7,814 matches
-
oamenii că vin yankeii, iar femeile și-au luat inima-n dinți și i-au Îndemnat pe bărbați să se-ascundă. „Doamne, apără-ne, au venit!“ - a strigat mama frîngîndu-și mîinile, iar Addie Patton a urcat dealul În fugă răcnind - bietul copil Își ieșise din minți de spaimă: „Au venit, au venit! Și bunicu-i singur colo-n vale. O să-l omoare, o să-l omoare!“ - zice. Sigur că pe-atunci nu știam că yankeii ăștia doi erau singuri, credeam că sînt un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de-a face cu el deloc. Sigur că-l cunoscuse - era soția lui John, fratele Lydiei, Înțelegi, dar ei se țineau tare mîndri, dragă Doamne, erau prea de soi ca să aibă de-a face cu unul ca taică-tu, un biet cioplitor care-și făcuse familia de rîs În așa hal. Doamne, ce-au mai tunat și-au fulgerat cînd a băgat-o pe Lydia În bucluc. Nu voiau nici s-audă de el, nu vorbeau cu el: mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
te spintec - zicea și rîdea“ - zice Ambrose - „de-ți Îngheța sîngele-n vine și atunci“ - zice - „a pus mîna pe un cuțit mare de pe tejghea și-a Început să-l fugărească pe negru prin toată cîrciuma. Doamne, a fost groaznic!“ - zice. „Bietul negru era mort de frică“ - zice, „Dan nu-i făcuse nimic“ - zice - „Dan nu făcuse rău nimănui, Îți dai seama. Dar trebuia să facem ceva, așa că i-am luat cuțitul din mînă și-am Încercat să stau de vorbă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cred că nu-i așa. Parcă erai plecat la colegiu. Cu un an Înainte să se sfîrșească războiul, ne-am dus toți cu el acolo. Luke și Ben... să-ți spun ceva, m-am gîndit de multe ori la asta, bietul copil: din clipă-n clipă ne așteptam să moară domnul Grant, cînd el, de fapt, avea să mai trăiască Încă cinci ani, și Ben... tocmai Ben! Nici nu-mi trecea prin minte, nici nu visam măcar că el o să fie, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
am Închipuit c-o să ne bucurăm toți de ea, iar el ajuns să ne facă pe toți de rușine și să ne strice toată bucuria. N-aveți decît să-i purtați voi de grijă, eu, unul, am terminat.“ Sigur că bietul copil era necăjit: atîta-și dorise să vină, strînsese bani de drum și-și făcuse un costum nou și frumos Înainte să plece de-acasă, și-acum se-apucă taică-su să facă asta și să ne strice tuturor bucuria. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Ba da, sigur că are“ - zice Luke - „țin minte că i-am dat-o. Ce-ai făcut cu chitanța de la spălătorie pe care ți-am dat-o?“ - zice. „Unde-ai pus-o? Hai, spune!“ - zice și-ncepe să-l zgîlțîie, bietul copil era enervat și Înfierbîntat la gîndul că făcuse una ca asta. „Nu mai vorbi fără noimă ca un nebun! Unde-i chitanța, ce dracu’?“ L-am căutat prin buzunare, ne-am uitat prin toate lucrurile, dar n-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Zmeii, care nu se pot vedea cu ochiul liber ci numai la microscop, sunt microbi răi, sau sunt virusuri care provoacă boli grave. Zmeii aceștia mici au infectat animalele, plantele și oamenii. Pe unii i-au scos din minți și bieții oameni și-au luat singuri viața. Dar cei mai periculoși sunt zmeii cei mari, cu chip de om. Vanitosul și Mierosul, îți spuneam, sunt îngrozitori. Vanitosul vrea să ajungă împărat iar Mierosul visează să fie primul lui sfetnic. Unii oameni
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
află în plin ocean. Acolo dispar fără urmă vapoarele, iar vapoarele sunt, totuși, un pic mai mari decât jucăriile mele. Și dacă vapoarele dispar în Triunghiul Bermudelor și nu plânge mai nimeni după ele, eu trebuie să miorlăi după niște biete jucării pentru pisici ?! Ba nu. Deci alerg, sar. Fac salt înainte și salt în sus. Sunt un foarte bun săritor în înălțime. Dar și în lungime. De fapt, sar peste obstacole. Nu chiar peste toate, că sunt mic. Dar mă
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
acum zăcea pe podea. Nu știm cum a ajuns bolul pe podea, cine sau ce l-a doborât, intenționat sau din greșeală, dar ne putem imagina ce s-a întâmplat în continuare: apa s-a scurs din bolul spart și bieții peștișori, Antoniu și Cleopatra, care nu pot trăi fără apă, au murit. Bravo, Ana! Dar n-am terminat, Prințe. Mai avem de cercetat cum s-a spart bolul. Pentru că nu s-a spart singur. Perfect. Să lăsăm Poliția să răspundă
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
