5,357 matches
-
prezintă decât ca pe un oraș al morții, cam așa cum Georges Rodenbach prezintă sumbra cetate flamandă. "Cântecul delirant al ploilor putrede, răgușit de vânt și de frig, înfășoară de la bariere și până în centru toate zidurile, toate acoperișurile și toate turnurile bătrânei capitale a Moldovei în draperiile unei singure obsesii: moartea". Pentru că nu vor s-o contemple triști, ieșenii petrec..." "Petrec așa cum, până în clipa cufundării vasului și biruind panica, petrec naufragiații marilor transatlantice..." Citatul e din romanul Turnuri în apă de Sandu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
detaliile, atunci nu ne rămâne nimic : cum se poate ca doamna Urșianu, atât de atentă la adevărurile psihologice, la nuanțe, să reușească aici să nu vadă nici una ? De la Jean Herdan român rămas în Franța și vorbind o franceză perfectă, spre deosebire de bătrâna franțuzoaică ( ?) la care locuiește și al cărei accent valah pare inalterabil și până la amănuntul deloc căutat cu lumânarea că un arhitect întors în țară nu poate umbla îmbrăcat ca ultimul papițoi într-un compleu de piele (scai ?) , de la dejà-răs-vu-ul caselor
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
încăierării lor (mai degrabă benigne) și puși să reconstituie bătaia dintre ei în fața unei echipe de filmare ce trebuie să facă un spot educativ ; filmarea propriu-zisă rudimentară și destul de amatoricească este întreruptă de accidente de tot soiul (lumina insuficientă, o bătrână care-și caută o gâscă etc.), dar, la sfârșit, unul dintre tineri moare în urma încăierării tot mai ”veridice”. Adresa contestatară a poveștii era evidentă, fapt care a atras după sine scoaterea filmului de pe ecrane și transformarea Reconstituirii (tot) într-un
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
cu locuințe modeste, multe dintre ele dând semne clare că de mult timp nu mai este nimeni acasă: acoperișuri sparte, pereți ce stau să cadă, bălării până la ferestrele goale, garduri căzute. Unde or fi oamenii locului? Arareori, vedem câte o bătrână la marginea drumului, privind cu nedumerire către șirul de mașini ce stică liniștea locului. După ce trecem peste pasul Vălișoara, coborâm spre valea Crișului Alb și ajungem în orășelul Brad, cunoscut ca fiind un oraș minier, în care majoritatea locuitorilor lucrau
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
pentru desfășurarea închipuirii ce trece de la abstract la concret. Se poate observa astfel existența unei circularități ficționale: fantezie -transfigurare în materialitate - narațiune - realitate etc. Ipoteticul, ambiguitatea devin dominante. Personajele se presupun, se conțin unele pe altele: Anghel, metamorfozat, seamănă cu bătrână Achilina ; Anghel, din lumea celor vii, Antipa, din planul neființei, alcătuiesc un cuplu, cel de-al doilea fiindu-i fiu și frate - simultan - primului. Antipa dialoghează cu dublul sau sau cu Silvia Racliș, replicile fiind, uneori, generate de situatii din
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
cele două femei. Soția sa îi înfruntă un timp privirea, apoi și-o mută spre mama ei. Soacra mai face un pas spre mine, scuturînd din cap într-un gest scurt, plin de mîndrie. Domnule Vlădeanu, mă ia de sus bătrîna, ia spune-mi unde a stat ginerele meu seara asta pînă la ora zece? Mamă, intervine jenat Ion. Tu să taci! i-o taie soacra. Vă ascult, domnule Vlădeanu, mi se adresează în continuare femeia pe un ton sigur, poruncitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
voința celorlalți. Și lucrul ăsta, Mouette, este un har divin al lui Dumnezeu; el ne-a distins, el ne-a ales. II Duminică [9 mai 1948] [...] Am invitat-o la prânz pe Măriuca, și, cum cămara era goală și de la bătrâna Ly încă n-am văzut un ban, mi-am spart capul ca să încropesc un meniu onorabil - pe care micuța l-a onorat din plin. Dar, până la ora două, nici urmă de Măriuca; atunci m-am așezat la masă, am mâncat
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
precum Demeter pe când își căuta fiica, pe Cora-Persefona; dar rolurile s-au inversat: tu ești cea care trăiește în Orașul-Lumină, iar eu sunt cea care se zbate acolo unde își petrecea Cora-Persefona un anotimp alături de Hades al ei. Zâmbește! Vezi, bătrâna ta își împodobește gândurile cu toată mitologia pe care o știe. Da, glumesc, dar de fapt această amintire din mitologie mă necăjește, văzând că a existat pe lume, cândva, o mamă care, desple tită, alerga pe pământ strigându-și durerea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
o dată, teoria mea: ce legătură este între acea tânără îmbrăcată în alb din cap până-n picioare, puțin rebelă, puțin emoționată, poate foarte fericită și cu siguranță foarte mulțumită, în cadrul acela tomnatic, de vis și de feerie, de la Crușeț, și această bătrână cu piciorul drept în ghips, căreia îi joacă proteza în gură, care trăiește izolată în acest cadru, aplecată asupra amintirii marelui om, a marilor oameni, și asupra amintirii, mult mai subiectivă și mai apropiată, a smulgerii măruntaielor mele: plecarea ta
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
lungă mă târăsc fără vlagă, purtând în mine un fel de neliniște vecină cu nefericirea; dorul meu se exacerbează, mă târâi într-o stare vrednică de plâns, iar amintirile frumoase refuză să prindă contur. [...] 2 ianuarie [1950], luni [...] Zâmbește-i bătrânei tale care își toarce aici caierul suferinței ca să-i facă fetiței ei o rochie de aur, de perle și de diamante. M. 1/1950 4 ianuarie [1950], miercuri [...] Îmi spui că ai vrut să alergi la Gara de Est etc.
