8,708 matches
-
ale imaginii / 183 Imaginarul puterii creștine de rit bizantin / 195 I. Imaginea antică a divinului - imaginea filială divină - imaginea basileului / 198 II. Imaginarul puterii creștine și imaginea basileului / 210 III. Oíkonomía creștină / 221 IV. Valori ale antichității în gândirea isihastă / 247 În loc de concluzii / 257 Bibliografie generală / 261 Lista ilustrațiilor / 269 Sursa ilustrațiilor / 272 Résumé / 273 Abstract / 275 Rome peut lutter contre Constantinople un temps, rivaliser à armes égales dans les représentations monétaires, profiter de la dernière présence princière
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
aici grăitoare pentru ceea ce a provocat abandonarea ei, ci și transformările care au avut loc la Constantinopol, cu efecte asupra întregului imperiu (și nu doar). "Uitarea" Romei de către împărații bizantini a marcat o primă etapă în despărțirea creștinismului timpuriu de antichitatea păgână și de în forma ei urbană cea mai sofisticată. După aproape trei secole și jumătate de glorie și de splendoare, când se vede lăsată în urmă, reduplicată și, în cele din urmă, deposedată de statutul ei de primă putere
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
ar trimite la o entitate abstractă, structurală (gândirea colectivă), spre diferență de "politica-adevăr", caracterizată de angajament asumat explicit, atât la nivelul discursului care poate produce efecte imediate, cât și al gestionării propriu-zise a vieții cetății (23-33). Într-un volum dedicat antichității grecești și latine, pentru că îi servește în propria analiză, Moses I. Finley exploatează diferențele de sens dintre noțiunile moderne politics și policy: primul denumește modalitățile oficiale de a conduce un stat, precum și pe funcționarii cu ajutorul cărora sunt luate deciziile pentru
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
ajuta să aflăm totuși un răspuns formațiunile discursive legate de principiile și de valorile tutelare ale existenței și ale activității cetății grecești, precum și diverse alte mărturii despre spațiul public (scenografiile urbane ale puterii sau ceremonialurile imperiale). Bogata practică religioasă a antichității va influența încă de la început basilëìa, în bună măsură rezultat al întâlnirii dintre discursul politic roman, filosofia iudeo-creștină și mitologia locală a Bizanțului elenic. Imaginarul creștin, la rândul lui, va fi substanțial ajutat de spectacolele publice gestionate împreună
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
o mare relevanță, spre exemplu, textele care au opus atitudini iconoclaste și iconolatre față de reprezentarea figurală a lui Iisus și a Fecioarei, dar care au inclus totodată și rediscutarea legitimității basileului și a drepturilor sale de guvernare (spre diferență de antichitate). Din acest motiv, al centralității temei puterii (laice și spirituale) în texte, imagini și ceremonialuri publice, reprezentarea ei se impune în imaginar ca factor principal de sistematizare a memoriei colective. (Lucru posibil, și pentru că relația dintre perceptibil și non-perceptibil era
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
căuta să îi răspund ceva mai târziu: ce anume din filosofia clasică greacă trece, prin tradiția elenă și neoplatonism, în gândirea creștină despre putere? Pe lângă mitologie și ceremonial, e posibil să mai existe și altă rădăcină a imaginarului puterii din antichitatea greacă, ca o proto-formă a celui roman și a celui creștin medieval? Vom reveni la Platon și la Aristotel, cu îngăduința cititorului. II. Funcția ceremonială romană: funus imaginarium Demersul de a sonda până la rădăcinile semantice ale noțiunii de imaginar, dată
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
dar într-o sinteză reprezentativă pentru arta imperială creștină, în care apar și simboluri religioase (v. fig. 11 și fig. 12). Iconografia amplului program imperial de la Ravenna este cea mai relevantă mărturie, vizuală, dar și politică, legată de trecerea de la antichitatea târzie la evul mediu creștin. Aproape de Roma, pe coasta estică a Italiei, și la doar două secole mai târziu după ce Constantin I o părăsise, Ravenna îi transmite acesteia prin imagini pentru ce a fost uitată. Filtrul creștin transformă puterea imperială
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
din Politeía: demiurgul (autor al ideii)-meșteșugarul (autor al copiei ideii)−artizanul (autor al imaginii lucrului făurit de meșteșugar), care face posibilă imaginea (oricum ar fi ea valorizată). Ambele pot fi relevante pentru imaginarul filosofic al politicului în antichitate (se bazează atât pe principiu, pe modalitate, cât și pe reprezentare), precum și pentru relația creștină divinitate-încarnare−revelație, fundamentală la rândul ei pentru oíkonomía imaginii; b. sistemul filosofiei "trialiste", numit la pct. a., și sistemul simbolic al
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
