11,066 matches
-
să stea acolo. Pe partea aia mai e și cauciucul de rezervă. — Ei, dacă se sparge vreun cauciuc o să plece. N-o să-și murdărească el costumul de voiaj. — În fine, nu mă deranjează, atât că nu-mi place cum se-apleacă la viraje. Ieșiserăm dintre păduri. Acum drumul se depărtase de râu și urca. Radiatorul fierbea. Tânărul se uita agitat la aburii și la apa ruginie care ieșeau din radiator. Motorul Începuse să hârâie și Guy apăsa cu ambele picioare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
sus, pe platou. Hârâitul Încetă și În liniștea care se lăsă brusc puteam auzi bolborositul radiatorului. Eram pe ultima creastă de dinainte de Spezia - apoi urma marea. Acum șoseaua cobora În serpentine scurte, ușor rotunjite. Când luam virajele, oaspetele nostru se apleca, mai să tragă după el mașina grea. — N-ai ce să-i faci, Îi spuse-i lui Guy. Instinctul de conservare Îl Împinge să facă asta. — Cel mai puternic instinct al italienilor. — Da, cel mai puternic instinct pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
zici, spuse ea. — Oare cum merg lucrurile-n locu’ ăsta? Tre’ s-o las să mă ia de gât? mă Întrebă Guy. — Bineînțeles. Mussolini a interzis bordelurile. Aici suntem Într-un restaurant. Fata purta o rochie dintr-o bucată. Se aplecă peste masă, Își puse mâinile peste sâni și ne zâmbi. O parte a feței Îi arăta mai frumos când zâmbea, așa că se-ntoarse cu partea bună spre noi. Farmecul profilului fusese accentuat prin cine știe ce Întâmplare În care nasul Îi fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ziua-n amiaza mare? John apăsă pe clanță și intrarăm cu toții. Jack dormea. Stătea Întins pe burtă, cu fața Înfundată-n perna pe care o Îmbrățișase. — Hei, Jack, spuse John. Jack Își mișcă puțin capul. — Jack, zise John din nou, aplecându-se deasupra lui. Jack Își Înfundă capul și mai tare-n pernă. John Îl atinse pe umăr. Jack se ridică-n capul oaselor și ne privi pe toți. Nu se bărbierise și purta un pulovăr vechi. — Of, Doamne! De ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
bine când trecu printre spectatori. Jack e irlandez și irlandezii sunt mereu primiți bine. În New York, un irlandez n-aduce atâta lume cât aduce un evreu sau un italian, dar e mereu primit bine. Jack urca spre ring și se apleca să treacă printre corzi, când Walcott se ridică din colțul său și Împinse o frânghie În jos ca să-i facă loc. Spectatorii găsiră că ăsta e un gest superb. Walcott Își așeză mâna pe umărul lui Jack și stătură așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
greșeală. Mulțimea urla de nu mai auzeai nimic. — N-am nimic, zise Jack. Erau chiar În fața noastră. Arbitrul se uită la John și dădu din cap. — Hai Încoace, polonez de căcat ce ești, Îi zise Jack lui Walcott. John se aplecase peste corzi. Pregătise prosopul ca să-l arunce. Jack stătea aproape de frânghii. Făcu un pas În față. Vedeam cum Îi curge transpirația pe față, de parcă l-ar fi stors cineva, și un strop mare i se prelinse pe nas. Hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pe umeri și, ținându-se cu o mână de-acolo, traversează ringul. L-au ridicat pe Walcott și acum Îl masează. În colțul lui s-a strâns o grămadă de lume. Pe Jack nu-l bagă nimeni În seamă. Se apleacă deasupra lui Walcott. — Îmi pare rău, zice Jack, n-am vrut să te lovesc sub centură. Walcott nu-i răspunde. Pare să-i fie mult prea rău ca să poată vorbi. — Ei, oricum, de-acu’ tu ești campionu’. Sper că te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ce mai e pe-aici. Da, signor maggiore, răspunse adjutantul. Se lăsă pe spătarul scaunului și căscă. Scoase din buzunarul hainei o carte cu coperțile Îmbrăcate-n hârtie și o deschise. Apoi o lăsă jos și-și aprinse pipa. Se aplecă cu coatele pe masă ca să citească și pufăia din pipă. Apoi Închise cartea și o băgă la loc În buzunar. Avea prea multă hârțogărie prin care trebuia să se uite. Nu putea să citească liniștit până nu termina. Soarele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ieși. Imediat ce acesta plecă, hangiul intră și Începu să vorbească cu paracliserul. Se așeză la masa lui. Vorbeau În dialect. Paracliserul era amuzat de ceva. Hangiul era scârbit. Apoi paracliserul se ridică-n picioare. Era scund și avea mustață. Se aplecă peste fereastră și se uită-n stradă. — Uite-l că intră. — Unde, la Löwen? — Ja. Schimbară din nou câteva vorbe și apoi hangiul veni la masa noastră. Era bătrân și Înalt. Se uită la John. Chiar că e obosit. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