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
implor încearcă să-ți faci un cerc de prieteni buni și de încredere care încet-încet să mă înlocuiască întrucâtva. Nu sunt normale strigătele astea traversând distanțele ca și cum noi două am fi legate pe viață și pe moarte. Sunt așa de bătrână, dulcea mea. Iar tu ești așa de tânără și de frumoasă. Bucură-te de tinerețea ta. Te iubesc infinit și te binecuvântez cu tandrețe și dragoste, M. c. p. 1 mai [1950], luni [...] Mă apuc imediat de scrisoarea către Rodica
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
își salută cu strigăte de durere fata prea iubită, aflată departe, atât de departe de ea. Te strâng în brațe, aproape în vis, într-atât mi se pare că eu însămi nu mai sunt aici. Cu tandrețe, cu toată dragostea, bătrâna ta, M. c. p. 20 septembrie [1950], miercuri [...] Sunt emoționată citind toate planurile pe care le faci pentru un viitor în care am fi împreună, dar, vezi tu, draga mea, eu nu mai cred în el. E o convingere de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
măsura idealului său. [...] Să-ți dăruiesc flori de ziua ta, nici măcar atât nu mi se permite, azi, când aș fi în stare. Un cadou cât de mic, astăzi, când ți l-aș putea oferi. De mică valoare, dar cadou de la bătrâna ta! Și așa are să fie, veșnic. Plecată pentru doi ani... Cum, cum de am avut curajul să ne despărțim? Curând Ly are să împlinească 64 de ani. Mă bucur mult că ți-ai înnoit garderoba. Mă doare să mă gândesc că
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
frumoase) cu un altul, de fapt un antistereotip (toate evreicele sunt urâte). H. Stahl Îi receptează pe locuitorii cartierului evreiesc al Bucureștiului cu o antipatie fățișă : „La ferestre sau În fața caselor, [...] stau evreicele gătite, cele tinere dezghețate, cochete, enervante ; cele bătrâne diforme de grăsime, cu mutre leneșe, obosite”. Eleganța lor este percepută ca un lux ostentativ : „Nu sunt neveste cu haine mai scumpe pe ele, cu mai multe inele la toate degetele, cu blănuri mai scumpe de astrahan veritabil iarna, decât
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
bine În urma acestei revelații religioase. Într-adevăr, după creștinare, evreii „văzură chiar mai bine decât mai nainte” <endnote id="(22, pp. 302-312)"/>. Este o metaforă tipică a inițierii, care se regăsește În basmele românești. Când Ielele Îi dau Înapoi ochii bătrânei orbite, aceasta nu doar Își recapătă vederea dinainte, dar Începe să vadă mult mai bine, „ca o fată de zece ani” <endnote id="(182, p. 147)"/>. Acest tip de legende (Adormirea Maicii Domnului) a fost atât de răspândit În spațiul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
să fie viu, chiar și după ce „și-a dat duhul”. O legendă medievală spaniolă relatează fapta unui evreu din Toledo, care - vrând să se răzbune pe creștini - ar fi uns cu venin imaginea din biserică a Mântuitorului crucificat. Când o bătrână creș tină s-a apropiat să-i sărute picioarele, Isus și le-a retras În mod miraculos. Furios, evreul a smuls imaginea lui Cristos de pe perete, a profanat-o și a ascuns-o Într-o grămadă de gunoi. A doua
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
le genera. În gândirea tradițională, străinul a continuat să fie perceput ca fiind un „venetic” inasimilabil, care - prin simpla sa prezență - produce calamități naturale : „Veneticu-i rău văzut, că nu știe nime ce-i În el, ce sămânță are”, spunea o bătrână dintr-un sat din sudul Transilvaniei, doar cu patru decenii În urmă. „Omu strein tot strein rămâne, orice-ar face. Și de se-ntâmplă ceva rău, oamenii cată tot la el ; o molimă, o secetă sau mai știu eu ce
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
nouă, uitând complet de ea și de propriii copii care suferă fără el. Eliza are lacrimi în ochi în timp ce fetița din brațele ei mă privește senin și cu un zâmbet larg. Nu știu ce caut eu în toată povestea asta, nu știu ce caută bătrâna și Alfonso asistând placizi la discuție, nu știu ce caută Eliza discutând cu mine în acest mod straniu și formal, și în general simt cum nu știu nimic despre nimic, cu atât mai puțin cu ce pot eu să ajut în aducerea
