6,861 matches
-
jos găleata cu urină și morții. - De ce mureau majoritatea oamenilor? - De epuizare, cardiaci... Unii erau și În vârstă... - În vagon majoritatea erau politici? - Politici. Adică din Cluj, vorbesc de vagonul de la Komarom la Dachau, eram vreo patru... Mai erau câțiva ardeleni, deci În total eram zece - În rest, foarte mulți iugoslavi, slovaci, țigani, evrei. Nu mulți unguri. Țin minte că era un ungur care tot timpul țipa: „Eu nu sunt comunist, fraților, eu sunt szálasist, sunt din Garda lui Szálasi” - Îi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
după eliberare, eu și doctorul Rațiu, din Budapesta, am luat o clădire a SS-ului și am transformat-o În spital, unde aveam peste o sută de bolnavi. - Ziceați că era spital românesc. Câți români erau acolo? - Marea majoritate erau ardeleni. Din o sută și ceva, cred că vreo optzeci erau ardeleni. Acum sigur că erau evrei, români... - Din fosta Românie Mare? - Am avut un ofițer român, locotenent, care nu știu cum ajunsese și l-au bănuit că este spion - a fost și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
clădire a SS-ului și am transformat-o În spital, unde aveam peste o sută de bolnavi. - Ziceați că era spital românesc. Câți români erau acolo? - Marea majoritate erau ardeleni. Din o sută și ceva, cred că vreo optzeci erau ardeleni. Acum sigur că erau evrei, români... - Din fosta Românie Mare? - Am avut un ofițer român, locotenent, care nu știu cum ajunsese și l-au bănuit că este spion - a fost și el În lagăr la Buchenwald. - Mai știți cum Îl chema? - Pot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
confirmă într-o scrisoare către Dl. Popa, aceste impresii, în urma întâlnirii d-sale cu dl. Șerb. 275 E vorba de scriitorul Vasile Andru, azi rezident în București. 276 A doua soție a colonelului Ion Nemțeanu de pe Ulița Rădășenilor. 277 Scriitor ardelean, redactor la Editura „Minerva” din București. 227 După o absență de 8 ani, la invitația Liceului „N. Gane” și a „Galeriei oamenilor de seamă”, a sosit în oraș - la 3 noiembrie, dramaturgul Horia Lovinescu, spre a fi sărbătorit cu ocazia
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
avem în comun cu ungurii decât două însușiri: a) ne încălzim la același soare și b) mâncăm sărat. Dacă cineva crede că, având atât de puțin în comun, se poate construi o prietenie și o frățietate, căutate zadarnic de românii ardeleni în cadrul revoluției de la 1848-1849, îl privește, n-are decât să rămână cantonat în această iluzie, dar să nu iasă la rampă, încercând să ne convingă pe toți. Așa s-a ajuns ca dintr-un popă reformat să se facă episcop
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
Etnonimul vlah-voloh, blacus, olah, iflac etc. a desemnat pe vorbitorii de limbă latină. La început, toți românii erau desemnați cu un singur nume, vlah, deși ei s-au numit cu numele pe care-l știau: romanus-rumân-român. Denumirile de moldovean, muntean, ardelean, dobrogean etc, sunt nume regionale, după regiunile istorice locuite, și numai interesele politice de cucerire și stăpânire au putut scoate la iveală un popor moldovean și o limbă moldovenească. Chiar țarina Ecaterina a II-a, în intenția de a-și
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
Primul Război Mondial (1914-1918) și, cu deosebire, în timpul scurs de la revoluția rusă din februarie 1917 până la ziua de 27 martie 1918, când s-a hotărât unirea cu România. Un martor nepărtinitor, atent la interpretarea fidelă a evenimentelor, a fost învățatul ardelean Onisifor Ghibu. Când vorbim despre complexitatea condițiilor în care au avut loc pregătirea unirii și unirea propriu-zisă, trebuie să avem în vedere următoarele: a) Primul Război Mondial era în plină desfășurare și încă nu i se prevedea sfârșitul și învingătorul
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
ponderat, stropit cu portocaliu, era acceptat ca o necesitate sine qua non. Mutarea lui Boc către naționalismul lui Vadim a avut în vedere o realitate de necontestat : Vadim a făcut ravagii în Ardeal la alegerile din 2000, când tinerii români ardeleni l-au votat in corpore. Se observă deja o schimbare de atitudine: intelectualii subțiri, Avramescu este o excepție lângă altele, stau în expectativă, nu se mai repăd la beregata Tribunului care-i duelează cu pamfletul, dar nici Vadim nu-i
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