în evul mediu doar alte denumiri ale rolurilor și, firesc, și o repartiție a puterii politice și economice diferită de cea proiectată de Platon pentru cetatea sa ideală. Schema organizării urbane se va regăsi însă în practică, spre diferență de antichitate, când ea a rămas, așa cum a cerut Socrate, teoretică. Evul mediu, reflectând partea aplicabilă și funcțională din utopia lui Platon (să ne amintim și forma ei complet nouă și convențională din Legile, cea a coloniei cretane, cu un număr de
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
la filosoful grec, cea mai bună formă politică ar fi una mixtă, un model care ar combina principiile fundamentale ale autorității monarhice cu cele ale libertății democratice. Expusă cu argumente logice în interiorul unei filosofii radicale, teoria depășește istoria politică a antichității, neregăsindu-se în practica vremii sale − deși era construită într-un limbaj cunoscut și din unele elemente integrate de exercițiul atenian de putere −, revenind în timp, în varii contexte. Ea inspiră o linie de gândire care își va spune cuvântul
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
formale. De exemplu, lógos-ul asigură o dezbatere asupra a ceea ce e just sau injust, asupra valorilor comune care fac parte din nómos, legea cetății, dar niciodată o dezbatere asupra absenței vreunuia din principiile legii. Inovator pentru antichitate este și modul în care filosoful înțelege pluralitatea formelor pe care le poate lua justiția, el corelând aici planul virtuților și al valorilor cu cel al constituției și al riturilor puterii. Acțiunea politică implică o relație permanentă între public și
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
plurale, radical diferite de cea "imperiale", fie că vorbim de Alexandru Macedon, fie de împărații romani sau de cei creștini de mai târziu. II. Controverse ale imaginii Dacă nu se poate vorbi de o istorie a noțiunii de imaginar în antichitatea greacă, pot fi reperate în schimb, în cele mai relevante texte pentru gândirea post-socratică, la Platon și la Aristotel, formațiuni discursive care atestă constituirea unui imaginar filosofic al politicului, ca reprezentare a exercițiului civic și a organizării vieții cetății. Acest
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
dezvoltă semnificativ în raport cu cel grecesc și chiar cu cel roman timpuriu; se întâmplă astfel și pentru că în schema socială a lui imperium sunt mai bogat reprezentate, fie și cu aspectele negative ale statutului lor, categoriile sociale în general ignorate în antichitatea greacă - femeile, copiii, bolnavii, sclavii, dar și supușii din provincii, în general 40. Noul stat, cel creștin, pentru întreaga populație romanizată, acum asimilată unei mase pe cale să se creștineze, afirmă și reprezintă problematica sacrului drept un pivot central în teoria
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
oikonomic ("legea" de organizare a lumii creștine în ansamblu), în sincronie, și a unui proiect istoric colectiv pentru obținerea iertării, în diacronie. Ambele procese (politico-administrativ și religios) vor aduce în avanscena teoriilor funcția imaginii, în mod firesc altfel decât în antichitate. Alain Besançon consideră că raportarea grecilor la divin și reprezentările acestuia denotă o anumită "stare de inocență", un stadiu primar al clarificării relației perceptibil − non-perceptibil. Faptul că se dezvoltă în paralel arta religioasă greacă, în încercarea de figurare a chipului
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
a doua lege a lui Moise, în care se declară că imaginea nu poate traduce esența divină, ea e criticată, și înainte de Platon 42, și de către el, pentru că redă eronat ideea absolută. Într-o primă interpretare, se poate spune că antichitatea pregătea în acest fel atât mutația ideatică realizată de iudeo-creștinism, cât și pe cea morală: Conceptul teologic a "ceea ce este adecvat naturii divine" [la Xenofan, Euripide, Platon, Cicero, n.n.] a trecut mai apoi la Părinții Bisericii, care l-au transformat
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
în Pindar (Nemeice VI, 1-7), la Aristotel (în Etica Nicomahică) și în operele artiștilor, asimilați, cu timpul, chiar sacerdoților. Pentru că arta mímēsis-ului va fi interpretată în cele din urmă ca o perfecționare a tehnicilor iluziei (înțelese aici nu negativ), sfârșitul antichității înregistrează "genurile" artistice drept "forme sacre ale unei tradiții sacre"44. În timp, ele vor servi, cu modificări importante, programului prozelitismului religios (Mango 175-92, 290-319 și Bréhier 205-75). E adevărat și că, pe de altă parte, "teologia ortodoxă a lui
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
asemenea menționat și că forma "etajată" a imaginarului antic s-a regăsit ulterior în schema ierarhiei sacrului creștin. În afară de imaginarul divinului moștenit din tradiția parmenidiană și reinterpretat pe linia platonismului (aspect discutat anterior), există și alte lucruri comune transmise de la antichitate către creștinism. Pe de o parte, monstruosul și tenebrele din religia populară, mult influențată și ea de cultele orfice (Besançon 61-66), se regăsesc într-o "înfruntare" directă cu semizeii (eroii umanității), la nivele situate în imaginar între celest și teluric
