5,989 matches
-
și În cazul atâtora care „o” văd Într-o lumină, dacă nu opusă, oricum mult diferită, cu multe griuri, dacă nu de-a dreptul negre! -, acest „unghi” al meu e de fiecare dată același, adică Îi „selectează”, ca să zic așa, bătrâneții doar părțile ei „pozitive”. Unii vor spune simplu că „am noroc”, alții că sunt un naiv incorogibil sau... de-a dreptul prost. Dacă am „noroc” - un adverb În care nu credeam În tumultul tinereții! -, atunci el se datorează, probabil, și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cel care nu se lasă Înșelat de suprafețele ei „lucioase, comode, fals ademenitoare”, pentru cel care, de la o anume vârstă a lucidității, știe, are cumințenia și curajul de a privi În „adâncul ei”. Or, cum spuneam la Începutul acestui capitol, bătrânețea este una dintre vârstele capabile - poate chiar privilegiate - de a o contempla În „adâncul ei”, ce devine, deodată, mai mult sau mai puțin „transparent”. Și pentru aceasta avem acel miraculos „instrument” - care este și o „profesiune” În același timp! - numit
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ale unei eternități posibile. Acea „eternitate” care se pare că i s-a dăruit umanului, Într-adevăr, și nu este doar o speculație matematică, precum infinitul, sau una filosofică. Eternitatea devenită „tangibilă”. 5 Consider faptul de a-mi petrece anii bătrâneții pe solul - fizic și lingvistic - pe care m-am născut ca o favoare, un noroc. Norocul - un cuvânt foarte românesc, pe care generații mereu mișcătoare de scriitori români l-au interpretat În fel și chip. Sărmanul Eminescu Își ignora, iată
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
europene, marfa, banul, materialitatea crasă și lucitoare a vieții a fost ridicată pe altarul cel mai Înalt, iar suferința este ea Însăși trivializată: ea este văzută ca o gravă stângăcie socială, ca o formă insistentă a incapacității de adaptare. Și bătrânețea este numai una din formele „ei”, ale acestei suferințe „disprețuite”, căreia nu i se găsește un loc onorabil Între noi. Se pare că Norocul Își schimbă fața și culoarea, chiar și sensul cu fiecare secol aproape! Azi el nu mai
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
țară de frontieră a Europei (2002, 2005, 2007) Mitul democrației (2003) Între Înger și fiară. Mitul omului diferit din Antichitate până În zilele noastre (2004, 2011) Jules Verne. Paradoxurile unui mit (2005) Omul și clima. Teorii, scenarii, psihoze (2005) Tinerețe fără bătrânețe. Imaginarul longevității din Antichitate până astăzi (2006) Occidentul. O interpretare istorică (2007) Napoleon III cel neiubit (2008) „Germanofilii“. Elita intelectuală românească În anii Primului Război Mondial (2009, 2010) Franța, hegemonie sau declin? (2010) Tragedia Germaniei: 1914-1945 (2010) Capcanele istoriei. Elita intelectuală românească
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
poet și autor de nuvele istorice —, dar și pozitivă (studii de inginerie, de astronomie) și artistică (desenator, ilustrându-și propriile lucrări), este Întemeietor al Învățământului românesc În Moldova, animator al mișcării teatrale, editorul primei gazete moldovenești (Albina românească, 1829)... Spre bătrânețe, Asachi avea să se opună unirii Moldovei cu țara Românească, așadar creării României. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, savantul universal prin excelență a fost Bogdan Petriceicu Hasdeu (1838-1907). Originar din Basarabia (aflată atunci sub stăpânire rusească), poliglot
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
aug. 197123 sept. 1971”> Mult stimate Domnule Dimitriu, La finețea scrisului matale, care caracterizează Însăși persoana, nu e ușor să răspunzi În aceeași măsură. Nu toată lumea poate fi la fel. E un dar din naștere! Și unde mai pui și... bătrânețea care schimbă omul. Eu, bunăoară, nu-mi pot recunoaște scrisul meu de altă dată. Mâna... fără voie, o ia razna și ajungi la un scris ieroglific! Timpul trece și bătrânețea se accentuează tot mai mult, Încât ar trebui să mă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
E un dar din naștere! Și unde mai pui și... bătrânețea care schimbă omul. Eu, bunăoară, nu-mi pot recunoaște scrisul meu de altă dată. Mâna... fără voie, o ia razna și ajungi la un scris ieroglific! Timpul trece și bătrânețea se accentuează tot mai mult, Încât ar trebui să mă grăbesc să vin. Vremea Însă nu ne iartă, tot mai rece și mai ploioasă. Apoi drumul mi se pare lung! Promisiunea fostei mele eleve se menține (...). Nu știu cum ar ajunge bustul
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
