science/335765_a_337094]
-
Lista cuprinde termenii latini (codul A02), românești, englezi și francezi folosiți în descrierea scheletului uman conform Terminologiei Anatomice (TA) publicată în 1998 de către Comitetul Federativ de Terminologie Anatomică (FCAT) și Federația Internațională a Asociațiilor Anatomiștilor (FIAA). În 2011, Terminologia Anatomică a fost publicată on-line de către Programul Internațional Federativ pentru Terminologia Anatomică (FIPAT), succesorul lui FCAT. Terminologia Anatomica reprezintă
Terminologia anatomică – Scheletul () [Corola-website/Science/335820_a_337149]
-
Lista cuprinde termenii latini (codul A02), românești, englezi și francezi folosiți în descrierea scheletului uman conform Terminologiei Anatomice (TA) publicată în 1998 de către Comitetul Federativ de Terminologie Anatomică (FCAT) și Federația Internațională a Asociațiilor Anatomiștilor (FIAA). În 2011, Terminologia Anatomică a fost publicată on-line de către Programul Internațional Federativ pentru Terminologia Anatomică (FIPAT), succesorul lui FCAT. Terminologia Anatomica reprezintă un consens mondial a termenilor folosiți în anatomia umană. Oasele
Terminologia anatomică – Scheletul () [Corola-website/Science/335820_a_337149]
-
Lista cuprinde termenii latini (codul A02), românești, englezi și francezi folosiți în descrierea scheletului uman conform Terminologiei Anatomice (TA) publicată în 1998 de către Comitetul Federativ de Terminologie Anatomică (FCAT) și Federația Internațională a Asociațiilor Anatomiștilor (FIAA). În 2011, Terminologia Anatomică a fost publicată on-line de către Programul Internațional Federativ pentru Terminologia Anatomică (FIPAT), succesorul lui FCAT. Terminologia Anatomica reprezintă un consens mondial a termenilor folosiți în anatomia umană. Oasele (A02.0.00.000) (lat. "Ossa"; en. "bones"; fr. "os"). Oasele sunt
Terminologia anatomică – Scheletul () [Corola-website/Science/335820_a_337149]
-
folosiți în descrierea scheletului uman conform Terminologiei Anatomice (TA) publicată în 1998 de către Comitetul Federativ de Terminologie Anatomică (FCAT) și Federația Internațională a Asociațiilor Anatomiștilor (FIAA). În 2011, Terminologia Anatomică a fost publicată on-line de către Programul Internațional Federativ pentru Terminologia Anatomică (FIPAT), succesorul lui FCAT. Terminologia Anatomica reprezintă un consens mondial a termenilor folosiți în anatomia umană. Oasele (A02.0.00.000) (lat. "Ossa"; en. "bones"; fr. "os"). Oasele sunt organ dure, rezistente, de culoare albă-gălbuie, formate din țesut osos, ansamblul
Terminologia anatomică – Scheletul () [Corola-website/Science/335820_a_337149]
-
Terminologiei Anatomice (TA) publicată în 1998 de către Comitetul Federativ de Terminologie Anatomică (FCAT) și Federația Internațională a Asociațiilor Anatomiștilor (FIAA). În 2011, Terminologia Anatomică a fost publicată on-line de către Programul Internațional Federativ pentru Terminologia Anatomică (FIPAT), succesorul lui FCAT. Terminologia Anatomica reprezintă un consens mondial a termenilor folosiți în anatomia umană. Oasele (A02.0.00.000) (lat. "Ossa"; en. "bones"; fr. "os"). Oasele sunt organ dure, rezistente, de culoare albă-gălbuie, formate din țesut osos, ansamblul cărora formează scheletul. Oasele sunt legate
Terminologia anatomică – Scheletul () [Corola-website/Science/335820_a_337149]
-
o balerină, un peisaj sau o natură statică, efectul pictural este controlat aproape cu minuție didactică. Corneliu Ionescu se poziționează în apropierea pretențiilor burgheze, acolo unde senzualitatea nudului este înlocuită de mișcarea tinerească a formelor feminine pe armonii muzicale. Reprezentarea anatomică este asemănătoare în timp ce cromatica este complexă. Tema "Balerinelor" cochetează cu seducția frivolă a privitorului avizat, care în final alimentează zelul creativ al artistului ce se definește printr-o pecete stilistică inconfundabilă. Lucrările sale se află în colecții particulare din România
Corneliu Ionescu () [Corola-website/Science/335818_a_337147]
-
, derivat din cuvântul latin pentru "„bazin”", este o structură anatomică sub formă de pâlnie, întâlnită la cele mai multe vertebrate. Numele de pelvis se folosește atât pentru căt și pentru Mușchii și țesutul de deasupra pelvisului osos sunt cunoscute drept "plafonul pelvian". Epifiza rotunjită a femurului, numită "capul femurului", se articulează cu
Pelvis () [Corola-website/Science/332627_a_333956]
-
anumitor rase de câini domestici. Deasemenea multă vreme a fost vehiculată teoria a unui câine sălbatic dispărut în zilele noastre care ar descinde din câine. Teoriile descendentei din șacal și hiena ale câinelui nu sunt plauzibile datorită diferențelor fiziolocice și anatomice, cum și comportamentul evident și deosebirea puilor la naștere. Între vulpe și câine însă au fost găsite asemănări anatomice și în unele cazuri și de comportament, insă încrucișarea dintre aceste două specii este imposibilă. Descentența din câinele sălbatic este o
Originea câinelui () [Corola-website/Science/333802_a_335131]
-
