6,257 matches
-
orice asperitate, sub mantia-i candidă. În ziua următoare, 12 februarie, după ce a trăit o noapte neliniștită, episcopul cere să fie chemat don Luigi Pedrollo. Îi spune că trebuie să revadă unele articole despre frații laici, pentru că sunt contrare Sfintelor Canoane. Pe de altă parte, anunțul de fondare a Congregației fiind făcut deja public, nu i se părea oportun să mai dea înapoi. Cu toate acestea, cere să i se mai acorde puțin răgaz pentru a reflecta cu mai mult calm
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
ici colo în scrierile sale norme foarte scurte ce vizau reglementarea bunului mers al Casei și al raporturilor dintre băieți. Erau intervenții cu aplicare imediată și de extremă utilitate practică. Și cu toate astea, în ciuda lipsei unei opere sistematice după canoanelor pedagogiei moderne, rezultatele finale ale educației împărțite de don Calabria, adică primii săi ex-elevi, trădează prin viața lor amprenta inconfundabilă a mărcii de origine. Un mod de a vedea și de a acționa, de a gândi și de a vorbi
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
eroic al virtuților» lui don Calabria. A avut loc în Biblioteca papei și în prezența sa. Prin acest act, Biserica a dat cea mai solemnă sentință: Viața lui don Calabria a fost sfântă! Iar acum este prezentată ca regulă, normă, canon de viață (de aici canonizare) pentru credincioși. Biserica a recunoscut în el realizarea desăvârșită a normei evanghelice. «O sfințenie toată Evanghelie», a definit-o unul dintre cei 9 teologi cenzori chemați să examineze întreaga viață a lui don Calabria pentru
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
psihanalitic termenului „oniric”, Ulici a sărit imediat să-l corecteze. Când mă gândesc că și acum mai sunt atâția pentru care onirism înseamnă suprarealism, viteza cu care Ulici a înțeles încercarea noastră de a lansa o modalitate literară deosebită de canonul suprarealist e de a dreptul uluitoare. Mai târziu am mai făcut împreună un dialog despre Serenadă la trompetă, un roman al Sânzienei Pop pe care nu l-am mai citit și nu pot să-mi dau seama în ce măsură rezistă la
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
Deci, chiar dacă menținem comparația dintre critic și judecător, trebuie să nu uităm legea care, în cazul literaturii, nu e stipulată și ordonată în paragrafe, dar există - fie ea și în schimbare lentă și de fapt continuă - purtând și numele de canon (termen de care s-a abuzat în ultimul timp). Cu alte cuvinte, criticul trebuie să cunoască legea, el are așadar de trecut proba competenței. Un critic e silit, pentru a fi luat în seamă, să-i convingă pe cei din jurul
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
a fi luat în seamă, să-i convingă pe cei din jurul lui care participă la fenomenul literar - scriitori, cititori și (ceilalți) critici - că el cunoaște legea și o aplică într-un mod echitabil și nu aleatoriu. Nu el creează legea (canonul), ci, supunându-i-se, o reprezintă. Ca și judecătorul... Singură competența nu e de ajuns. Oricât de fin cunoscător al legii ar fi judecătorul, el nu-și poate exercita funcția dacă nu trece cu succes o altă probă: aceea a
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
să aplice legea care e, bineînțeles, estetică. De aceea s-a și spus că faimoasa revizuire a valorilor literare trebuie să înceapă cu critica. Atunci cum de îndrăznesc unii critici să-și prezinte colecția de cronici din timpul dictaturii drept canonul acestui început de secol? Și nu e oare ciudat că un critic ca Nicolae Manolescu părăsește cronica literară exact în momentul când se instaurează libertatea și când poate să scrie ce vrea, cum vrea și despre cine vrea? Cotidianul, 2-3
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
luat peste picior pe Sorin Alexandrescu, fără ca măcar să-i citești articolele din Observator cultural. — Cu asta ai dreptate. Chit că am recunoscut că nu le-am citit. — Sorin Alexandrescu a fost printre puținii care au atras atenția că lipsești din canon. Și a vorbit foarte frumos despre Dimov. — E adevărat... Acum însă, după ce, în sfârșit, am citit articolele lui Sorin Alexandrescu, cred că am avut totuși dreptate. — Cum adică? — După părerea mea, Sorin Alexandrescu e un critic mai important decât N.
