5,096 matches
-
întoarcere" (1978), "Suflete mecanice" (1992) și "Galaxia termitelor" (1993). Publică, de asemenea, nuvele din viața militară ("Aproape de curcubeu", 1972), romanele "Licheni" (1974), "Un gotic târziu" (1975), ciclul "Un anotimp pentru fiecare" (I Sezonul crinilor roșii, 1985; II Porți deschise, 1986), "Balada neterminată" (1998), volume de versuri ("Apropierea iernii", 1993; "Vârsta amintirilor", 1995; "Lumina din prăpastie", 1996; "În oglinzile timpului", 1997; "Meridiane lirice", 1998; "Templul cu vise", 1999; "Absent în Agora", 2001), piese de teatru ("Teme provinciale", 1987) și cărți pentru copii
Constantin Cubleșan () [Corola-website/Science/336959_a_338288]
-
complicat de faptul că P. Jurgenson a publicat deja Concertul pentru pian nr. 3 drept o lucrare completă, în concordanță cu dorințele lui Ceaikovski. Modest și Taneiev au oferit "Andante și Final" lui Mitrofan Belyayev, împreună cu uverturile "Fatum", "Furtuna" și balada simfonică "Voievodul". Belyayev nu era hotărât cum să publice "Andante și Final" - sub forma unui al patrulea concert pentru pian în două părți, sub forma a două piese de concert sau ca două părți orchestrale dintr-o simfonie neterminată. Ulterior
Andante și Final () [Corola-website/Science/330005_a_331334]
-
al psihologiei rurale, împrumutând ceva din idilismul lui Vasile Alecsandri în reprezentarea țărănimii. Sufletul țăranului român este reprezentat în portretizarea poetică a baciului Micu; întruparea mai multor însușiri într-un om viu îl aseamănă mai mult cu un personaj de baladă, lipsindu-l într-o oarecare măsură de autenticitate. Apariția romanului " Viața la țară" a reprezentat un moment important în istoria literaturii românești, scriitorul depășindu-i „prin maturitate și rafinament” pe mulți contemporani. Romanul conține ecouri vagi din scrierile lui Nicolae
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
nu le pot despărți” sufletele. „Annabel Lee” este format din șase strofe, trei cu șase versuri, una cu șapte și două cu opt, cu o rimă ușor diferită în fiecare dintre ele. Deși nu este punct de vedere tehnic o baladă, Poe a menționat-o astfel. Ca o baladă, poemul folosește repetarea unor cuvinte și expresii în mod intenționat pentru a crea efectul trist. Numele Annabel Lee scoate în evidență sunetul literei „L”, un truc frecvent întâlnit la personajele feminine ale
Annabel Lee () [Corola-website/Science/334233_a_335562]
-
format din șase strofe, trei cu șase versuri, una cu șapte și două cu opt, cu o rimă ușor diferită în fiecare dintre ele. Deși nu este punct de vedere tehnic o baladă, Poe a menționat-o astfel. Ca o baladă, poemul folosește repetarea unor cuvinte și expresii în mod intenționat pentru a crea efectul trist. Numele Annabel Lee scoate în evidență sunetul literei „L”, un truc frecvent întâlnit la personajele feminine ale lui Poe precum „Eulalie”, „Lenore” și „Ulalume”. Există
Annabel Lee () [Corola-website/Science/334233_a_335562]
-
naratorul spune un monolog în care își exprimă surprinderea cu privire la apariția doamnei în acest mediu. La sfârșitul anului acesta înstrăinat mai tăcerea și absența unui răspuns la întrebările sale. Acest monolog poate fi privit ca un punct de cotitură al baladei. În cea de-a treia strofă se revine la perspectiva de persoana a III-a. Este remarcat faptul că doamna doarme, iar naratorul speră că somnul ei să fie la fel de adânc și protejat. Spre deosebire de celelalte strofe, ea are o formă
