5,062 matches
-
apărarea zonei de parașutare „X”, iar Batalionul 7 al Regimentului regal de grăniceri regali au preluat apărarea zonei de parașutare „Y”. Aici, grănicerii britanici au prins în ambuscadă Batalionul SS olandez, care se deplasa de la Ede spre Arnhem. Unitățile de artilerie aeropurtată și cartierului general al diviziei s-au deplasat în Wolfheze și Oosterbeek. În această ultimă localitate, în casa lui Kate ter Horst, a fost organizat un post de prim ajutor. Acțiunile aliaților au fost puternic limitate în aceste faze
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
diviziei aflate în Olanda nu aveau de unde să știe că decolarea celui de-al doilea val fusese amânată datorită condițiilor meteo din Anglia. Până la urmă, sosirea Brigăzii a 4-a de parașutiști comandate de generalul Hackett și a subunităților de artilerie a întârziat cu mai multe ore. Aterizarea parașutiștilor la ora 15:00 s-a făcut sub focul inamic. Avioanele aliate și parașutiștii au fost loviți de focul inamic, iar militarii și planoarele au suferit și din cauza vegetației uscate incendiate în timpul
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
vest în direcția forțelor principale aliate, aflate la 5 km depărtare la Oosterbeek. În timp ce se deplasau spre Oosterbeek, acești militari au fost opriți și organizați într-o linie defensivă sub comanda maiorului Robert Henry Cain de către comandantul Regimentului I de artilerie aeropurtată, locotenent-colonelul Sheriff Thompson. Aceste poziții defensive erau la cam 5 km în fața bateriilor de artilerie. Acesta a fost momentul în care Urquhart a reușit să părăsească poziția în care fusese blocat și să se reîntoarcă la cartierul general al
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
spre Oosterbeek, acești militari au fost opriți și organizați într-o linie defensivă sub comanda maiorului Robert Henry Cain de către comandantul Regimentului I de artilerie aeropurtată, locotenent-colonelul Sheriff Thompson. Aceste poziții defensive erau la cam 5 km în fața bateriilor de artilerie. Acesta a fost momentul în care Urquhart a reușit să părăsească poziția în care fusese blocat și să se reîntoarcă la cartierul general al diviziei de la Hotelul Hartenstein din Oosterbeek. Odată ajuns aici, Urquhart a fost pus la curent cu
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
apărat. Germanii, pe de altă parte, dându-și seama că atacurile de infanterie nu sunt suficiente pentru înfrângerea rezistenței puternice a parașutiștilor, au început să distrugă în mod sistematic casele folosite de britanici pe post de adăpost, declanșând bombardamente de artilerie și atacuri cu tancuri. Aceleași clădiri au fost și ținta atacurilor Luftwaffe, în condițiile în care aliații nu au asigurat acoperirea aeriană a operațiunilor la sol. În a patra zi a luptelor, divizia devenise prea slabă pentru ca să mai încerce să
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
pe malul Rinului, reușind în cele din urmă să cucerească această poziție înaltă, de pe care putea fi controlat tirul asupra orașului Oosterbeek. Britanicii asediați au primit un ajutor nesperat după ce au reușit să ia legătura radio cu unitățile avansate de artilerie ale Corpului XXX, în principal cu Regimentul al 64-lea de artilerie regală, care a executat bombardamente precise asupra pozițiilor germane. Legătura radio cu acest regiment de artilerie a fost utilizat în continuare ca principală cale de comunicație cu Cartierul
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
înaltă, de pe care putea fi controlat tirul asupra orașului Oosterbeek. Britanicii asediați au primit un ajutor nesperat după ce au reușit să ia legătura radio cu unitățile avansate de artilerie ale Corpului XXX, în principal cu Regimentul al 64-lea de artilerie regală, care a executat bombardamente precise asupra pozițiilor germane. Legătura radio cu acest regiment de artilerie a fost utilizat în continuare ca principală cale de comunicație cu Cartierul general al Corpului XXX. Bombardamentul executat de Regimentul 64 a avut o
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
nesperat după ce au reușit să ia legătura radio cu unitățile avansate de artilerie ale Corpului XXX, în principal cu Regimentul al 64-lea de artilerie regală, care a executat bombardamente precise asupra pozițiilor germane. Legătura radio cu acest regiment de artilerie a fost utilizat în continuare ca principală cale de comunicație cu Cartierul general al Corpului XXX. Bombardamentul executat de Regimentul 64 a avut o așa de mare importanță pentru parașutiștii asediați încât, după revenirea în țară, Urquhart a propus ca
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
Regimentul 64 a avut o așa de mare importanță pentru parașutiștii asediați încât, după revenirea în țară, Urquhart a propus ca artileriștilor acestei unități să li se permită să poarte insigna trupelor aeropurtate - calul înaripat Pegas. Soldații Regimentului 100 de artilerie, moștenitorii tradițiilor Regimentului 52 de artilerie grea regală, care a sprijinit cu foc luptele parașutiștilor de la Arnhem, poartă în zilele noastre insigna trupelor aeropurtate pe mâneca uniformei. Britanicii au avut contact vizual cu parașutiștii polonezi, dar nu au reușit să
