5,418 matches
-
pauză de masă cît dorești, băiete drag, că doar n-o să-nnebunești de plictiseală“. Cu toate astea, de regulă veneam cu mașina de la Clubul Nautico Înainte de micul-dejun, curios să văd dacă somnoroșii locuitori ai complexului fuseseră tentați să-și părăsească balcoanele. Hennessy ajungea și el pe la amiază, se retrăgea În biroul lui și se Întorcea În Estrella de Mar după ce plătea chelnerii și personalul de Întreținere. CÎteodată venea să-l viziteze, cu limuzina și germanii ei, Elizabeth Shand. Avea loc o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cîțiva hoți să impulsioneze o afacere. Știi, oamenii devin nervoși și Încep să-și plimbe banii de colo-colo... Așadar, sosea infracționalitatea În Residencia Costasol. După cîțiva ani de liniște, somnul fără capăt al țărmului Însorit urma să fie tulburat. Număram balcoanele silențioase care dădeau spre piață, așteptînd primele semne de viață ale dimineții. Era ora zece, dar abia dacă se mișca un singur locuitor, deși primele licăriri ale programelor de televiziune matinale Începuseră să joace pe tavane. Complexul Costasol era pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
se Înnegurau ca În visele tulburi. Încetinește puțin... Crawford se aplecă În față, privind atent la un căsoi art deco plasat la o intersecție. Un drum de acces comun ducea la un grup de clădiri rezidențiale cu trei etaje. Deasupra balcoanelor fluturau tendele ca niște aripi priponite care n-aveau să atingă vreodată cerul. — Oprește aici... asta cred că e. — Ce număr? Nu știu de ce, pe-aici oamenii refuză să se lase identificați. Nu mai știu exact. Dar Îmi pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
medicament amar, dar trebuie să-l Înghițim amîndoi... Am pornit-o pe șoseaua de centură, pe marginea căreia se Înșirau vilele și apartamentele mai ieftine, cu vedere spre autostrada Malaga. Panouri vopsite de mînă cu inscripția „De vînzare“ atîrnau din balcoane, ceea ce m-a făcut să presupun că dezvoltatorii olandezo-germani vînduseră proprietățile la preț redus. — Hai la casa aia de pe dreapta - aia cu piscina golită. Îmi indică o vilă micuță cu o tendă decolorată atîrnînd deasupra curții. Pe un cadru pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Din nefericire, infracțiunea e singurul impuls care ne animă. SÎntem fascinați de „cealaltă lume“, aia În care totul e posibil. — Cei mai mulți vor spune că deja e prea multă infracționalitate. Dar nu aici! exclamă Crawford, arătînd cu calul de jad către balcoanele aflate la mare distanță, dincolo de alee. Nu În Residencia Costasol sau În complexurile de pensionari care umplu coasta. Viitorul e aici, Charles, coșmarul deja se derulează. Eu cred În oameni și știu că merită mai mult. — O să-i readuci la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
lucrurilor. Tu aveai nevoie să fii ațîțat, Charles. Uită-te la tine acum, aproape că ești pregătit să joci tenis cu mine... Mă strînse prietenește de umăr, salută și o luă la fugă spre Porsche. În seara aceea, stînd pe balconul apartamentului lui Frank de la Clubul Nautico, mă gîndeam la Bobby Crawford și la poliția din Kowloon. În lumea aceea de vameși corupți și săteni pungași, un tînăr locotenent englez Înclinat spre violență se va fi simțit la fel de confortabil ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Hollinger nu aveau nici o relevanță pentru viața adevărată a Estrellei de Mar și pentru noua ordine socială susținută de regimul lui infracțional. Curînd după miezul nopții m-a trezit un fulger de lumină proiectat pe tavanul dormitorului. Am ieșit pe balcon și m-am uitat după raza farului din Marbella, presupunînd că vreo descărcare electrică distrusese felinarul. Dar raza Își continua rotirea lină pe cer. Miezul portului din Costasol era cuprins de flăcări. Luase foc o goeletă, catargul Îi strălucea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Împotriva noastră și care n-aveau să mai fie Înmînate vreodată, rămînÎnd să se prăfuiască În dosarele Închise. — Paula...? Doamne, ce m-ai speriat... Intrase În apartament cu cheile lui Frank și mă aștepta În dormitor. Veni după mine În balcon și Îmi puse o mînă pe umăr. — Îmi pare rău. Voiam să te văd Înainte să pleci, Îmi spuse, netezindu-și mînecile cu volănașe ale bluzei albe. David Hennessy mi-a spus că-ți muți lucrurile În Residencia. Stătea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
