5,046 matches
-
a îndeptat fără alte explicații. Ce s-a întâmplat cu ea? V-ați certat cumva? E iarăși o problemă gravă la ea acasă? năvălește Sergiu cu întrebările. Chiar nu știu, nu mi-a spus nimic. Când ne-am întâlnit era calmă așa cum știi că este ea de obicei. La un moment dat parcă a trecut un vânt peste ea. A început să țipe și n-a mai fost chip să te înțelegi cu ea. Acuma, dacă spui și tu, pot să
Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Trifuş Iasmina Laura, Lobază Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2016]
-
întregul spirit al gândirii indiene sau, cel puțin, unul dintre aspectele sale de însemnătate vitală. E un chip care întruchipează liniștea adâncurilor oceanului, calmul netulburat al cerului senin și albastru, beatitudinea inaccesibilă înțelegerii muritorilor. Șezând pe o floare de lotus, calm și netuburat, plutind deasupra pasiunilor și a dorințelor, deasupra furtunilor și a luptelor acestei lumi, e atât de departe, încât pare îndepărtat și inaccesibil. Ajunge însă să-l privești mai atent ca să vezi că îndărătul acestor trăsături calme, nemișcate, se
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
de lotus, calm și netuburat, plutind deasupra pasiunilor și a dorințelor, deasupra furtunilor și a luptelor acestei lumi, e atât de departe, încât pare îndepărtat și inaccesibil. Ajunge însă să-l privești mai atent ca să vezi că îndărătul acestor trăsături calme, nemișcate, se ascund pasiuni și emoții mai stranii și mai puternice decât pasiunile și emoțiile prin care am trecut noi. Ochii îi sunt închiși și totuși par a iradia forța spiritului, și toată fața lui e plină de energie vitală
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
plină de energie vitală. Au trecut atâtea secole de la nașterea lui, însă Buddha nu ni se mai pare atât de îndepărtat; îi auzim glasul, care ne cheamă și ne îndeamnă să nu ne temem de luptă, ci s-o primim calmi și cu curaj. Viața merită trăită, pare el să spună, doar pentru a progresa spiritual. Contemplând o statuie a lui Buddha, chiar și cineva care nu știe nimic despre învățăturile sale va ajunge la concluzia că aceasta este, într-adevăr
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
în lipsă de altceva mai bun, în identitățile lor meschine, încluzînd "națiuni burgheze", după formula lui Hobsbawm 367 națiuni conformiste, marcate de masacrele recente și din acest motiv mai puțin agresive decît înainte, care nu aveau alt țel decît satisfacția calmă a economiilor lor naționale care le mărginea orizontul atîta vreme cît structura unei economii mondiale dispăruse la 1914. Ori, nenumărații scriitori și artiști de toate felurile doreau altceva. O mîntuire promisă unora de revoluția socială din Rusia, iar altora de
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
răsturna situația în defavoarea lui (Dodge, 1993). Contactul repetat cu semenii poate amplifica acest efect, pentru că de fiecare dată copilul va avea ocazia să-și exercite agresivitatea asupra celorlalți, lărgindu-și repertoriul. În schimb, copii cu vădite competențe sociale stabilesc interacțiuni calme și pașnice cu ceilalți copii mai mult sau mai puțin agresivi, integrându-se unui ciclu de socializare normal. Copiii empatici, mai ales fetele, profită de comportamentul pozitiv al semenilor. Reputația proastă a copiilor agresivi nu trebuie totuși să ne facă
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
acelor lideri! Pentru Foucault, plăcerea sexuală este în sine un rău79, cuplând-o de ideea nietzscheeană a morții lui Dumnezeu: Ceea ce poate să spună un limbaj, dacă e riguros, pornind de la sexualitate nu este secretul natural al omului, nu este calmul său adevăr antropologic, ci faptul că e fără de Dumnezeu; cuvântul pe care l-am dat sexualității este contemporan, ca timp și structură, cu cel prin care noi ne-am vestit nouă înșine că Dumnezeu a murit. Limbajul sexualității [...] ne-a
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
care nu e pregnantă, ci asemenea unei succesiuni de picături rare. Viață nu are nici bunicul povestitor din E mult de-atunci, neajungând totuși la golul persistent din existența femeii. Memoria lui confruntă epoci agitate („zaveră... ciumă... jaf”) cu momente calme, evocând „vin bun și cântece frumoase”. Scurgerea timpului nu declanșează crize dramatice, iar nucul „falnic”, simbol al unor „vremi de trai patriarhal”, întinde peste lucruri coroana-i protectoare. Câte o notă mai dinamică se consumă repede. Sfidând vifornița hibernală, la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
