222,545 matches
-
de redacție, Vasile Spiridon, Vasile Baghiu, Dorin Ploscaru, Mihai Merticaru, Vladimir Tescanu, Nicolae Sava - redactori. În nr. 8-9-10, de 142 de pagini frumos machetate de Dana Mîndru, cu excepția cîtorva fragmente de roman cam plicticoase, fiindcă "nu se țin" așa, fără cap și coadă, toate textele sînt interesante și "la zi" (mă rog, la trimestru). Datoria față de Anul Eminescu e împlinită printr-o anchetă referitoare la ediția Christinei Zarifopol-Illias, văzută de pe poziții și din unghiuri diferite. Cristian Livescu se situează de partea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16566_a_17891]
-
mult mai rafinate și mult mai complexe. Ce dispăruse, de fapt? Lumina, speranța. Și dacă nu dispăruse de tot, fusese amânată pentru generația următoare. Iată cum se încheie Matca. O femeie se lasă acoperită de ape și își ridică deasupra capului noul născut: "Respiră, mă!". Și am respirat. Suntem, fiecare în parte, acei copii ținuți, cu sacrificii deasupra apelor. Ar fi cazul să ne purtăm ca atare. Ceea ce a urmat a fost (și mai este încă) un imaginar al potopului. Poezia
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
de idiotizarea populației din România. O astfel de instituție, apărută tardiv și gândită diversionist, ar trebui fie să-și înceteze imediat activitatea, fie să scoată, cu orice risc, adevărul la suprafață. Am mari îndoieli că i-a trecut cuiva prin cap să cerceteze arhivele Comitetului Central al partidului, după cum nimeni nu poate garanta că dosarele oferite de S.R.I. sunt exhaustive. Mi-e groază, de asemenea, că, după cum se șoptește, au început să intervină diverse târguri, de genul: Dă-mi-l pe
Dosarele cu detergenți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16586_a_17911]
-
Ar fi prea comod. Și în orice caz, lectorul meu nu mă înfruntă ci îmi șade alături, contemplând lumea în paralel cu mine. Nu fac decât să discut cu cititorul ca prieten tot ce văd, tot ce-mi trece prin cap. L.V.: E drept că nu aderați la nici un curent de bună voie, că sunteți extrem de independent. V-ați gândit cum ați descrie "mișcarea Julian Barnes"? îndrăzneață, curioasă să știe tot, flămândă de afecțiunea cititorilor? Sau poate indiferentă, autonomă, disprețuitor ironică
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
degrabă linear, nu lipsit de rafinament, dar nu neapărat în discurs, în conținut, ci unul în sine, cumva pe deasupra. Nu sînt erori sau greșeli. Lipsește însă ceva esențial pentru scriitura Yasminei Reza: tensiunea relațiilor și evoluția stărilor personajelor. La înmormîntarea capului de familie se strîng apropiații: cei trei copii - doi băieți și o fată, fosta iubită a celui mai tînăr, unchiul fraților și soția lui. Fiecare are problemele lui, verbalizate în mare parte la vedere. Grupurile se fac și desfac: cele
Eros și Thanatos by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16579_a_17904]
-
semne, ca surdo-muții. Unii supliciați, după ani mulți de tortură, ajung în stadiul în care nu mai sunt apți să construiască o propoziție și înșiră doar cuvinte disparate. Membrii unor triburi din Amazonia obișnuiau, inclusiv în secolul XX, să reteze capetele dușmanilor, să le reducă (prin tehnici speciale) la mărimea unui pumn și să le coase buzele; intenția torționarilor este asemănătoare, chiar dacă va fi realizată doar psihic. Multe alte zgomote, în afara urletului, își fac loc în tortură: sunt zgomote adiacente precum
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
de psihic emite o anumită sonoritate, care nu seamănă cu nimic altceva. Urletul unui torționar cu pregnanță sonoră poate să facă să vibreze trupul supliciatului său. Prin lovirea alternativă a urechilor (după tehnica "telefonul"), un bâzâit interior face să vibreze capul victimei: sonoritatea se desfășoară, în acest caz, între zidurile trupului, și nu în afara lui. În supliciu se nasc scâncete, răsuflări speriate, sunete animalice, vorbe în răspăr, jumătăți de cuvinte, bolboroseli, vorbe înecate în gât, bufnituri: toate acestea alcătuiesc o sonoritate