noastre care ar descinde din câine. Teoriile descendentei din șacal și hiena ale câinelui nu sunt plauzibile datorită diferențelor fiziolocice și anatomice, cum și comportamentul evident și deosebirea puilor la naștere. Între vulpe și câine însă au fost găsite asemănări anatomice și în unele cazuri și de comportament, insă încrucișarea dintre aceste două specii este imposibilă. Descentența din câinele sălbatic este o teorie nesusținuta de materiale și dovezi paleontologice, dar pare totuși plauzibilă datorită argumentelor aduse de unii partizani despre câinele
Originea câinelui () [Corola-website/Science/333802_a_335131]
-
datorită faptului că în favoarea acestuia pot fi aduse argumente foarte bine fundamentate din multe domeni ale științe. Împerecherea între câine și lup are loc în mod spontan, existând dovezi ale compatibilității biologice și genetice ei dând naștere la produșii fecunzi. Anatomic și fiziologic, asemănarea dintre cele două specii este foarte marcanta neexistând diferențe majore între ele. Un alt punct de vedere care susține teoria descendentei din lup este haită care este constituită și de câini, deasemenea lupii capturați de la vârste fragede
Originea câinelui () [Corola-website/Science/333802_a_335131]
-
nivelul trohleei, de unde pornesc două sisteme trabeculare, unul spre articulația talo-naviculară - continuându-se astfel cu cele din partea medială a arcului lontgitudinal plantar (din care talusul face parte) și unul spre tuberozitatea calcaneeană. Articulațiile subtalară, talo-calcaneo-naviculară - împreună cu cea calcaneo-cuboidiană, deși distincte anatomic și cu ax propriu individual, se comportă ca o unitate funcțională, deoarece mișcările se fac în jurul unui ax rezultant, sau de compromis. Acest ax trece oblic spre inferior, posterior și lateral prin colul talusului, sinus tarsi și străbate calcaneul ieșind
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
urmă. Atât în flexia dorsală cât și în cea plantară, unul dintre elementele care limitează cursa de flexie, este colul talusului, care intră în contact cu marginile anterioară, respectiv posterioară a scoabei tibio-peroniere. În tabel sunt redate denumirile după Terminologia Anatomica (TA) 1998. Talusul - prin fața sa superioară, contribuie la formarea limitei profunde a regiunii dorsale a piciorului. Prin planul osteo-articular - în care talusul este inclus, regiunea dorsală este separată de regiunea plantară. Prin suprafața sa medială, talusul contribuie la formarea părții
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
înălțime. Mecanismul comun de producere al fracturilor de talus este cel de hiperdorsiflexie forțată al piciorului pe gambă și compresiune în cădere de la înălțime cu talusul cuprins între calcaneu și epifiza distală a tibiei. Particularitățile acestor fracturi sunt datorate caracteristicilor anatomice și funcției biomecanice speciale ale talusului, aportului sangvin deficitar, precum și frecvenței mari a complicațiilor tardive de temut (necroza avasculară și artroza posttraumatică). Aproape 60% din suprafețe talusului sunt cartilaginoase, nu există nici o inserție musculare pe talus și vascularizarea acestuia este
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
computerizata (CT), imagistică prin rezonanță magnetică (MRI). Frecvența fracturilor transcondrale diagnosticate (mai ales la nivelul domului sau procesului lateral) a crescut de la utilizarea tomografiei computerizata. Prognosticul este dependent de severitatea fracturii și de deplasarea fragmentelor. Scopul tratamentului este restabilirea caracterelor anatomice ale talusului, minimizând astfel riscurile apariției artrozei posttraumatice tardive și a necrozei avasculare. Abordul chirurgical trebuie să evite agravarea leziunilor vasculare. Consolidarea fracturilor se face prin reducerea promptă, perfectă și stabilă, eventual prin osteosinteză internă, dar întotdeauna cu o imobilizare
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
unei femei goi în cadrul înregistrării. În locul acestora a fost inclusă doar o siluetă a cuplului. De fapt, înregistrarea conține în "Diagrama evoluției vertebratelor", de Jon Lomberg, desene ale unui bărbat și ale unei femei, goi, corecte din punct de vedere anatomic, indicând organele externe. Harta pulsar și diagrama moleculei de hidrogen sunt împărțite în comun cu placa Pioneer. Cele 116 imagini sunt codificat în formă analogică și sunt compuse din 512 linii verticale. Restul înregistrării este audio, destinat pentru a fi
Discul de Aur de pe Voyager () [Corola-website/Science/332224_a_333553]
-
simțirilor, gândurilor și viselor proprii sau de relația cu ceilalți oameni și cu lumea naturală, tot timpul este posibilă o relație neîntreruptă cu Sinele. Scriind despre modelul persoanei prezentate mai sus, Assagioli afirmă că este o "reprezentare structurală, statică, aproape 'anatomică' a constituției noastre interioare , în timp ce omite aspectul ei dinamic, care este cel mai important și esențial". De aceea, acest model este imediat urmat de o teorie a stadiilor care prezintă procesul de psihosinteză. Această schemă poate fi numită "stadiile psihosintezei
Psihosinteza () [Corola-website/Science/337536_a_338865]