Adormita () [Corola-website/Science/334262_a_335591]
-
la perspectiva de persoana a III-a. Este remarcat faptul că doamna doarme, iar naratorul speră că somnul ei să fie la fel de adânc și protejat. Spre deosebire de celelalte strofe, ea are o formă simetrică, aceasta fiind singura modificare metrică a întregii balade (3:39). Pe de o parte naratorul liric este conștient de moartea iubitei sale, iar pe de altă parte este complet sigur cu privire la potrivirea speranțelor sale cu privire la ființa ei. Cea de-a patra strofă rupe atmosfera. Naratorul liric recunoaște din
Adormita () [Corola-website/Science/334262_a_335591]
-
de Emil Gulian (publicată în decembrie 1937 sub titlul „Somnoroasă”) în "Revista Fundațiilor Regale" și de Dan Botta (publicată în 1963 sub titlul „” în volumele "Scrieri alese", editate de Editura pentru Literatură Universală din București, în colecția „Clasicii literaturii universale”). Balada povestește întâmplările și impresiile pe tot parcursul ei din perspectiva unui narator. Abordarea narativă, cu toate acestea, este extrem de dificil de înțeles și este modificată constant în întregul baladă. În timp ce naratorul romanticizează atmosfera și moartea iubitei sale și realizează comparații
Adormita () [Corola-website/Science/334262_a_335591]
-
Editura pentru Literatură Universală din București, în colecția „Clasicii literaturii universale”). Balada povestește întâmplările și impresiile pe tot parcursul ei din perspectiva unui narator. Abordarea narativă, cu toate acestea, este extrem de dificil de înțeles și este modificată constant în întregul baladă. În timp ce naratorul romanticizează atmosfera și moartea iubitei sale și realizează comparații cu o stare de odihnă și de somn, dar prezintă în curând o perspectivă negativă asupra tăcerii și a stării de spaimă: ceea ce a început ca o plimbare la
Adormita () [Corola-website/Science/334262_a_335591]
-
miezul nopții devine acum o criză psihologică profundă, reprimată a eului liric. Prin discursul direct se încearcă influențarea înțelegerii. La final apare o pledoarie disperată pentru teama copleșitoare că iubita lui nu și-ar putea găsi pacea. Rima și metrica baladei sunt foarte simple și clare. Sistemul este predeterminat cu prima rimă pereche aproape pentru întreaga poezie. El este rupt doar în anumite puncte și este adăugat din nou după aceea. Poziția rigidă a celor doi parametri este în contrast complet
Adormita () [Corola-website/Science/334262_a_335591]
-
întreaga poezie. El este rupt doar în anumite puncte și este adăugat din nou după aceea. Poziția rigidă a celor doi parametri este în contrast complet cu mișcările emoționale și atmosferice din text, ceea ce constituie un efect de distanțare. Întreaga baladă este formată din rime perechi pure predominant masculine, găsindu-se uneori grupuri aleatoare de rime formate din trei versuri. Prima strofă are o rimă împerecheată (1:17). Cea de-a treia strofă are în schimb doar o rimă cu structură
Adormita () [Corola-website/Science/334262_a_335591]
-
aleatoare de rime formate din trei versuri. Prima strofă are o rimă împerecheată (1:17). Cea de-a treia strofă are în schimb doar o rimă cu structură simetrică. (aaa bb ccc) În afară de rimele vocale, poezia conține multe aliterații. Întreaga baladă este format din tetrametri iambici cu doar o fracțiune la 3:39 (troheu catalectic-pentametric). În Dead Lovers' Sarabande al proiectului muzical Sopor Aeternus din Frankfurt piesa care folosește textul poeziei lui Poe are o poziție centrală.