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
fără îndoială, de culoarea deschisă a pielii și a părului. În jurul focului, un tablou pitoresc: conceptul de pudoare în El Oriente este departe de cel vestic și, aș spune, chiar din ceea ce am mai văzut până acum în restul Ecuadorului: bătrâna, mama lui Guillermo, stă relaxată, cu bustul gol în timp ce unul dintre nepoți se joacă cu unul din sânii ei. Maria, gazda, stă întinsă calm pe pământ cu fusta aproape complet ridicată și observ în trecere că nu poartă chiloți. În
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
mai mare nevoie. Cu toate că viscolul încetase de o săptămână, cele mai multe pachete s-au împărțit la periferiile satelor deoarece nu ajunsese nimeni până acolo. Am întâlnit persoane bolnave, singure, persoane cu dizabilități, imobilizați la pat, etc. Când am ajuns la o bătrână ne-a spus că: “La moarte mă așteptam, dar ca să vină cineva să-mi deschidă ușa, nu mai credeam!” Am găsit foarte multe case complet îngropate în zăpadă. Simțeau oamenii că nu mai puteau respira, prinși în case de câteva
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
Cursești, au destule în livadă ; − Ia lasă tu, Marie, e bun ce aveți voi dar astea sunt aduse din livada bunicilor de la Cursești și au gustul lor mai altfel, mai ales că sunt date de bunica lor cu drag, spuse bătrâna, mângâind cu dragoste părul mătăsos al nepoțelei ce se cuibărise lângă ea. Se auzi ușa camerei „de din jos”, Maria ieși să vadă ce este iar frate-su îi spuse: − Apăi, Marie, noi ne ducem oleacă prin târg, la fierar
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
posibil și să plec cât mai repede din aceste locuri! Ajunsesem exact în acel loc uitat de lume și de Dumnezeu în care să nu dau seamă nimănui - în care să îndrept ceea ce alții stricaseră. Găsesc o cameră la o bătrână cumsecade, ne instalăm provizoriu, tata 86 pleacă adânc marcat de situația mea, iar noi am pornit la treabă cu toată hotărârea și îndârjirea de a schimba situația dezastruoasă în care se afla localul de școală, dar mai ales - și aici
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Lache și Mache, ci și Farfu- ridi și Brânzovenescu, Leonida și Efimița sau confundabilii amici și Mitici, apar câte doi. Această degeminare a per- sonajului, simptomatică la Caragiale, o vom regăsi în tea- trul absurdului la Eugen Ionescu ăBătrânul și Bătrâna în Scauneleă, la Becket ăVladimir și Estragon sau Lucky și Pozzo în Așteptându‑l pe Godotă cu obstinația pentru meca- nisme maniacal-ludice transferate limbajului. Reîntorcân- du-ne la Caragiale, inversiunea figurilor este esențială, chiasmul reglează și tensiunea care face din
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Komachi Japonezul nu are romantism. Există la bătrâni un punct la care vârsta nu mai contează. Poet- echivalent cu martor; grăjdar al societății. Noaptea lucrurile sunt într-un continuu duel. Noaptea - echivalent cu război, conflict. Poetul încurajează unirea dintre cupluri. Bătrâna încurajează obscenul, este agresivă, arogantă, neîmplinită, neiubită; are un scop. Poetul are alt scop. Care? Cu cât aștepți mai mult un lucru, cu atât mai mult imaginația o ia razna. Consumarea unui act imediat retează imaginația. Trebuie analizat totul prin
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Potsdam, unul din hotelurile urbei se numește firesc "Hotel Voltaire"! De la Potsdam am plecat la Leipzig, nume intrat de veacuri în memoria românilor și mai ales a duducelor noastre, care pândeau de sărbători ofertele de bibiluri ale lipscanilor. Azi doar bătrâna și ponosita uliță Lipscani din capitală, ce așteaptă de ani să-și regăsească strălucirea de altădată, ne mai aduce aminte de vestiții negustori de la Lipsca. Ca june atașat cultural bătusem drumul de doar 145 kilometri de nenumărate ori, cu mașina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]