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
religioasă definitivă și la diferențele fundamentale de mentalitate, cu consecințe majore asupra culturilor și asupra imaginariilor din apusul și din răsăritul continentului, implicit asupra istoriei europene în ansamblu. Imaginarul puterii creștine a depășit, ca amploare și funcție persuasivă eficientă, ceea ce antichitatea a proiectat în mentalul colectiv. Pe de o parte, pentru că s-a reconfigurat în baza unei noi și puternice relații, între teoria puterii (instituționale și spirituale) și credințele comunităților care se confruntau cu o nouă religie, generalizată prin voința împăratului
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
politicului la formele creștine ulterioare, pe care le-a inspirat și care au sprijinit puterea instituțională în administrarea teritoriului propriu, fie al imperiului roman păgân, fie al celui "constantinopolitan". Proiectul ideatic creștin, configurat pe baza tradiției neoplatoniciene, a preluat din antichitate: teoria asupra divinului, funcțiile imaginației, tripleta bine−existent−gândire, precum și noțiunea de justiție în numele binelui și al adevărului absolut (înțeles ca principiu divin). Conjugarea acestora, prin filosofia iudeo-creștină și prin Epistolelele Apostolului Pavel, cu conceptul (mai curând aristotelic) de oi
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
aici, dar conflictul lor a persistat, pe o graniță între civilizații, culturi și spiritualități, unde dominantă a fost de la bun început ortodoxia, prin alegerea deliberată a românilor. Bizanțul a avut din nou câștig de cauză în fața Romei. IV. Valori ale antichității grecești în gândirea isihastă Ortodoxia românească, la începuturile ei instituționale, a fost influențată semnificativ de modelul teologic isihast. Faptul că la jumătatea secolului XIV triumfa, cu privire la relația dintre om și divinitate, viziunea palamită, se poate să fi influențat nu numai
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
filosofiei grecești și le-a reintegrat, prin apelul la patristică și la tradiția monastică ascetică: Metoda rugăciunii lăuntrice sau a minții, cunoscută sub numele de isihasm, ține de tradiția ascetică a Bisericii de Răsărit și urcă, fără îndoială, la o antichitate îndepărtată. Trecându-se de la dascăl la ucenic pe cale grăită, prin pildă și îndrumare duhovnicească, această învățătură a rugăciunii lăuntrice nu a fost fixată în scris decât la începutul veacului XI, într-un tratat atribuit Sfântului Simeon Noul Teolog. Mai târziu
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și teoriile, detaliile istorice și opțiunile politice, care fac, toate, să se articuleze marele corp al imaginarului − această lume internă a mentalului colectiv, cum l-am numit de la început. Sondarea arheologică ne-a purtat până la straturi de cultură adânci, în antichitatea greco-romană, pe nivelele și sub-straturile sale colaterale, și ne-a permis să ne deplasăm atât pe axul vertical, al perioadelor, cât și pe orizontală, în spațiu, urmărind translația din secolul IV dinspre Roma înspre Bizanțul lui Constantin I. Pe tot
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și latine. vol. I. De la Apostolul Pavel la Constantin cel Mare. Iași. Polirom, 2001. [1995] Moutsopoulos, E. Problema imaginarului la Plotin. București: Omonia, 2002. [2000] Obolensky, Dimitri. Un commonwelth medieval: Bizanțul. București: Corint, 2002. [1971] Olaru, Cristian. Ideologia imperială în Antichitatea târzie. București: Edtiura Universității din București, 2005. Neschke-Hentschke, Ada. Platonisme politique et théorie du droit naturel. Contributions à une archéologie de la culture politique européenne. Louvain: Peeters. Vol. 1, 1995. Vol. 2, 2003. Nicol, Donald M. Împăratul fără de moarte. Viața și
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
teorie a politicului în filosofia greacă Controverse ale imaginii IMAGINARUL PUTERII CREȘTINE DE RIT BIZANTIN Imaginarul puterii creștine de rit bizantin Imaginea antică a divinului - imaginea filială divină - imaginea basileului Imaginarul puterii creștine și imaginea basileului Oikonomia creștină Valori ale antichității grecești în gândirea isihastă În loc de concluzii UITAREA ROMEI Bibliografie generală Lista ilustrațiilor Sursa ilustrațiilor 272 Résumé 275 Abstract
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
aici. Astfel, se dovedește că acest exponent al dragostei absolute și al jertfei înnobilante are capabilitatea de a lua cartea din mâna dreaptă a acelui "Cineva demiurgic și de a deschide cele șapte peceți ale ei". (Apocalipsa 5.1-14) Din Antichitate până în prezent, actul de a pune sigiliu, de a sigila a fost unul dintre componentele nelipsite ale manifestării autorității ce păstrează în ascuns, protejează de văzul tuturor conservând o informație în mediul tainei, al închisului ferecat. Ruperea fracționantă a sigiliului
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]