la amabila Dvs. scrisoare, În plină iarnă, cu lapoviță și ninsoare! Nu știu cum va fi și pe la Dvs.? Ne pare foarte bine că nu vă plângeți de sănătate. Noi, care suntem cu mult Înaintea Dvs. ..., mergem tot Înainte... cu toate accesoriile bătrâneții! Totuși, mult mai bine decât alții la aceeași vârstă. Mulțumesc foarte mult pentru grija care mi ați purtat-o În ceea ce privea dovada de primire a ceea ce am trimis Muzeului. Rugămintea Dvs. am satisfăcut-o cu multă plăcere; cu ocazia
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Motaș </citation> <citation author=”NEMȚEANU, Dan ” loc=”Malmö (Suedia)” data =”3 Februarie 2010”> Stimate Domnule Dimitriu, Cartea pe care mi-ați trimis-o, mi-a făcut o mare bucurie și a dat un relief sporit atâtor amintiri care Îmi Întovărășesc bătrânețea. Un proverb african spune: „Când moare un bătrân, arde o bibliotecă”. Cartea mi-a trezit atât de multe imagini, Întâmplări și chiar fraze pe care le credeam de mult uitate, Încât tentația de a le povesti crește din ce În ce mai mult. Dar
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
data =”23/I.1975” desc=”C.P.”> Dragă Eugen, Sunt mai bine de două săptămâni de când ți-am scris că am găsit, cu ocazia curățeniei din casă, tabloul cu Millo și Îmi ceream scuze că te-am Încurcat când ai plecat. Bătrânețea face multe boroboațe oamenilor. Te rog scrie-mi ce să fac cu tabloul. Mai am câte ceva În legătură cu federala Buciumul Moldovei a cooperativelor din Jud. Suceava . Dacă te interesează Îți pot da oarecare material. Aștept răspunsul M. V. Pienescu </citation> <citation author
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
nici fără obraz ca ei, să excursionez prin toate partidele politice, ca să trec de-a dreptul de la Închisoare - la demnități și titluri onorifice, ca să mă autozeific prin cele anuare, că altfel n-aș putea unde. Resemnarea este, de altfel, caracteristica bătrâneții. Totuși să nu mă socotiți pesimist. Lucrez mereu, scriu deși multe pentru... sertar. Am o mică bibliotecă plină cu manuscrise și plină de... răbdare. Odată și odată tot am să izbutesc să scot câte ceva din ele la iveală. Cu cele
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
legat de Flt. Ai făcut mata frumoasă recoltă la Sibiu și ori pe unde treci. Aș fi vrut să trimit scrisorile Agathei Bârsescu; dar le-am făcut pachet, le-am vârât undeva (ca să le asigur) și nu le mai găsesc. Bătrânețea... Când voi da de ele, voi face o selecție, oprind pe cele cu caracter personal (mai ales cele trimise soției) și restul Îl trimit. Vreau să văd, dacă „Junimea” ieșană Își menține acceptarea de a edita o monografie Agatha (A
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
d. prof. Popa - „Duduia Oli”, din viața de provincie moldovenească de altădată; dar nu mi-au dat nici un semn de viață. Poate nici n-au citit-o). Dl. Prof. Popa laudă acest „păcat mai din tinerețe” al meu, modificat la bătrânețe (mai ales epilogul). Sunt foarte afectat de moartea lui Zaharia Stancu, pe care l-am cunoscut bine În tinerețe, și cu care am colaborat la unele reviste ale lui N. Iorga. Era, pentru marele lui talent - om și modest. Am
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
de-ți vor folosi Întru câtva. Le-am scris noaptea și grăbindumă, am mai uitat cuvinte, pe care le-am complectat, ca să poți citi. La 88 ani mai tremură mâna, mai treci peste un cuvânt etc. Tinerețea e mare lucru, bătrânețea e grea!! Privitor la conacul Istrate din Rotopănești, acest conac l-au distrus țăranii (...). N-a(u) rămas decât zidurile și camerele de jos, rândul al II-lea complect distrus, iar acolo colectivul se folosește de ce-a rămas din
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
arată încă o dată „secretul, misterul” marilor creatori. Capacitatea de a fi „ei înșiși”, cu o frenezie și „rigiditate” ce se apropie de manie, de o anume nebunie, ca și o anume, „ciudată”, flexibilitate, fluiditate umană și socială, un fel de „bătrânețe în copilul etern”, parcă prevăzuți, apărați de o „platoșă cinică”, ce-i ajută să „ascundă” și uneori chiar să-și „falsifice” propriile calități sau tendințe. Nichita trăia aproape tot timpul în contradicție, uneori într-un șir de contradicții care la
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