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
există fără conținutul lor, doar ca mimică de animal muribund. Torționarul are două posibilități: fie alege să vadă chipul victimei (caz în care mimica durerii îl stimulează și inspiră), fie îl acoperă (căci trupul fără chip sau victima rasă în cap îi suspendă vinovăția de a fi supliciator). În paralel cu mimica victimei, există și o mimică a torționarului; și în cazul lui, există tot două posibilități: el fie participă prin cruzime citită pe chip la ceea ce oficiază, fie chipul său
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
două posibilități: el fie participă prin cruzime citită pe chip la ceea ce oficiază, fie chipul său rămâne impasibil, ca o pagină albă, scrisă, eventual, cu cerneală invizibilă. "Tatuaje" violente sunt încrustate, uneori, pe trupul victimelor. Piepturi scrijelite (cu forma crucii), capete rase, cu inscripții ori cu litere care stigmatizează, însemnări cu fierul roșu pe frunte, arsuri de diferite forme în pielea victimei (dar gândite anume spre a transmite un mesaj) fac ca trupurile să devină hărți și pancarte. Uneori, torționarii își
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
Marina Constantinescu * Stau și mă uit pe geam. Pe o antenă schimonosită de vînturi, din vîrful unei case, doi porumbei privesc lumea. Tăcut. Sînt petrecuți, cu spatele unul la celălalt. Admir un corp cu două capete. Așadar, fiecare vede alt orizont, altă perspectivă asupra norilor și florilor, asupra soarelui și a lunii, a poveștilor noastre și din noi. Se poate zări de la înălțimea lor nimicnicia de pe pămînt? Port o cămeșoaie din Maramureș, de undeva de pe Valea
Amintiri cu Papa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11829_a_13154]
-
auzit, vag, cuvinte disparate, că vin din altă parte și nu se știe dacă mai am șansa să revin...a apărut un superior, în civil, înalt, frumos, meridional. A ascultat, n-a rostit nimic, mi-a făcut semn scurt, cu capul, să-l urmez, înțelegînd că nu vreau să văd totul, ci doar ceva anume. Am intrat. Catedrala goală. Pașii noștrii se auzeau ciudat, singuri, cu ecouri tulburătoare. Ai mei, bezmetici, pierduți, împiedicați, ai lui, fermi, știutori. O călăuză spre un
Amintiri cu Papa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11829_a_13154]
-
dispărut. Am rămas singură. Față-n față cu miracolul. Nu cred că am văzut-o atunci pe Fecioara Maria purtînd trupul coborît de pe cruce al lui Isus. Și mai nimic din creația splendidă a lui Michelangelo. Nici faldurile marmurei, nici capul căzut pe spate al lui Isus, nici chipul suferind al Mariei... Am simțit lacrimi fierbinți cum îmi ardeau obrajii. Am fugit în Piață. La timp. Draperia de la Fereastra Papei se mișca ușor. Iată-l! L-am născut pe băiețelul meu
Amintiri cu Papa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11829_a_13154]
-
pe aici, atît de aproape de mine. Într-o noapte, tîrziu, am rugat o asistentă să mă ajute să cobor din pat. M-am așezat în genunchi. Cred că m-am rugat. O vedeam pe Maria cu Isus în brațe, cu capul pe spate. "Nu-ți fie frică...". Papa a repetat deseori aceste cuvinte, pe care și Isus le spusese apostolilor săi. L-am auzit și eu în noaptea aceea. De a doua zi, lucrurile s-au îndreptat, încet-încet. De data asta
Amintiri cu Papa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11829_a_13154]
-