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
de mare importanță pentru parașutiștii asediați încât, după revenirea în țară, Urquhart a propus ca artileriștilor acestei unități să li se permită să poarte insigna trupelor aeropurtate - calul înaripat Pegas. Soldații Regimentului 100 de artilerie, moștenitorii tradițiilor Regimentului 52 de artilerie grea regală, care a sprijinit cu foc luptele parașutiștilor de la Arnhem, poartă în zilele noastre insigna trupelor aeropurtate pe mâneca uniformei. Britanicii au avut contact vizual cu parașutiștii polonezi, dar nu au reușit să ia legătura radio cu ei. Din
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
of Cornwall”. Aceștia erau urmați la o oarecare distanță de restul Diviziei a 43-a Wessex, care își croia drum printr-un coridor îngust spre pozițiile polonezilor. În Oosterbeek au continuat să se desfășoare lupte grele. Datorită bombardamentelor intense de artilerie și a activității lunetiștilor, numărul evacuați pentru îngrijire în hoteluri și casele din regiune a crescut continuu. Bittrich a ordonat organizarea de atacuri care să distrugă capul de pod britanic de la nord de Rin. La ora 09:00 au fost
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
în acea dimineață și fusese nevoit să predea comanda din zona de est. RAF a încercat să asigure sprijinul aerian la joasă înălțime a zonei ocupate de aliați, dar situația pe teren se deteriora neîncetat, pierderile cauzate de bombardamentele de artilerie și tirurile lunetiștilor fiind în continuă creștere. Punctele de prim ajutor erau aglomerate de aproximativ 2.000 de răniți, atât soldați britanici și germani cât și civili olandezi. Deoarece multe dintre punctele de prim ajutor se aflau în prima linie
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
în dotare tancuri Tiger I au atacat extremitatea sud-estică a frontului aliat. Acest atac a străpuns liniile avansate ale britanicilor și amenința să rupă legătura cu malurile fluviului ale grosului trupelor aliaților. Atacurile trupelor de la sol și bombardamentele concentrate ale artileriei de la sud au dus în cele din urmă la respingerea germanilor. Urquhart a schițat planul de retragere folosindu-se de modelul aplicat cu succes la Gallipoli în timpul primei conflagrații mondiale. Unitățile aflate în extrema nordică aveau să fie primele care
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
care să se retragă, mutându-se spre cele din sud, care aveau să se retragă la sfârșit. Subunitatea de piloți de planoare trebuia să organizeze rutele de evacuare spre râu, iar întreaga operațiune trebuia acoperită de un baraj intens de artilerie lansat de pe pozițiile Corpului XXX. La sud de râu, evacuarea era organizată cu plute și bărci de asalt de către geniștii Diviziei a 43-a și Diviziei canadiene. Pentru ca să nu le permită germanilor să înțeleagă intențiile britanicilor, planul a fost comunicat
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
destul de ridicat - ca dovadă faptul că mai înainte de începerea retragerii unii dintre ei și-au găsit timpul să se bărbierească. Pe la ora 21:00 s-a declanșat o ploaie puternică, ceea ce a ajutat la mascarea retragerii. După declanșarea barajului de artilerie, a început retragerea unităților spre râu. Cam jumătate dintre bărcile de asalt erau plasate mult prea departe spre vest, ceea ce a dus la încetinirea procesului de evacuare. Germanii au bombardat la rândul lor militarii aflați în retragere, ei crezând însă
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
luptat atât îndârjit a fost în cele din urmă distrus de aliați din motive tactice. Pe 7 octombrie, podul a fost distrus în timpul unui raid aerian al Escadrilei a 344-a americane. Clădirile din Arnhem au fost bombardate intensiv de artileria aliată în lunile care au urmat și au suferit noi distrugeri când orașul a fost în cele din urmă eliberat în aprilie 1945. În ciuda faptului că a fost un mare eșec al forțelor britanice, Arnhem a devenit un simbol al
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
Spiritualités vivantes" la Éditions Albin Michel. Tatăl său era un francez vorbitor de limba engleză. El a fost căsătorit cu o englezoaică, cu care a avut două fiice: Janine Yates și Yvette Renoux. În timpul Primului Război Mondial, a fost consilier tehnic pe lângă artileria americană, datorită cunoștințelor foarte bune de limba engleză. El a făcut mai multe misiuni de interpretare și a fost interpret la Conferința de Pace de la Paris. Herbert a lucrat între Primul Război Mondial și Al Doilea Război Mondial pentru diferite
Jean Herbert () [Corola-website/Science/336734_a_338063]
-
pe front. Grupul era parte din Grupul German de Armata Sud și era subordonat celei de a 14-cea armata condusa de Wilhelm List. S-au luptat cu Armata Karpaty a Poloniei, care era formata din unități de infanterie cu ceva artilerie ușoară și fără tancuri.