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
băgat în seamă, aici, în orașul-lumină, în țara literaturii. S-a scris despre mine și despre cărțile mele, și nu numai articole în ziare, articole manolesciene de „întâmpinare”, dar și în publicații universitare, inclusiv teze de doctorat. Nu sunt în canonul literaturii române, dar sunt în dicționarul scriitorilor francofoni. Recunosc, eu aș fi vrut să fie invers... Nu mă întrebați de ce! Poate că ești un văcar patriot, îmi susură cineva la ureche. Cotidianul, 2-3 martie 2002 America e cu ochii pe
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
dinainte, când puteai să cânți în libertate. La sfârșit, când asupritorii culturii au fost izgoniți - nu se știe exact cum -, ei bine, cântăreții, deși au băgat de seamă imediat că s-a schimbat ceva, unii au continuat să cânte. În canon. Un lucru e sigur: cei aruncați peste bord n-aveau cum să cânte și ei. În canon. Cotidianul, 23-24 martie 2002 Exodul criticilor și canonul Mai are și Pastenague câteodată dreptate! Alegoria nu e o armă a prezentului. Era bună
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
știe exact cum -, ei bine, cântăreții, deși au băgat de seamă imediat că s-a schimbat ceva, unii au continuat să cânte. În canon. Un lucru e sigur: cei aruncați peste bord n-aveau cum să cânte și ei. În canon. Cotidianul, 23-24 martie 2002 Exodul criticilor și canonul Mai are și Pastenague câteodată dreptate! Alegoria nu e o armă a prezentului. Era bună ea, săraca, în timpul dictaturii. Acum însă e cam demodată. Și încă n-ar fi prea grav dacă
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
băgat de seamă imediat că s-a schimbat ceva, unii au continuat să cânte. În canon. Un lucru e sigur: cei aruncați peste bord n-aveau cum să cânte și ei. În canon. Cotidianul, 23-24 martie 2002 Exodul criticilor și canonul Mai are și Pastenague câteodată dreptate! Alegoria nu e o armă a prezentului. Era bună ea, săraca, în timpul dictaturii. Acum însă e cam demodată. Și încă n-ar fi prea grav dacă nu s-ar dovedi în plus și ineficientă
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
nu e o armă a prezentului. Era bună ea, săraca, în timpul dictaturii. Acum însă e cam demodată. Și încă n-ar fi prea grav dacă nu s-ar dovedi în plus și ineficientă. E ca și cum ai trage cu arcul împotriva canonului. Care canon? Iertați-mă! Voiam să zic tun. Mă încurc în omonime... Asta și din cauză că trăiesc la Paris, în țara, în limba omofoniei... Iar când trag cu urechea înspre România, ce credeți că aud? Canon în sus, canon în jos
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
o armă a prezentului. Era bună ea, săraca, în timpul dictaturii. Acum însă e cam demodată. Și încă n-ar fi prea grav dacă nu s-ar dovedi în plus și ineficientă. E ca și cum ai trage cu arcul împotriva canonului. Care canon? Iertați-mă! Voiam să zic tun. Mă încurc în omonime... Asta și din cauză că trăiesc la Paris, în țara, în limba omofoniei... Iar când trag cu urechea înspre România, ce credeți că aud? Canon în sus, canon în jos! În România
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
ai trage cu arcul împotriva canonului. Care canon? Iertați-mă! Voiam să zic tun. Mă încurc în omonime... Asta și din cauză că trăiesc la Paris, în țara, în limba omofoniei... Iar când trag cu urechea înspre România, ce credeți că aud? Canon în sus, canon în jos! În România, numai vorba asta o auzi printre literați. Noi aici, la Paris, când am constatat frecvența acestui cuvânt la români, mai întâi ne-am mirat, pe urmă ne-am uitat la dicționar și am
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
arcul împotriva canonului. Care canon? Iertați-mă! Voiam să zic tun. Mă încurc în omonime... Asta și din cauză că trăiesc la Paris, în țara, în limba omofoniei... Iar când trag cu urechea înspre România, ce credeți că aud? Canon în sus, canon în jos! În România, numai vorba asta o auzi printre literați. Noi aici, la Paris, când am constatat frecvența acestui cuvânt la români, mai întâi ne-am mirat, pe urmă ne-am uitat la dicționar și am văzut că e
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
contăm noi, ăștia din exil, iar dicționarul meu e vechi, din timpul comunismului. Între timp au venit americanii. Unde? se miră Pastenague. Vorba vine! Au venit cuvintele lor, cărțile lor... O adevărată invazie. Ești antiamerican? Nu răspund. Oricum sunt împotriva canonului. Te înțeleg, zice și-mi face cu ochiul. Poate că știe Breban ce spune când pretinde că, fiind exclus de canonizatori, eu nu am dreptul să vorbesc despre canon. Sorin Titel, nici el... Bine, încerc eu să mă apăr, dar