violente, dar sînt necesare ca să trezească lumea. Ca atunci cînd strigi „foc“ Într-un teatru aglomerat? (Paula se oprise lîngă oglindă, evaluîndu-și cu calm imaginea.) El nu se mulțumește să strige „foc“, el dă foc la scenă și la primul balcon. — E popular, Paula. Toți Îl simpatizează. Lumea știe că nu iese la Înaintare În folosul propriu - nu-i ies bani din asta. E doar un profesor de tenis. La Început am crezut că-i vreun soi de gangster, că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
știam deja, Bobby Crawford făcea toate lucrurile posibile, domolea toate sentimentele de vinovăție și trăgea la loc cuvertura peste viețile și visurile noastre. 25 Zi de carnaval Residencia Costasol se sărbătorea pe sine Însăși, salutîndu-și fericita Întoarcere la viață. Din balconul biroului meu de la etajul Întîi al clubului sportiv, urmăream șirul platformelor mobile care traversau piața, Împodobite cu flori și drapaje și aclamate de o mulțime exuberantă, al cărei zgomot aproape că sufoca setul de piese de Gilbert și Sullivan(##notă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Împodobite cu trandafiri galbeni. Potpuriul de Vivaldi și Mozart se lupta vitejește cu aclamațiile turiștilor care ridicau paharele pe terasele aglomerate ale cafenelelor din mall. Două frumoase membre ale clubului, Încă În pantofii de tenis, ieșiră din biroul meu În balconul de vizavi și, ținîndu-se de balustradă, Își fluturară rachetele către un car alegoric care trecea pe sub noi. — Dumnezeule mare! Aia e Fiona Taylor? — Super-tare - e goală pușcă! Pe platformă, concepută de Clubul de Arte Costasol, era Înfățișat atelierul unui artist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
apă al lui Halcyon Încă mai atîrna de șlep, ca o carcasă de balenă uitată În legăturile cu care fusese priponită de auxiliara unui pescador, dar abia se mai vedea prin pădurea de catarge strălucitoare. Membrii clubului se Îngrămădeau În balconul din fața biroului meu, aclamînd o nouă platformă de carnaval, care prezenta grupul de reacție rapidă al serviciului de securitate din Residencia. Cu toții puneau În scenă arestarea a doi tineri hoți de mașini care bîntuiseră coasta pornind dinspre Fuengirola, imobilizîndu-i profesionist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
un singur chip Își păstra expresia gravă, neatinsă de aerul festiv din jur. În vreme ce soarta hoților se decidea Într-o pîrÎială generală de walkie-talkie-uri și telefoane mobile purtată prin aer de amplificatoare, am observat-o pe Paula Hamilton pășind către balcon. Purta un costum Închis la culoare, cu bluză albă, și Își ducea Într-o mînă valijoara medicală. Bucuros s-o revăd, i-am făcut cu mîna de la fereastra biroului - deși, cu expresia aceea pe chip, dezaprobatoare și copleșită de vinovăție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mingi cu ea, dar juca cu-atîta lipsă de convingere, Încît am presupus că avea cu totul alte motive pentru care intrase În club - poate ca să fie pe fază dacă apărea vreun medic rival pe gazonul ei. Acum se uita de la balcon la carul alegoric al forțelor de ordine, care trecea pe lîngă Înghesuiala de la cafenele. ZÎmbi fugar cînd Bobby Crawford, Într-o cămașă hawaiiană de Împrumut, se avîntă către platformă, mimînd un tînăr englez beat crăci și cu chef de scandal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Îndreptă spre ușă, dar apoi se Întoarse, mă privi lung și mă sărută pe obraz.) Distracție plăcută la meciul de tenis. Poate-ar trebui să-ți legi mîinile la spate - numai așa s-ar putea să pierzi... Am ieșit pe balcon și-am privit-o cum se Îndepărta cu mașina, claxonînd turiștii care se Îngrămădeau În piață, parcă exprimîndu-și astfel refuzul de a recunoaște veselia generală. Abia așteptam să dansez cu ea În seara aceea. După cum spusese, petrecerea era o ceremonie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pe care le-ai găsit. Alea pe care le-am văzut azi-dimineață la tine În birou. Cabrera e foarte interesat de ele... 27 O invitație În lumea subterană Clubul Nautico era Închis pentru tot restul zilei, cu tendele strînse peste balcoanele tăcute, ca o casă a secretelor tăinuindu-și amintirile de lumina soarelui. Mi-am lăsat Citroënul În parcare și am coborît pe rampă pînă la garajul de la subsol. Pe drumul dinspre Residencia Costasol, Încercasem să mă pregătesc pentru Întîlnirea față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
numai d-ei pricopsiți, cu bani mulți. Umblau cu mașini și aveau droaie de servitori. Între gardurile acelea de gresie, acoperite cu trandafiri urcători, se deschideau străzi pavate, cu tei pe margini. Casele rare, temeinice și mândre, aveau caturi și balcoane. Zidurile spoite cu var, în culori dulci, străluceau în soare și pomii din curțile umbroase erau tunși cu îngrijire. Pe aleile acoperite cu pietriș, alergau dini mari, cenușii, călcând pe picioarele lor lungi, ca ale berzelor. De la scările de ciment