treilea soldat roman stă cu capul În jos. N-arată prea bine.] Al treilea soldat: Eu nu mai vreau. Al doilea soldat: Doar pentru noi doi, George. [Cârciumarul scoate un urcior cu vin, mai mic decât cel de dinainte. Se apleacă peste tejghea] Primul soldat: I-ai văzut fata? Al doilea soldat: Păi, nu stăteam chiar lângă ea? Primul soldat: Arată bine. Al doilea soldat: Eu am cunoscut-o Înainte s-o Întâlnească el. [Îi face cu ochiul cârciumarului]. Primul soldat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
uitat la foc. — Ce-i asta? a Întrebat. — Am făcut curat În pivniță, dragă, i-a răspuns mama de pe verandă. Stătea acolo zâmbindu-i. Tata s-a uitat la foc și a dat cu piciorul În ceva. Apoi s-a aplecat și a cules ceva din cenușă. — Adu-mi o greblă, Nick, mi-a zis. M-am dus până În pivniță și m-am Întors cu o greblă, iar tata a trecut-o prin cenușă cu mare grijă. A scos niște topoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
sub apă se profila ceva Întunecat, ca o umbră lungă, așa că m-am dus chiar deasupra ei; sub apă era un pachebot. Stătea acolo, scufundat cu totul sub apă, mare cât pământul. Am lăsat barca să plutească deasupra lui. Era aplecat pe o parte și pupa era Îngropată adânc În nisip. Toate hublourile erau Închise bine și puteam să văd cum strălucesc ferestrele sub apă; vedeam tot pachebotul. Cel mai mare vas pe care l-am văzut În viața mea zăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ordinea ierarhică și poza o veselie Îmbujorată, ca În fotografiile echipelor de fotbal din anuarul vreunui colegiu. Acum zăceau În iarbă, cocoșați și umflați. Cărți poștale de propagandă Înfățișând un soldat În uniformă austriacă ce forțează o femeie să se aplece de-a curmezișul unui pat. Amândoi erau desenați la modul impresionist. Erau niște desene foarte frumoase și n-aveau nimic În comun cu violul adevărat, În care fusta femeii Îi este trasă peste cap ca să o Înăbușe, În timp ce, câteodată, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
știe dacă n-o să mă-ntrebe, este prin utilizarea unui năvod sau a unei plase obișnuite, ca cea pentru țânțari. Doi ofițeri ar ține plasa de la capete alternative, sau, ca să zicem mai simplu, fiecare de câte un capăt, apoi se apleacă, apucă și partea de jos a plasei și Încep să alerge contra vântului. Lăcustele purtate de vânt sunt prinse Între pliurile plasei. Nu-i nici o șmecherie să prinzi chiar foarte multe lăcuste astfel și, după mine, nici un ofițer n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Mă scuzați? — Belasco. David Belasco. Îl recunoști oricând pentru că-și ține fularul invers. Da’ nu-s de acord cu el. Pe de altă parte, Însă, el este mort. — Vă rog să mă scuzați, domnule, spuse chelnerița. — Desigur, spuse Harris. Se aplecă Înainte și se uită pe fereastră. În cealaltă parte a Încăperii, bătrânul Își Împături ziarul. Îl privi pe domnul Harris și apoi Își luă ceașca de cafea și farfurioara și se duse la masa lui. — Îmi cer scuze că vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Mi-e greu ca să mă duc acasă O jale mare mă apasă, Căci trecutul se-nfiripă Și tu nu mai ești pe prispă. S-a aplecat cireșul din grădină Bătut de viscol și furtună. Pe mine doruri mă frământă acum Căci nu te văd pe vechiul drum. Acuma în ogradă toate-mi par străine, Când nu ești dragă lângă mine. De singurătate și-ntristare strig, În
Doruri by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83210_a_84535]
-
erau manipulați). Trebuie educată lumea aceasta care-și taie singură craca de sub picioare, își provoacă singură boala și-și grăbește sfârșitul. Aici își găsește locul potrivit strofa: „Religia-o frază de dânșii inventată Ca cu a ei putere să vă aplece-n jug, Căci de-ar lipsi din inimi speranța de răsplată, După ce-amar muncirăți mizeri viața toată, Ați mai purta osânda ca vita de la plug?” Versuri din poezia „Împărat și proletar” de Mihai Eminescu (6). a.7. Arderea gazului
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