o pună pe hartă, dar vremurile le-au fost potrivnice. De la Mihai Viteazul până la Alexandru Ioan Cuza, conștiința de neam s-a transformat în conștiință națională la care au migălit cronicarii și Stolnicul Constantin Cantacuzino și Dimitrie Cantemir și Școala Ardeleană și toți pașoptiștii. Când îi vezi pe Simioni Dascălii și Misaili Călugării contemporani cum își împroașcă neamul, poți fi sigur că sunt plătiți de cercuri interesate din străinătate. Adică, zic ei fără rușine, că toate ideile socialpolitice și filozofice sunt
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
în criză în pielea goală: înainte de asumare și după asumare, ca pe vremuri, înainte și după 23 august. S-a stabilit o nouă eră care numără anii de la 15 septembrie, primul an al guvernării domnului Boc, metamorfozat, după glumeți, din ardelean domol, cu coasa-n mână, într-un personaj istoric de prim rang, deși el (nu-i zic, săracul!), „mic în mijlocul naturii” e țâță, mâță, muc și sfârc. Să ne trăiască ca la nunta din Cuțarida! Să știți că eu îl
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
Evident, omul bate câmpii, ca să-și dea importanță, să vadă poporul cum se luptă și se sacrifică guvernul, președinția, P.D.-L.-ul cu aliații și independenții pentru binele general. Vezi, domnule Boc, dacă ai lipsit de la orele de istorie? Ca ardelean bățos, era bine dacăl citeai pe „poetul pătimirii noastre”, ca să nu rătăcești pe căile răzlețe ale guvernării, „să fii rămas fecior la plug/să fi rămas la coasă”, iar, dacă ți-ai pus ceva în plan pentru anul 2014, ar
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
nu rătăcești pe căile răzlețe ale guvernării, „să fii rămas fecior la plug/să fi rămas la coasă”, iar, dacă ți-ai pus ceva în plan pentru anul 2014, ar fi bine să ții cont de ce-a zis alt ardelean, Beniuc: „Nimenea nu știe până mâine/ Ce se mai alege și din noi ...”. Este adevărat că lumea vrea să fie mințită, înșelată, dusă cu preșul, să audă ce vrea să audă, să ia dorința drept realitate, însă și aici ar
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
românii din Ardeal jocul habsburgilor? Dacă se răspunde cu da sau cu nu, fără să se țină seama de condițiile complexe din timpul revoluției și războiului, înseamnă a ne limita în a pune o etichetă. Un lucru rămâne sigur: românii ardeleni n-au făcut jocul ungurilor, ceea ce s-a vădit chiar de la începutul revoluției, în cadrul Adunărilor Naționale, în cea de la Blaj, din 3-15 mai 1848, unde s-a fixat programul revoluției române. Veți fi crezând poate că sintagma „Nu ne vindem
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
comportare cuviincioasă pe stradă și să fii la orele de program în internat. La Buzău, starea de claustrare crease dorința de evadare; „fuga din internat” o făceau mai ales noaptea în special cei din ultimii ani. Paznicul de noapte, un ardelean conștiincios, aducea la cunoștința directorului sau subdirectorului asemenea infracțiuni. Dacă era recunoscut un singur evadat, în fața amenințării de eliminare a elevilor clasei respective din trei în trei sau a eliminării definitive a celui identificat, era descoperit tot grupul „evadaților”. Aceștia
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și caietele, controlau băncile, pe sub scaune, ciocăneau fundurile pupitrelor, scotoceau portofelele, cereau lămuriri despre persoanele din pozele găsite asupra elevilor și confruntau numele elevilor cu cele înscrise pe listele lor. Câteva bănci mai în față strigară numele lui Vasile Răfan, ardelean venit la Buzău în urma cedării Ardealului prin Dictatul de la Viena, în 1940. La fel, numele altor doi colegi. Pronunțându-mi și mie numele mă puseră cu fața la perete. Am dreptul să asist la propria mea percheziție, am zis. Așa..., va să zică ești
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și pe la noi. Domnul Trifan, care era din Lancrăm, - sat care se alfa în apropiere - a fost recunoscut și au dat de știre prin sat că dânsul e pe deal cu toți robii de la castelul din Albini. În limbajul local ardelean, termenul era echivalent cu cel de deținut. Puhoi de lume, bărbați în vârstă, femei cu copii de mână, a năvălit în vie, îmbrățișându-l. Plângeau și ne mângâiau ca pe copiii lor, copiii ne priveau cu ochi mari, nedumeriți. Ce
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și soției), l-a făcut să-și vadă tragedia spirituală și ca un fulger să țâșnească la lumină, dar nu fără jertfa de ispășire pentru această greșeală. Dar despre aceasta la timpul potrivit al povestirii. Anchetarea copiilor de către Reck și Ardelean Într-o zi, Reck și Ardelean, care-și așteptau reabilitarea în urma prețioaselor servicii, au fost scoși din cameră. A doua zi, un milițian a citit de pe o listă toți copiii la anchetă. Ordinea era puțin curioasă. Se începuse cu cei