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe altul, cu plecăciuni mari. Se uita cârciumarul. Calea negustorilor se schimbase. Pe părți se sădiseră pomi tineri, tei și castani, cu tulpini subțiri, săpați cu grijă la rădăcini! Se înălțaseră case noi, cu câte două caturi, tencuite frumos, cu balcoane pline de iederă. O umbră plăcută plutea deasupra trotuarelor. Glasul mulțimii acoperea această larmă de sărbătoare. - Uite, Stere! se mira nevasta și tăcea gîndindu-se la vorbele bărbatului, care-i aducea aminte câteodată că trebuie să pună ban pe ban, să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
uniforme pentru C.F.R., Poștă, vin și acasă, "La italianu", tocilărie, ascutim brice, foarfeci și lame de ras și "La vapor" cafea, zahăr, simigerie. Înspre peroanele gării, pe aceeași parte a ieșirii, se înălța o casă cu trei etaje, ale căror balcoane atârnau deasupra șinelor de fier. La parter, sub frontonul de piatră mâncată, se puteau citi în niște jgheaburi de tablă, scrise cu litere de sticlă, aceste rânduri așezate într-un fel anumit: "La roata lumii", restaurant de noapte, Dumitru Domnișor
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
alți trei-patru mai cuprinși. Fiecare cu numele proprietarului scris pe o placă, bătută pe spătar. Cârciumarul se îmbrăcase în hainele lui bune. Lina ședea smerită lângă el. Luaseră și copilul. 135 Negustorul asculta slujba cântărind din priviri toată bogăția bisericii, balcoanele ei cu stâlpi de cărămidă și bolți aurite, pe care pluteau îngeri pictați. Părintele, mic cum era, călca piatra altarului cu Biblia în mână. A citit din Evanghelia lui Matei. Avea o voce frumoasă, groasă și plină. Răsunau bolțile. La
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Sandu. Trebuie să-l ducem undeva de aici. Oacă nu se mai mișca. Pomana lui Mielu Dincolo de Podul Basarab, unde începea o ulicioară a lăutarilor, trecătorul putea zări o casă galbenă cu două caturi, cam prăbușită într-o parte, cu balcoane înguste, împrejmuite cu lemn, de pe care se luaseră câteva rânduri de vopsea. Scări întortocheate, cu trepte știrbe urcau până în fața unor uși joase. Trebuia să le împingi bine cu umărul ca să se deschidă. Clădirea era un fel de hărăbaie întunecoasă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
aceea, pe la miezul nopții, își luau nevestele de mijloc și jucau cu ele, veseli și nepăsători. Mai puneau ochii pe câte o străină, n-o slăbeau din privit. Se dădeau în vânt. Își lăsau muierile și ieșeau afară, pe un balcon care atârna deasupra liniilor de tren, să le umble-n sui și să le făgăduiască bani. Băgau de seamă legitimele. Meseriașii se supărau, se răsteau la ele, le mai loveau, că li se făcuse de altă carne. Umblau blănării ca
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
adevărat că tot din 1863 datează și paginile lui Edmond de Goncourt, care descriu În tușe aproape caricaturale lumea monden rafinată a Parisului, după ce o mai portretizase la fel de acid câțiva ani Înainte. Bărbații care se Înghesuie cu lornioanele lor În balcoanele și avanscena teatrelor, care mișună pe bulevarde seamănă cu niște spectre, efeminați, jalnici androgini, fluturând evantaie și degete Împovărate de inele, Îmbălsămați Într-un parfum Îndoielnic („de bideu”, scrie fără cruțare Edmond). Între toți, câteva figuri: Gramont-Caderousse, Adonisul sportiv („elegant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
în urma lui, rușinate, mai cu seamă mama, de privirile cercetătoare ale bărbaților și de rânjetele bătrânelor cumetre din suburbia noastră, cele mai flecare și cele mai lipsite de ocupație din întreg cartierul Albaicin, care se holbau la ele de la înălțimea balcoanelor, ascunse după perdelele care se dădeau la o parte la trecerea lor. După ce de-a dreptul se făli astfel cu ele, simțind desigur și el povara privirilor, taică-meu se prefăcu a fi uitat ceva și se întoarse acasă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mai cânta, încă de dimineață, în așteptarea osânditului... Și tobele, cum răpăiau tobele și tot orașul, îmbrăcat în ce avea el mai bun... Și ce învălmășeală și cum se băteau pentru locuri și cum se cățărau pe acoperișuri și prin balcoane... Și jidanii care aveau ferestrele spre piață... luau bani frumoși, că nimeni nu se zgârcea și plătea oricât pentru o vedere mai de ansamblu... ARTUR: Tu unde locuiai? GARDIANUL (În transă.): Și ce discursuri ținea guvernatorul, ce discursuri! Îți venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]