E începutul unui discurs voit prozaic, dar de o solemnitate bine studiată. Versurile se desfășoară în falduri largi ori țâșnesc în fulgere scurte, conform ritmicii pe care o imprimă sensibilitatea, dispoziția temperamentală. Ele conving, pe ansambluri mari, prin această revărsare calmă, monotonă, devenită obsedantă. Dau impresia unor simple constatări, dar sunt învăluitoare și insinuante. Cântecul este „categoric, pe viață și pe moarte”. În simplitatea lui, are ceva implacabil, rechizitorial. Privită atent, țesătura este complicată. Poezia e când eterică și rafinată, când
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
zăpadă de pe drum... N-am auzit-o pe bunica intrând. Și-a pus mâna pe umărul meu. Am tresărit, apoi, arătându-i fotografia, am întrebat-o: - Cine-i femeia asta? O licărire de spaimă s-a ivit în privirea întotdeauna calmă a bunicii. Cu o voce aproape nepăsătoare, mi-a răspuns printr-o întrebare: - Care femeie? Am tăcut amândoi ciulind urechea. Un fâlfâit bizar umplea încăperea. Bunica s-a întors și a exclamat bucuroasă: - Un cap-de-mort! Uite, un cap-de-mort! Am văzut
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
spectatorului stânjenit el însuși de această putere neașteptată... Bunica a închis „poșeta de pe Pont-Neuf”, a dus-o în camera ei, apoi ne-a chemat la masă. După un moment de tăcere, a început să vorbescă cu o voce stăpânită și calmă, în franțuzește, în timp ce ne turna ceai cu gesturile ei obișnuite: - Printre pietrele pe care le-ați aruncat este una pe care m-aș bucura să o primesc înapoi... Și tot pe tonul acela neutru, tot în franțuzește, deși în timpul mesei
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
lor de carton - el de iepure, ea de veveriță. Iar în mijlocul încăperii - un Moș Crăciun înlemnit, ghicind foarte bine urmarea și aproape fericit că nu-i puteau observa copiii paloarea obrajilor sub barba de câlți. Charlotte, cu o voce foarte calmă, le-a spus iepurelui și veveriței, care-i priveau pe intruși fără să-și scoată măștile: - Haideți alături, copii. O să aprindeți artificiile. Vorbise franțuzește. Cei doi agenți schimbară o privire plină de subînțelesuri. Fiodor a fost salvat de ceea ce, logic
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
trecere, a zărit pe masă o vagă lucire metalică: portțigaretul lui Fiodor. Trebuia să se întoarcă de la Moscova în dimineața următoare. A văzut șirurile de puncte luminoase care lunecau încet pe cerul nocturn. - Avioane, a spus băiatul cu vocea lui calmă, care nu-și schimba niciodată intonația. Escadrile întregi... - Dar unde zboară toate așa? a suspinat fata, deschizându-și larg ochii grei de somn. Charlotte i-a luat pe amândoi de după umăr. - Mergeți la culcare! Trebuie să fie manevrele armatei. Știți
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de soclul de beton al unui viaduct. Erau ațintite spre cer, iar traversele lor semănau cu o scară năstrușnică ducându-se drept în nori. „Acolo este un tren de marfă care urmează să plece”, a auzit ea brusc murmurând vocea calmă și parcă plictisită a fiului ei. În depărtare, a văzut un convoi de vagoane mari, cafenii, în jurul cărora se agitau niște figurine omenești. Charlotte a înșfăcat mânerul cufărului, copiii au apucat sacii. Când au ajuns în fața ultimului vagon, trenul s-
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
înnăscută. Grefa franceză, pe care o credeam atrofiată, era tot în mine și mă împiedica să văd. Scinda în două realitatea. Cum făcuse cu trupul femeii pe care o spionam prin două hublouri diferite: exista o femeie în bluză albă, calmă și foarte obișnuită, și cealaltă - o crupă imensă ce făcea aproape inutil, prin eficacitatea ei carnală, restul trupului. Și, totuși, știam că cele două femei erau una și aceeași. Exact ca și realitatea sfâșiată. Iluzia mea franceză îmi încețoșa vederea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
scrâșnetul nisipului lovindu-se de geamuri și bâzâitul febril al unei muște. Era prima zi de manevre, care aveau loc la câțiva kilometri de Saranza. Am mers mult. Mai întâi traversând orașul, apoi în stepă. Charlotte vorbea cu aceeași voce calmă și detașată ca în ajun, seara, pe balcon. Istorisirea ei se pierdea în vacarmul vesel al orchestrei, apoi, când înceta brusc vântul, vorbele ei sunau cu o stranie claritate în golul acela cu soare și cu liniște. Povestea despre scurta
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
toată viteza, drept înainte. Un vagabond, când am trecut pe lângă el, s-a mișcat în carapacea lui de cartoane. A scos capul, vitrina din față l-a luminat. Era un african cu ochii grei de un fel de nebunie acceptată, calmă. A vorbit. M-am aplecat spre el, dar nu am înțeles nimic. Era probabil limba țării lui. Cartoanele care-l adăposteau erau acoperite cu hieroglife. Când am traversat Sena, cerul a început să pălească. De câtva timp, mergeam cu pași
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