Adormita () [Corola-website/Science/334262_a_335591]
-
evolueze pe scena Teatrului de Operă și Balet. A avut roluri principale în "Traviata" și "Otello" de Giuseppe Verdi, "Tosca" și "Madame Butterfly" de Giacomo Puccini, "Dama de pică" și "Evgheni Oneghin" de Piotr Ilici Ceaikovski, "Aurelia" de D. Herschfeld, "Balada eroică" de Alexei Stârcea ș.a. Începând cu anul 1952, desfășoară o activitate pedagogică intensă la Institutul de Arte în calitate de conferențiar și profesoară universitară, contribuind la pregătirea a cel puțin 30 de vocaliști, printre care Maria Bieșu, Ioan Paulencu, Svetlana Strezeva
Polina Botezat () [Corola-website/Science/334447_a_335776]
-
„” este o poezie alcătuită din nouă strofe, scrisă de George Coșbuc și publicată pentru prima dată în 1893 în volumul "Balade și idile". În poezia „” George Coșbuc a versificat o legendă românească în care se spune că, într-o seară, în timp ce Isus se afla într-o casă, jidovii - vrând să-l prindă și să-l omoare - au înfipt o creangă verde
Armingenii () [Corola-website/Science/335332_a_336661]
-
melodii atrăseseră atenția pământenilor, conformându-se unei tradiții locale care consideră o onoare starea de dependență față de cineva. Se dovedește astfel că acele cântece considerate de Sandoz a fi de inspirație divină nu erau nimic altceva decât un fel de balade pornografice. La revenirea lui Sandoz pe Pământ, datorită relativității, mulți dintre prietenii săi nu mai trăiesc. Impresia opiniei publice legate de contactul cu civilizațiile de pe Rakhat este negativă. După ce Sandoz explică ce s-a întâmplat în realitate și care sunt
Pasărea Domnului () [Corola-website/Science/335307_a_336636]
-
Mariana Zlătaru (chitară și voce), fiica lăutarului Costantin Bobirci din Bârsești, Nicolae Lătărețu-Tapotă (braci) și Gore Stricăfer (bas). Localitate aparținătoare de comuna Bălești, Ceauru a avut și lăutari vestiți, care la începutul secolului XX aveau ca piese de rezistență tot baladele (familiale, vitejești sau haiducești). De aici s-au cules și înregistrat mai multe balade, doine, dar și cântece propriu-zise sau jocuri. Între primii muzicanți din Ceauru s-a numărat Dumitru Ursu (n. 1880 - d. ?), care a cântat la vioară și
Lăutarii de pe Valea Rasovei () [Corola-website/Science/335343_a_336672]
-
și Gore Stricăfer (bas). Localitate aparținătoare de comuna Bălești, Ceauru a avut și lăutari vestiți, care la începutul secolului XX aveau ca piese de rezistență tot baladele (familiale, vitejești sau haiducești). De aici s-au cules și înregistrat mai multe balade, doine, dar și cântece propriu-zise sau jocuri. Între primii muzicanți din Ceauru s-a numărat Dumitru Ursu (n. 1880 - d. ?), care a cântat la vioară și vocal în prima parte a secolului al XX-lea. A cântat și în București
Lăutarii de pe Valea Rasovei () [Corola-website/Science/335343_a_336672]
-
seamă ai localității), „La Dincă” (lângă gară), „La Sârbu cel Mic”, „La Pătruț” (în bariera Romaneștilor). La aceste cârciumi au cântat lăutarii orașului sau ocazional alții vestiți din județ. Și la Târgu Jiu, în reședința Gorjului, au fost cântate întâi balade. De aici au fost culese balade și jocuri importante gorjenești, de la lăutari vestiți precum Mitu Fane (venit din Măru) sau Petre Zlătaru (venit din Lelești). O cunoscută familie de lăutari din Târgu Jiu a fost cea a lui Bobirci. La
Lăutarii de pe Valea Jiului () [Corola-website/Science/335340_a_336669]
-
gară), „La Sârbu cel Mic”, „La Pătruț” (în bariera Romaneștilor). La aceste cârciumi au cântat lăutarii orașului sau ocazional alții vestiți din județ. Și la Târgu Jiu, în reședința Gorjului, au fost cântate întâi balade. De aici au fost culese balade și jocuri importante gorjenești, de la lăutari vestiți precum Mitu Fane (venit din Măru) sau Petre Zlătaru (venit din Lelești). O cunoscută familie de lăutari din Târgu Jiu a fost cea a lui Bobirci. La începutul secolului al XX-lea, au