Invadarea slovacă a Poloniei () [Corola-website/Science/336779_a_338108]
-
canadiană - în rândul căreia fuseseră încadrate și subunități din alte țări, în principal britanice - a reușit în cele din urmă să curețe estuarul Scheldt. Întreaga zonă, inclusiv apele estuarului, fusese minată, iar germanii și-au protejat căile de retragere cu ajutorul artileriei și a lunetiștilor. Aliații au reușit să curețe zonele adiacente portului de elementele germane pe 8 noiembrie. În timpul luptelor, aliații pierduseră 12.873 de soldați morți, răniți sau dispăruți în acțiune, dintre aceștia 50% fiind canadieni. După ce elementele germane nu
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
7-a canadiene a declanșat atacul inițial peste Canalul Leopold, în timp ce Brigada a 9-a a organizat un atac amfibiu pe flancul nordic al pungii. Atacul celor două coloane a început pe 6 octombrie, fiind sprijinit de bombardamente puternice de artilerie și mașini blindate „Wasp” echipate cu aruncătoare de flăcări. Mașinile blindate au lansat baraje de flăcării peste Canalul Leopold pentru acoperirea traversării canalului cu bărcile gonflabile de către militarii Brigăzii a 7-a. Canadienii au reușit să cucerească două poziții foarte
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
fugeau. La 07:45 , navele contraamiralului Acton s-au întâlnit cu distrugătoarele "Csepel" și "Balaton". După 20 de minute, distrugătoarele italiene au reușit să reducă distanță față de navele austro-ungare; cele două grupuri s-au implicat într-un scurt duel de artilerie înainte ca o salva trasă de "Csepel" să lovească "Aquila" și să avarieze cazanele acesteia. De această dată, distrugătoarele austro-ungare beneficiau de acoperirea bateriilor de coastă de la Durazzo, si au reușit să scape. La ora 09:00, iscoadele de pe "Bristol
Bătălia din Strâmtoarea Otranto (1917) () [Corola-website/Science/336837_a_338166]
-
El era relativ departe de zona fortificată cunoscută ca „Fortăreața Olanda” și la o distanță destul de mare de litoral. Militarii staționați în Rotterdam erau încadrați în principal în câteva unități de instruire. La Hillegersberg era plasat un batalion modern de artilerie dotat cu 12 tunuri de 105 mm. Tunurile de aici aveau o rază de acțiune de peste 16 km, suficient de mare pentru acoperirea oricărei regiuni din jurul Rotterdamului. Comandantul garnizoanei era un inginer militar, colonelul Pieter Wilhelmus Scharroo. Garnizoana olandeză avea
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
din jurul Rotterdamului. Comandantul garnizoanei era un inginer militar, colonelul Pieter Wilhelmus Scharroo. Garnizoana olandeză avea aproximativ 7.000 de soldați, dintre care doar 1.000 făceau parte din unități combatante. Pe malurile râului Nieuwe Maas erau plasate șapte plutoane de artilerie antiaeriană. Dotarea lor consta în mitraliere grele antiaeriene și tunuri cu tragere rapidă Oerlikon și Scottis. La nord de Nieuwe Maas era amplasată o baterie de tunuri grele antiaeriene. Alte două baterii de tunuri grele antiaeriene și patru plutoane dotate
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
luptători. Cele două subunități beneficiau de sprijinul a două obuziere de 105mm, opt mortiere de 81 mm și două mașini blindate. În timp ce înaintau spre nordul podului, infanteriștii marini au fost atacați cu foc concentrat de mitraliere dinspre sud. Bateriile de artilerie nu lansaseră nici un proiectil până în acel moment dar, după ce s-a luat contactul cu comandantul batalionului de artilerie, a fost trase mai multe salve. Niciuna dintre lovituri nu și-a atins ținta și, după ce s-au făcut câteva încercări eșuate
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
două mașini blindate. În timp ce înaintau spre nordul podului, infanteriștii marini au fost atacați cu foc concentrat de mitraliere dinspre sud. Bateriile de artilerie nu lansaseră nici un proiectil până în acel moment dar, după ce s-a luat contactul cu comandantul batalionului de artilerie, a fost trase mai multe salve. Niciuna dintre lovituri nu și-a atins ținta și, după ce s-au făcut câteva încercări eșuate de îmbunătățire a preciziei tirului, artileriștii au încetat focul. În acest timp, cele două vehicule blindate M39 Pantserwagen
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]