lingură de frunze, flori și tulpini de violete. Turnați 1 cană de apă clocotită peste plantă, acoperiți și lasați la infuzat timp de 10 minute. Strecurați și îndulciți cu zahăr. Beți cât de des doriți. Violetele și relaxeaza, menținând pacientul calm. Tratament pentru pleurezie cu coada-soricelului si alte ierburi Amestecați câte 1 lingură de ghimbir, tătăneasă, iarbă-mare, microalge roșii, flori de soc, rădăcină de laptele-cucului și coada-șoricelului. Adăugați 2 linguri de amestec la 4 căni de apă și fierbeți până ce lichidul
[Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
prestigioși (între aceștia Tonitza), iat-o la Balcic, pe țărmul bulgar, și în continuare la Nessebar. Pitorescul Balcic al Vioricăi Toporaș e un ansamblu de coline crețoase, de clădiri în stil turcesc (cu acoperișuri roșcate) și, evident, de orizont marin calm. Acuarelele de aici înseamnă sugestie, soare și transparențe, vegetație exuberantă și tărâm desertic. Pe fundal ondulat, se proiectează câte un minaret, câte o cupolă de biserică (biserica reginei Maria), case albe, suprapuse pe coaste spectaculoase; în arcatura golfului se văd
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
toate se definesc substanțial, profund. În același timp casele, între luxuriante ochiuri de apă, și o amplă vegetație ilustrează tainic prezența omului. O inaltă, discretă umanitate, un cald climat afectiv, în culori de o rară și suavă pace interioară, uneori calme și luminoase culori, dau peisajului vibrație, transparență, mobilitate. Casele tac, dar la malul apei corăbii în repaus își așteaptă oaspeții într-un decor magnific, sacerdotal. O confesiune, împărtășind respectul pentru artă și cultură, acuarela devine o superbă variantă a poeziei
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
titlul, stau sub semnul revenirii anahoretului printre oameni, după experiența schimnică, moment celebrat și de drama Zamolxe. Aici apare pentru întâia oară un aspect caracteristic al liricii lui B., „panismul”. E sentimentul de beatitudine cosmică a naturii, care își trăiește, calmă, darnică, senină, surdă la orice întrebare, strictul instinct vital, într-o eternă vară, când dogoarea ei blândă, adormitoare topește ierburile și vietățile laolaltă, dăruindu-le o pace universală, bucolică, anonimizantă. E practicat în Pașii profetului un lirism extatic, de identificare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
ei își petrec inocent timpul! O, fericiți Chinezi!! Binecuvântate ființe bipezi, cât este de invidiat soarta voastră. Voi nu vă frământați cu firea pentru nimic. Nu este nimic în stare să aducă un moment măcar de escepțiune în viața voastră calmă și neofensivă: nici rachitismul primatur al micelor chineze, nici legenda bietului Pim-Pim, fidelul vizitator matinal al Casei Justiției, nici crâmpeiele de banan încrucișate pe ușa edificiului Mumei Tutulor, nici chinul sărmanului Chinez care este condamnat la intrarea Pungei-publice să-ncerce
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
puțin tipic și cel mai puțin democratic oraș din Australia. Alcoolul și călătoriile În automobil spre Sydney Într-o viteză nebună sunt pentru mulți singurele mijloace de a scăpa de plictiseală”410. Pentru diplomații de carieră staționarea În noua capitală „calmă, liniștită și tăcută ca un mormânt” părea un calvar, greu de suportat: „Uneori am Într-adevăr sentimentul că sunt Îngropat de viu. Singurele ființe omenești pe care le vezi când circuli cu mașina În orașul acesta sunt alți automobiliști care
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
cele care personifică monumentele de pe coastă. Există o disciplină liber consimțită, care se traduce bun simț, oamenii nu se Înghesuie la autobuz, nu se Împing cu coatele la urcarea În tren, nu se insultă, politețea domnește peste tot. Coreenii sunt calmi, placizi, civilizați, respectând morala până la austeritate. Este o altă lume, de o altă logică, de alte datini. O antichitate Înfloritoare, cu bogate tezaure materiale și spirituale, a impus talentul specific neamului coreean În lume. Capitală de șase veacuri (1394), un
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
noianul mărilor și cearcă a descoperi În depărtare plaiuri necunoscute și a pătrunde tainele ascunse În sânul valurilor. Marea limpede și albastră oglindea seninul cerului, și iluzia era atât de mare, Încât se părea că pluteam Între două ceruri... Vremea calmă Îmi permite să admir suprafața apei ușor vălurite precum nisipul deșertului. Iată-l Marele Ocean sau Pacificul. 578 Desigur că epitetul de Marele i se potrivește mai mult decât cel de Pacific, pentru că nu este totdeauna liniștit. Nicăieri, În nici un
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]