cînd vaporul acostă la New York. Nici chiar fabuloasa vedere a liniei orizontului cu Statuia Libertății, despre care Sonia îi spusese că o să-l emoționeze, nu a fost idilică. O ceață deasă se lăsase peste apă și clădirile gigantice abia scoteau capetele din ea, ca și cum s-ar fi deplasat lent peste Battery și s-ar fi îndreptat spre chei. În acel moment atenția lui Piper se deplasă de la priveliștea Manhattanului spre o mulțime de oameni aparținînd în mod evident unor categorii sociale
Tom Sharpe "Marea aspirație" (fragment) by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/11824_a_13149]
-
ai venit în Orașul Homosexualilor!", iar altele erau chiar și mai amenințătoare: "Peipmann, cară-te acasă!" - Cine Dumnezeu e Peipmann? întrebă Piper. - Pe mine mă-ntrebi? îi răspunse Sonia. - Peipmann? îi zise și ofițerul vămii, care nu-și mai bătu capul să le deschidă bagajele. N-am de unde să știu. Afară sînt vreun milion de băbătii și poponari care-l așteaptă. Unii vor să-l linșeze, iar alții nici nu s-ar mulțumi numai cu atît. Călătorie plăcută. Sonia îl împinse
Tom Sharpe "Marea aspirație" (fragment) by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/11824_a_13149]
-
spuneți despre el că a fost ucigaș plătit în slujba lui Idi Amin, zise cu ciudă Sonia. Iisuse Hristoase! Cînd ajunseră la parter, se văzu clar că MacMordie zisese mult mai multe lucruri despre Piper și că toate se băteau cap în cap. Un contingent al Supraviețuitorilor din Siberia se repezi înspre intrare, scandînd "Soljenițîn da, Piperovski nu!" În spatele lor, o trupă de arabi din Palestina, care acționau pornind de la prezumția că Piper era un ministru israelian călătorind incognito și venit
Tom Sharpe "Marea aspirație" (fragment) by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/11824_a_13149]
-
el că a fost ucigaș plătit în slujba lui Idi Amin, zise cu ciudă Sonia. Iisuse Hristoase! Cînd ajunseră la parter, se văzu clar că MacMordie zisese mult mai multe lucruri despre Piper și că toate se băteau cap în cap. Un contingent al Supraviețuitorilor din Siberia se repezi înspre intrare, scandînd "Soljenițîn da, Piperovski nu!" În spatele lor, o trupă de arabi din Palestina, care acționau pornind de la prezumția că Piper era un ministru israelian călătorind incognito și venit cu misiunea
Tom Sharpe "Marea aspirație" (fragment) by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/11824_a_13149]
-
avea atașate pe margini lame de bărbierit. Sonia se întoarse spre MacMordie. - Bănuiesc că asta a fost tot ideea ta! zbieră ea. Discuri frisbee cu lame de ras. Ai putea ghilotina pe cineva cu o asemenea chestie. - Eu? Nici prin cap nu mi-a trecut să... începu MacMordie, dar Sonia oprise deja liftul. - O ambulanță! O ambulanță! strigă ea. Însă trecu o oră pînă ce poliția reuși să-l scoată pe Piper din clădire. La acea vreme instrucțiunile lui Hutchmeyer fuseseră
Tom Sharpe "Marea aspirație" (fragment) by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/11824_a_13149]
-
este o necesitate vitală pentru Jacques și că îi populează visele. S-a vorbit deja de senzualitatea întunecată ce permează fiecare cadru al filmului dar ideea merită reiterată. Marea devine un fel de amantă mistică. Deși nu-ți trece prin cap acest gând când te uiți la film, mai devreme sau mai târziu recunoști că Besson reciclează într-un mod artistic inovator o idee de care literații au obosit să tot audă: relația erotizată dintre om și natură. În acest sens
În apărarea Marelui albastru by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11845_a_13170]
-
ecourilor aferente decât ca o punctare. Sunt tentată să-mi revizuiesc atitudinea de la începutul articolului. Când vorbesc de "film de artă", dificultatea mi se pare un ingredient indispensabil lui. Lungmetrajul lui Besson nu e dificil, nu-ți dă dureri de cap sau teme la care să meditezi, și totuși inteligența acestui film ți se dezvăluie treptat, mai ales că îmbină o simbolistică de mare anvergură cu o doză enormă de emoție.