mic. Și doarme tot timpul. Acum e mic și doarme mult, ca să crească. Iar când va fi mai mare o să vă jucați foarte frumos împreună. Ia să-l așezăm în pătuț! Deodată, din scutece se auzi un scâncet. Mama se aplecă asupra pătuțului, îl ridică pe Sorinel și îl desfășă. Trebuie să-l schimb! spuse ea. De ce? Că plânge? Vrei să te duci la spital, ca să-ți dea un alt băiețel? Făcu Sorina nedumerită. Nu! zâmbi mama. Am spus că trebuie
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
câte au fost în acest an! Încetul cu-ncetul, toată lumea se trezește. Doar cei mici mai dorm. Cel puțin așa cred ceilalți. Mărul din fața casei, cireșul, părul și gutuiul știu, cu toții, că, de fapt, nu mai doarme nimeni, și-au aplecat, ușor, crengile, s au uitat prin geamuri și au văzut că și copiii au „problemele” lor. Iar atunci când Alina, Cristinel, Ileana, Adrian, Tamara și ceilalți mai uită că trebuie să vorbească doar în șoaptă, pentru ca nimeni din cei mari să
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
animalele păreau fulgerate; nu erau însă decât pline de un prisos de energie. La o margine de miriște de orz, subt un colnic, Lupu Mavrocosti văzu un pâlc de oi grămădite cu lâna una în alta, roată și cu capetele aplecate la mijloc, ca și cum ar fi ascultat freamătul cuptoarelor din mijlocul pământului. Stăteau neclintite subt soarele de iulie și primeau la boturi răsufletul ierburilor. Miliardele de cosași, specii mărunte de lăcuste de toate colorile, sfârâiau asurzitor în întinderile caste; zvonul lor
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
deodată, observându-l poate de pe frunza lui nevăzută. În tăcerea cuprinsurilor porni mormăitul depărtat al unei batoze. Își călăuzi din hățuri calul pe lângă grâie în care începuse secerea. Linii de secerători erau împânziți prin ploaia de lumină; se înălțau, se aplecau, făceau să strălucească instrumentele grațios curbate ca un craiu nou, agitau o clipă deasupra capului un mănunchiu de spice. O femeie stătea cu mâinile în șold și începu un cântec tânguitor, îndulcit de depărtare. Se înălțară și alte capete înfășurate
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
În schimbul a douăzeci de milioane. Ce e și mai rău, placa era un pătrat modest, din inox lustruit, iar numele meu era gravat cu caractere atât de mici Încât până și cei din primul rând au fost nevoiți să se aplece și să-și mijească ochii. Acesta era stilul care-i plăcea Lucindei, modern și plat, un font simplu la fel de imposibil de citit ca și modul de folosire de pe o cutie de medicamente. Obișnuiam să ne contrazicem prietenește În legătură cu broșurile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de la Învățatul la oliță la politica internațională. Asta spunea și la seminarii: „Ce funcționează mai bine: să bați și să umilești un regim dictatorial sau să-l ademenești să urmeze un model mai bun și plin de recompense? Dacă ne aplecăm asupra unei țări numai ca s-o pedepsim pentru că a fost rea, ce șanse mai avem ca acea țară să se Întoarcă spre noi căutând consiliere umanitară? Nu e clar ca lumina zilei?“. După care scotea o bancnotă de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Gata să aflați mai multe despre provincia Yunnan, aici În partea aceasta frumoasă din sud-vestul Chinei? OK? Zâmbi și apoi, cu o mișcare a mâinii, Își invită grupul să răspundă. —OK, spuseră câțiva. Lulu dădu din cap nemulțumită. —OK? Se aplecă În față cu mâna făcută pâlnie la ureche, un gest familiar de-acum. —OK! strigară toți călătorii. —Foarte bine. Cât entuziasm. Azi mergem la Ruili, pronunțați „Rei-li“. Puteți? —Rei-li! — O, vorbiți chineza destul de bine. OK. Ruili este orașul chinez de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
care părea Îndoită de durere. —Wawa! strigă Marlena. Ți-e rău? Ce e cu tine? Cu inima cât un purice, Marlena alergă spre spatele autocarului, iar cu cât se apropia mai mult, cu atât mai nefericită părea Esmé. Marlena se aplecă să-și ajute fetița să se așeze. O secundă mai târziu, Marlena țipă: —O, Doamne! Cățelușul scheună din nou. Harry alergă spre ele. Esmé Începu să urle: — Nu-l las aici! Dacă vreți să-l lăsați aici, rămân cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]