tocul înalt, decolteul și bijuteriile n-au dobândit încă drept de cetate, nici în est, nici în vest. Se știe cam ce este femeia pentru ecleziastul intransigent: obiect de perzanie în tinerețe, de dispreț la maturitate și al uitării la bătrânețe. Iar pentru musulmanul clasic, o valoare de schimb între familii. În cartierul evreiesc, îmbrăcate cu uniforma lor cenușie, cu fustă lungă și dreaptă, cu pălărie cloș și cu pantofi fără toc, soțiile și fiicele caută să izgonească orice semn de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Descrierea satului și a dragostei boerului pentru o fată din sat, care însă nu se poate dezbăra de obiceiurile ei; fuge la horă, fuge la grădinița de-acasă; fuge cu un flăcău care i-i drag, și boerul care în bătrânețele lui are o mare slăbiciune pentru dânsa, o iartă de câte ori face una ca asta. Subiect de nuvelă. FOLTICENI [În timpul alegerilor] La Dolhasca, dimineața, cu câteva zile înnaintea alegerilor, vine Sevastian Moruzi 2 și dă oamenilor de-o cinste, 30-40 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și de neastâmpărul dorințelor lor. Unii stânși în stupoare și beție, alții usați de plăceri sau de muncă; aceștia precipitați în nebunie sau sinucidere; ceilalți svârliți în neputință sau culcați de boală. Cei mai voinici își duc rănile crunte până la bătrânețe; cei mai fericiți, deși vindecați, poartă cicatricele rănilor... Pascal zicea că extremul talent atinge nebunia extremă, și a dat și el exemplul doveditor. Caractere degenerative: Au fost mici de stat: Horațiu, Alexandru cel Mare, Balzac; Atila și Aetius cei doi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
octombre, noembre, decembre, s). păreche, părete, rătezat; a spăria; a înveli. t). ușă, coajă; cenușă, îngrașă, cenușăreasă, încrucișător. u). același, totuși, iarăși, însă aș! aș merge. v). înec, înot, înainte; înnegrit, înnoptat, înnădit. înapoi, dinăuntru, înăuntru; înmulțit; înmormântat; înmărmurit. z). bătrânețe, frumusețe, însă și bătrâneță și frumuseță. acurateță, politeță, tristeță, gentileță, naturaleță, stricteță. x) cuprinde; cutropi, încunjora, măsura; și cotropi, înconjura; batjocură, batjocuri și batjocori. y) supt, dedesupt subțire. w) adaos; repaos; haos (admise) însă adaus, repaus, faur, tezaur. A) de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe plaiu, tot cătră miază noapte, până la alt psic pe care l-am suit, ș-apoi am văzut alte vârfuri de munți și munțișori. Dela poiană în sus sunt Știrghinele. Frumuseța se vestezește. Lupul când îmbătrânește, toate javrele îl latră. Bătrânețele nu vin singure ci cu multe nevoi. Corabia mare și valuri mari o bat. Îi tremură mâna de milostenie. Nici lupul flămând, nici oaia cu doi mei. Porcul se-ngrașă pentru alții. Înghite la răbdări prăjite. Scrie pe ghiață. Milă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe Bogdan. Nepoata Jderului se amorezează de Bogdan. În această împrejurare, se vede că Jderul era țăran râdicat și pârâșul lui era boer vechiu, cneaz. Ștefan Vodă se mânie, dar Jderul e creștin și ertător și pentru pace în anii bătrâneței lui Ștefan Vodă... Dar nu iartă tânărul Jder, care iubește încă de mult pe fata pârâșului și e chinuit de ea. După împăcare Vodă cu suita se duce la casa cneazului; acolo e o scenă de dragoste între Jder tânărul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a întemeiat putere, dar că după el necredincioșii boeri își vor face de cap, când grozavul lui braț nu va mai fi, și moșia va trece prin amărăciuni multe: gândurile și îndoelile lui în ceasuri de suferință... "Perdaf" avea la bătrânețe pe un pitic rus, care trecuse pe la curtea lui Ivan Grozna care-i spune "Batiușca" și "Țar", își plânge viața, își aduce aminte de "Grozna" și fericește țara care are pe Ștefan, apoi își spune cabazlâcurile și-și face giumbușlucurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
tablă de fier. Arc. Sabie încovoiată. Săneața. Le-a tras o bataie de le-a mers colbul Într-o mică de ceas Și-a venit în ori A dat dos la față A tuns-o la fugă. A spălat putina Bătrânețe și slăbire Armadie Vorba rea merge ca săgeata I-a tras un pui de bate A lăsat toate-n pământ Umblă cu zurba. Flacările biciuau noaptea Dealul poticnea într-o vale. (r.t.) Prin lunca Stolnicenilor treceau în amurg dumbrăvencile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
el. Orice s-ar întâmpla, fii om al dreptății și progresului. Nu înrudirea de sânge și nașterea leagă pe oameni, ci aspirațiile comune cătră progresul omenirii întregi. Scriitorule, mai bine să fii sfătuit decât lăudat. Tinere poet, scrie așa încât la bătrânețe să te citești fără a te rușina. Pofta pedeapsa leneșului. [JUGOSLAVIA aprilie 1956]* Belgrad Brod pustă. Regiunea spre Saraievo și după Saraievo muntoasă, fără păduri. Piatra munților neagră. Spre Maștar, munți zbârliți cu stânci goale, de o tristeță înfricoșată. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]