În apărarea Marelui albastru by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11845_a_13170]
-
care mi-a pus mie sare pe rană a fost înfruntarea dintre Jamal și profesorul său. Adicătelea, ultimul debitează citate, iar primul indică proveniența lor. Așa carevasăzică "literații" ăștia sunt un fel de bază de date. Ei nu-și bat capul cu miile de semnificații și interpretări dindărătul unui text, ci îl memorează. Iar când n-au ce face, schimbă citate între ei ca și cum ar juca un soi de ping-pong. Intelectual, desigur. Din nou, aș atrage atenția asupra importanței acordate citatului
Poezia ca materie de consum pentru filme by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11867_a_13192]
-
Plath și Ted Hughes, poetul laureat al Angliei (titlu care se decernează pe viață), au fost Făt-Frumosul și Ileana Cosânzeana ai comunității literare a secolului XX. Până când el a început s-o înșele și ea s-a sinucis băgându-și capul în cuptor și lăsând în urmă doi copii. Această poveste simplificată a făcut-o pe Plath (Gwyneth Paltrow în film) o martiră a condiției feminine, apoi a feminismului, în timp ce Hughes (Daniel Craig) ieșea demonizat. Regizoarea Christine Jeffs și scenaristul John
Poezia ca materie de consum pentru filme by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11867_a_13192]
-
Iată particularitatea care individualizează acest premiu, dedicat lui Giuseppe Acerbi, cetățean ilustru al lumii și al picturalului Castel Goffredo. Născut în 1773, Acerbi era un personaj poliedric, scriitor, explorator, colecționar. A fost primul care împreună cu suedezul Skjoldebrand a ajuns la Capul Nord, călătorind pe uscat prin Finlanda și Laponia. Pasionat de diplomație, Giuseppe Acerbi a fost consul general al Austriei în Egipt. Explorator de lumi necunoscute, a avut o viziune internaționalistă și pluralistă asupra culturii, caracteristici preluate de premiul care îi
Nominalizări - Premiul "Giuseppe Acerbi" pentru literatura română by Emilia David Drogoreanu () [Corola-journal/Journalistic/11871_a_13196]
-
Constantin Țoiu Făina națională integrală ori neagră, de calitatea a doua, mai ieftină, din care sunt plămădiți proaspeții jurnaliști români juni, bătăioși, pierzând însă bătălia de bază cu stilul, cu gramatica, uitând de respectul cuvenit mătușii, cuconiței legată la cap, harnică, pe când scutură, mătură, face de mâncare la toată lumea, vorbăreață cu vecinele la câte o cafeluță, când nu se duce cu Sița la Union, la panaramele lui Ionescu și căreia, de atunci, Academia și celelalte instituții îi zic Madam Limba
Caragiale publicist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11886_a_13211]
-
de rău că i-au pierdut nasul (de care se amuzau atât, n.n.)... Totul se desfășoară normal... Dar iată - povestește Caragiale - că unul dintre copii, jucându-se prin curte, găsește o bucățică de cărbune moale. Ce-i dă diavolului prin cap? Ridică binișor cărbunele de jos, merge furiș la zidul din dos al institutului, trage o linie, încă una, alta, mai șterge, rade, adaugă: e gata - un nas și o riglă. Toți se adună și privesc uluiți: este Domnul! Domnul! Acesta
Caragiale publicist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11886_a_13211]