Lăutarii de pe Valea Jiului () [Corola-website/Science/335340_a_336669]
-
cântat în perioada 1956-1959 la restaurantul „Minerva” din Craiova, sub conducerea maestrului Kalmann. Între anii 1963-1965, a fost angajat la Orchestra „Taraful Gorjului”, dirijată de Nicu Novac. Lăutarii de la Peșteana-Jiu au fost neîntrecuți instrumentiști și soliști, în repertoriul cărora figurau balade, cântece lungi și jocuri populare locale. Înainte de anul 1900, în localitate a cântat lăutarul Stângaciu, poreclit astfel întrucât cânta la vioară cu mâna stângă. Alături de el a cântat bracistul român Costache al lui Bălă. La sfârșitul secolului al XIX-lea
Lăutarii de pe Valea Jiului () [Corola-website/Science/335340_a_336669]
-
Prima localitate după ieșirea Sohodolului din Chei este Runcu. Aici în timpurile vechi de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea s-au cântat mai mult balade. Unele dintre acestea au fost publicate în culegeri sau înregistrate de către cercetători de la Arhiva Națională de Folclor. În Runcu cea mai cunoscută bandă de lăutari, care a cântat la începutul secolului al XX-lea, a fost cea condusă de Niculae
Lăutarii de pe Valea Sohodolului () [Corola-website/Science/335342_a_336671]
-
București pentru înregistrări. Ea a stat în capitală timp de 8 zile la Hotelul „Avram Iancu“ și a cântat melodiile gorjenești: „Șapte săptămâni din post”, „Și-a plecat neica de luni”, „Furnica de e furnică”, „I-auzi neică pupejoara” precum și baladele „Gheorghe, Gheorghe”, „La nuntă la Vijulan” sau „Cântecul lui Zbângă”. La venirea în Gorj a primului ministru Gheorghe Tătărăscu, acesta a ascultat-o cu admirație cântând la Poiana-Rovinari. Din cântecele și stilul interpretativ al Ioanei Piper a învățat și preluat
Lăutarii de pe Valea Sohodolului () [Corola-website/Science/335342_a_336671]
-
În localitățile de pe cursul Bistriței gorjene, la fel ca în cele de pe apele vecine, Tismana și Jaleș, cu care Bistrița se întâlnește în Jiu, întâi au fost cântate baladele. Folcloriștii păstrează în arhiva națională astfel de cântece epice, înregistrate la Peștișani. Din baladele vitejești, a fost culeasă și publicată balada "Iancu Jianu" în revista „Buciumul” din Brădiceni, iar balada "Radu Anghel" a fost înregistrată la 30 septembrie 1934 pe
Lăutarii de pe Valea Bistriței, Gorj () [Corola-website/Science/335341_a_336670]
-
de pe cursul Bistriței gorjene, la fel ca în cele de pe apele vecine, Tismana și Jaleș, cu care Bistrița se întâlnește în Jiu, întâi au fost cântate baladele. Folcloriștii păstrează în arhiva națională astfel de cântece epice, înregistrate la Peștișani. Din baladele vitejești, a fost culeasă și publicată balada "Iancu Jianu" în revista „Buciumul” din Brădiceni, iar balada "Radu Anghel" a fost înregistrată la 30 septembrie 1934 pe cilindri de fonograf (cota 3076h), cântată de I. Brădiceanu. La Peștișani, prima bandă de
Lăutarii de pe Valea Bistriței, Gorj () [Corola-website/Science/335341_a_336670]
-
în cele de pe apele vecine, Tismana și Jaleș, cu care Bistrița se întâlnește în Jiu, întâi au fost cântate baladele. Folcloriștii păstrează în arhiva națională astfel de cântece epice, înregistrate la Peștișani. Din baladele vitejești, a fost culeasă și publicată balada "Iancu Jianu" în revista „Buciumul” din Brădiceni, iar balada "Radu Anghel" a fost înregistrată la 30 septembrie 1934 pe cilindri de fonograf (cota 3076h), cântată de I. Brădiceanu. La Peștișani, prima bandă de lăutari a fost cea condusă de vioristul
Lăutarii de pe Valea Bistriței, Gorj () [Corola-website/Science/335341_a_336670]