măgar sălbatic. Măgarul a pro-vocat întotdeauna curiozitate, chiar dacă, la drept vorbind, nu are o istorie de prim rang; ba mai mult, a suportat insulte și denigrări fără măsură, în număr de necontrolat. Dar se în-tâmplă, că atacurile cu care acest biet animal a trebuit să se confrunte nu sfârșesc numai în șaua lui, ci și pe spatele omului. Tocmai pe acest front negativ măgarul își încrucișează drumul cu ființele umane; se știe că el semnifică, universal acceptat, un om ignorant și
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
transilvano-bănățene. Că nu e așa ne spun caltaboșii, pălinka și plicul. Ionică este, se zice, nepotul arhiepiscopului Lucian Mureșan al greco-catolicilor: oameni de ispravă, morali, vrednici de prețuire. Așa zicem adesea și nu băgăm de seamă că viața râde de bietele noastre reducționisme. Un caz pilduitor mi l-a spus soacra mea de prin Banat, locuitoare de-o viață într-o comună la nici o azvârlitură de băț de Timișoara, cu cinci biserici: una a ortodocșilor valahi, alta a catolicilor nemți, unguri
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
de hectare dobândite multiconfesional de la tot felul de moși și babe de-avalma. Se povestește că, mai nou, un asemenea nonagenar și-ar fi cerut cartea funciară și a găsit într-însa pe maramureșanul nostru. Ca să vezi ce râde viața de bietele noastre iluzii. Femeile țărănci erau tinere "Este timpul", îmi spuneam la ora de Mâini îndemânatice și mă repezeam spre mototolitele și murdarele broderii, schimonositele ștergătoare de pantofi din pănuși de porumb sau mă aplecam istovit peste traforaj. Rupeam adesea lama
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
ei tocmai îi finisează ultimele geamuri termopane, ultimele gresii import Italia, ultimele instalații din cupru pentru instalația de încălzire pe gaz sistemul Wolf cu niște calorifere de sistemă britanică. Vai, vai, zice domnul, cât de greu trăim, ce necaz pe biata țară, unde a fost adusă de incompetența actuală, și ți se încredințează că toate astea vin de la faptul că s-au adus în țară obiceiuri ale unei lumi corupte care-i apără pe homosexuali împotriva pușcăriilor care li se cuvin
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
să taci, să fi supus, să reproduci ce zice proful care este mai întotdeauna antrenorul monologului, un training al supunerii și al lipsei de responsabilitate. O educație a capului plecat. O școală în care plagiatorii avansează academic, în vreme ce pedepsesc aspru bietele încercări ale școlarilor de a copia texte indigeste. Școala doldora de învățături fără viață pe care le uiți cum ai pășit dincolo de poarta universității și a liceului. După școală, cel școlit trebuie să ia totul de la capăt, să învețe singur
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
să te-nvelești? — Nu. Nu-i cazul. — A vorbit cu tine? — Da. — S-a recunoscut? — Da. Ce o să faceți cu el? — îl îngropăm. Ciudat, nu-i așa? Găsim căi practice de a folosi orice fel de monstru mort, dar un biet om nu poate să fie decît ars sau îngropat în pămînt. Nu știu despre ce vorbești. — Urcă-te în pat, Lanark. — Vreau să mă uit pe fereastră. — De ce? — Mă simt izolat. — Poți merge pînă acolo? Bineînțeles că da. Doctorul deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lucioasă ca mîncarea: lenjerie de corp, șosete, cămașă, pantaloni închiși la culoare, un pulover și o haină albă. — Azi o să intri în rîndurile noastre, Sprîncenatule. Ce vreți să spuneți? — Acum ești doctor. Sper că n-o să ne tiranizezi, sîntem niște biete asistente, doar. Nu sînt doctor! — Vai, nu refuza! Cei care refuză la început ne tiranizează cel mai mult după aceea. După ce plecară, Lanark se ridică și se îmbrăcă, fără să-și pună haina. Găsi pantofi din imitație de piele sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
marea tăcere care se lăsase, poruncile ei erau foarte clare. El însuși era pasărea aceea neagră care se uita în jos la Duncan Thaw și la străzile pe care mergea acesta. Uneori o lua în zbor spre capătul străzii, lăsînd biata figură în urmă, sau rămînea în spate și se ținea la distanță. La colțuri reapărea, apropiindu-și ciocul de urechea lui pentru a șopti: ia-o pe aici, ia-o pe acolo. La capătul unei străzi, o poartă ruginită era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