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
lor... O adevărată invazie. Ești antiamerican? Nu răspund. Oricum sunt împotriva canonului. Te înțeleg, zice și-mi face cu ochiul. Poate că știe Breban ce spune când pretinde că, fiind exclus de canonizatori, eu nu am dreptul să vorbesc despre canon. Sorin Titel, nici el... Bine, încerc eu să mă apăr, dar aduc niște argumente, nu e vorba de mine, e vorba de ideile mele. Dacă sunt convingătoare... Și dacă nu pledez numai pentru mine, dar și pentru Sorin Titel, căruia
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
și după căderea dictaturii ceaușiste. Ori măcar lipsa de prestigiu a acelor critici care au fost foarte activi și, unii, chiar prolifici în timpul dictaturii. Cel puțin așa ar fi normal... În mod paradoxal, tocmai aceștia vin cu pretenția să impună canonul. O dovadă în plus a celor afirmate mai sus ar fi emigrarea masivă în anii ’70 și ’80 a celor mai mulți și mai buni critici ai generațiilor mai vârstnice. Aceștia n-au mai putut suporta situația în care se aflau: era
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
Sub zodia proletcultismului, publicat la Editura Humanitas. Gabriel Liiceanu merită toate laudele pentru acest gest de curaj (poate că nu și-a dat prea bine seama ce face!...) și de probitate intelectuală. A participat și Marin Nițescu la impunerea faimosului canon? „Recunosc că mi-a lipsit talentul adaptabilității, din care cauză nu am reușit niciodată să învăț cum se scrie un text care „să treacă” fără dificultăți. ș...ț am sentimentul că dorința de a fi mereu prezent în paginile revistelor
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
și obținerea victoriei. Tactica aceasta a eliminării orwelliene au învățat-o mai ales de la magistrul lor N. Manolescu, care nu pregetă să recurgă la cele mai arbitrare și mai frivole metode pentru a-și conforta sentimentul că de el depinde canonul literaturii române. Uluitor e că toți băieții ăștia ușor „fantasmatici” (Mușina dixit) chiar își închipuie că vor câștiga războiul... Cotidianul, 22-23 iunie 2002 Nu vorbeam destul de bine germana... În luna iunie am vizitat Europa Centrală - ori cum spun unii de la
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
citi ziarele din țară „în direct”? Îmi cădea în mână câte o revistă literară - și asta din an în paște -, citeam eventual Contemporanul, din care nu aflam mare lucru, știam din scrisorile prietenilor că Manolescu a dat prețioase indicații în privința canonului literar, îmi mai strecura Alain câte un 22 și atunci mi se părea că sunt la curent cu toate câte frământă mintea românului intelectual. Mă înșelam! Mintea intelectualului român nu e hărțuită de probleme literare sau metafizice. Ea e pusă
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
mulți, ci îi pune să muncească. Liberalismul înseamnă șanse egale pentru toți. Încurajează inițiativa privată, în timp ce liberalul Ștefan îi dă la cap în detrimentul Statului, așa cum se întîmpla pe vremea colectivizării. Meciul cu Luxemburg, o formalitate pentru România, a devenit un canon pentru suporterii săi nebugetari. Conform deciziei primarului, echipa națională se vinde pe bază de tabel, în ̀ ntreprinderi și instituții. Ea nu aparține în egală măsură tuturor, fiind mai mult a funcționărimii și ofițerimii privilegiate. Dar poate lucrurile nu stau
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
orizont generos al posibilităților de investigare, îi permite sau chiar îi impune sondări în timp și trecerea granițelor disciplinare; exercițiul de investigare metodică este el însuși o desfășurare de argumente în câmpul ideilor, prin definiție deschis. Mai atent la rigoarea canonului, Giorgio Agamben aplică metoda arheologică în căutarea unei alte "rădăcini" a ideilor europene, dar în același areal studiat și preferat de Foucault: teoria puterii. Studiind noțiuni majore pentru istoria continentului, precum imperium și gloria, Agamben ajunge să sondeze în jurul conceptului
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
va feri să-l introducă pe omul obișnuit în imaginea sacră, până târziu, în secolul XIV, după Giotto și frescele sale de la Assisi; la fel, Bizanțul creștin, cu diferența majoră că aici nici măcar renașterea paleologă nu va schimba ceva din canonul iconografic ortodox; și așa va rămâne el până în prezent. Organizarea grandioasă a funerariilor imperiale la Roma în perioada principatului, dar și la Constantinopol (cu toate modificările impuse de credința basileilor) demonstrează însă interesul comun pentru sacralizarea funcției imperiale. Practica și
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]