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
-și vadă tragedia spirituală și ca un fulger să țâșnească la lumină, dar nu fără jertfa de ispășire pentru această greșeală. Dar despre aceasta la timpul potrivit al povestirii. Anchetarea copiilor de către Reck și Ardelean Într-o zi, Reck și Ardelean, care-și așteptau reabilitarea în urma prețioaselor servicii, au fost scoși din cameră. A doua zi, un milițian a citit de pe o listă toți copiii la anchetă. Ordinea era puțin curioasă. Se începuse cu cei mai tineri. Nu erau aduși în
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
începuse cu cei mai tineri. Nu erau aduși în cameră după anchetare și nu știam ce se întâmplă. Când și ultimul, Aurel Obreja, a fost scos, au fost readuși ceilalți în cameră. Am aflat că anchetatori au fost Reck și Ardelean; le propuneau să devină informatori cu regim preferențial. Nelăsându-se cumpărați, erau amenințați cu pedepse. Cei mai mulți dintre copii nici nu au vrut să stea de vorbă cu ei. După ce a fost readus și Aurel Obreja, așteptam să ne cheme și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
au vrut să stea de vorbă cu ei. După ce a fost readus și Aurel Obreja, așteptam să ne cheme și pe ultimii doi: Titi Lupoaie și eu. Pe noi nu ne-au mai scos, era un avertisment special. Reck și Ardelean n-au revenit în cameră. Domnul comandant străjer Zaharnic Era un bărbat prezentabil, la 40 de ani și i-ar fi stat bine ca dascăl, luminător de suflete și de minți. Absolvise Școala Normală cu mențiunea excepțional și facultatea de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
mine.” * Unul din cei care au suportat mai greu supliciile, a fost Ilie Popa. Urmările suferinței s-au prelungit mult timp pentru el, căci în timpul anchetelor de la Securitatea din Sibiu (1947-48) fusese chinuit și bătut la testicole. Dar ca orice ardelean, care știe ca și Horea să moară fără să crâcnească, își purta suferința cu o demnitate cutremurătoare. Copiii care nu fuseseră maltratați cu acea ocazie ne înconjurau cu toată dragostea lor, asumându-și toată suferința. În timpul iernii au fost aduși
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ca după aceea Rozin să intre în tăcerea lui, privind bolta hrubei. A mai fost adus în cameră și inginerul Ion Berghea, din Făgăraș, fiul unei familii de țărani plecați înainte de primul război mondial în America, cum plecau atunci mulți ardeleni, pentru a scăpa de asupririle maghiare. Avea doar doi-trei anișori la data plecării în Statele Unite. A revenit prin anii ‘30 într-o vizită la bunici, când avea 1516 ani și nu s-a mai întors în America, captivat de frumusețea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Iorga, trăind îngenuncheați", dar conduși de preoții lor, care îi ajutaseră să-și păstreze identitatea națională de-a lungul vremurilor 135. Iorga a revenit adesea în Transilvania, publicînd "Neamul românesc în Ardeal și în Țara Ungurească" și Scrisori și inscripții ardelene și maramureșene 136. Iorga era cunoscut de către românii din Transilvania. O tînără țărancă l-a recunoscut (ca autor al unei cărți despre Transilvania pe care o citise) și i-a spus: Dacă dumneavoastră sînteți autorul acestei cărți, atunci vă sărut
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Scurtu 151. După plecarea lui Iorga, "Sămănătorul" nu a mai fost niciodată ceea ce fusese. A lîncezit (sub conducerea lui Scurtu) pînă în iunie 1910. Să analizăm audiența și țelurile colaboratorilor lui Iorga și ale "Sămănătorului". Aproape toți colaboratorii revistei erau ardeleni: George Coșbuc, Ion Gorun, Ilarie Chendi, Botiș-Ciobanu, Ștefan O. Iosif, vasluianul Alexandru Vlahuță (care s-a retras în 1902), Sextil Pușcariu, ieșeanul Dimitrie Anghel, Zaharia Bârsan, bîrlădeanca Elena Farago, Ovid Densusianu, Ion Agârbiceanu (singurul nonardelean semnificativ era moldoveanul Mihail Sadoveanu
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Coșbuc, Ion Gorun, Ilarie Chendi, Botiș-Ciobanu, Ștefan O. Iosif, vasluianul Alexandru Vlahuță (care s-a retras în 1902), Sextil Pușcariu, ieșeanul Dimitrie Anghel, Zaharia Bârsan, bîrlădeanca Elena Farago, Ovid Densusianu, Ion Agârbiceanu (singurul nonardelean semnificativ era moldoveanul Mihail Sadoveanu). Predominanța ardelenilor n-ar trebui să surprindă pe nimeni, întrucît ei erau românii cei mai înverșunați. Este greu pentru un scriitor să nu scrie pe pămîntul patriei lui și să nu se adreseze unui public național receptiv. Chiar și în zonele Transilvaniei
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]