intervalul dintre ei și Posky se închide rapid“ - în acest punct vuietul crescu - și Toltec din Tiahuanaco coboară spre țintă, iar Posky coboară pe locul trei, și acum Norn conduce, apoi Paleologue, apoi Posky și Podgorny se alege cu un biet loc patru; și iată-l și pe primarul Unthankului - scuze, lordul Provost al Unthankului Mare - coborînd spre țintă la fel ca Norn, da, Norn din Thule sosește, urmat îndeaproape de Paleologue din Trebizonda și Posky din Crimeea Tătară. Vulturul-mașină în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că voia să-și ceară scuze. * Plajele litoralului peruvian al Oceanului Pacific au fost invadate de uriașe meduze multicolore, smulse de furtuni din adâncuri. 13. Altă dată, când am căpătat două bilete la circ, am stricat fără voia mea spectacolul unui biet hipnotizator. Acesta lucra cu un băiat de vârsta noastră care trebuia să ghicească, legat la ochi, numere de pe buletinele de identitate ale spectatorilor, și așa mai departe. În seara aceea eu și Zenobia eram binedispuși, spectacolele de circ ne-au
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
coșmar plăcut și neplă cut, că mă vizitase un băiețaș, „Închipuiește-ți“, i-am spus, „cred că era Empedocle-copil, un puști, toată chestia e că semăna leit cu mine; acum, să nu-ți închipui că spun asta din orgoliu, era un biet puști amărât; în plus, boșorogul de Dragoș a făcut măgăria de a se căra fără să-și ia rămas-bun de la tine, semăna și el cu amândoi...“. Zenobia s-a așezat pe scaun să plângă un pic, poate era obosită, poate
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
care dizolvă grăsimile ce impregnează penele acestor păsări. Lipsite astfel de protecție și expuse la intemperii, ele nu mai pot supraviețui. 17. Ca niște plăci tectonice, masive, inconștiente și invizibile, se mișcau forțele; era greu să le urmărești cu niște biete piciorușe, fără să aluneci; era greu să rămâi liniștit în fața disproporției dintre ele și tine, să pui în acord condiția ta cu ferocele ei temelii; așa se face că uneori cădeam, pentru un timp; de vreo două ori, de exemplu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
să-mi dea peste degete să nu mă mai uit dar s-a; retras imediat pentru că se speriaseră fetele și le respecta recitam la disperare umblam pe poante în jurul fetelor strigam către paznic : „sigur îți dă mâna fiindcă sunt un biet alb lipsit de apărare“ ; și mi-a venit în minte să-l insult pe o chestie culturală să le; jignesc și pe fete cu ocazia asta deși mă simpatizau „sigur“ am spus „vă convine fiindcă sunt ultimul alb“ îi jigneam
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
că în asemenea momente monștrii imaginației, nu totdeauna imaginari, încep să mișune în jurul tău. Indiferenți sau nu, ei caută să tulbure și mai mult nesigura antinomie dintre bine și rău, în afara căreia izbutești câteodată să te situezi. Astfel, spulberându-ți bietele soluții comportamentale, inversează efectele imediate ale oricărui demers. Atunci, în absolutul haotic care te înglobează, călăul poate să pară și chiar să fie înger, iar îngerul călău, pe când partea arhiintimă aflată în miezul miezului ființei tale așteaptă într-o neputincioasă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
singură și o să amuțească iar... Ce-o fi făcând acum ? Poate că doarme sau poate că îmi vorbește în limba ei gândită și eu n-o mai aud. Sau poate și-a dat seama că eu sunt un aiurit, un biet orgolios care se crede ales numai pentru că, din întâmplare, s-a pomenit și el de câteva ori printre paraginile Celeilalte Părți... Oricum, Zenobia e foarte mică, în noaptea asta ar fi trebuit să stau lângă ea, s-o țin strâns
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
scaun special, întrucât nu se mai putea urca în pat. 5. Stăteam pe capac, în întuneric. Luasem poziția Gânditorului. N-aveam nici o nevoie fizică în afara aceleia de a rămâne singur. Zâmbeam cam strâmb, aș fi plâns, mă simțeam ca un biet corăbier pierdut pe ocean într-o zonă de acalmie plată și absolută. Mă umilise câineasca hermeneutică a Vizitatoarei menită să-mi ardă oasele. Îmi era rușine de mine. Pălăvrăgeala mea abia izbutise s-o anihileze. Îi mai simțeam căldura, mi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]