6,287 matches
-
Richard III. Situațiile erau grotești, de desen animat. La Anna Karenina, eroina se sinucide în fața trenului: locomotiva e-un tip care fuge c-un felinar prins de băț, printr-un nor de azot lichid. La Numele Trandafirului (6 ore, un chin!), Beligan adoarme pe fotoliu în mijlocul unei replici și-l trezește Mihai Călin. La Hamlet, regelui i se picură niște apă-n urechi în scena veninului. Nu mai vorbesc de Vlaicu-Vodă, Apus de soare și-alte minuni patriotice scoase trimestrial de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de pagină. Nici cerul sticlos din Balcic, nici fesurile turcești ale negustorilor de cafea nu mai aveau preț, privirea căuta doar expertiza nelămuririlor sufletești, contorsiunea inexprimabilă a îndoielii și nesiguranței. Rândurile curgeau nevrotic, tăios, uneori reduse la tușele esențiale ale chinului. Altul ar fi râs; mie-mi venea să fiu serios și să las lucrurile așa cum sunt. Puneam albumul la loc, fără urme. În felul ăsta știam că sunt iubit, cercetat, ținut în rama aurită pe care-o meritam și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
simțeam rece pe pielea aburită, parcă eram un cozonac bun de pus pe masă. Cu fiecare mișcare, sexul i se freca de picioarele mele, metalul desfăcea porii și carnea călduță ieșea la suprafață, la fel ca sânii ei din bluză. Chinul dura multe minute, exact ca la frizerie, presărat cu zgomote stranii și-atingeri neașteptate. Când rolurile păreau gata să se epuizeze, căutam inspirația prin serialele TV de joi, vineri și sâmbătă dimineața. Acolo se întâmplau fel de fel de minunății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
comuniste închisorile Gherla, Aiud, Sighet etc. Analogia dintre Doftana și Pitești, Galata și Gherla, Tg. Ocna și Aiud poate părea hazardată și de-a dreptul ofensatoare pentru miile de victime ale fostului regim comunist. Suferința celor care au trecut prin chinurile temnițelor comuniste este inimaginabilă și incontestabilă. La fel cum nici realitatea suferinței ilegaliștilor comuniști nu trebuie discreditată. Analogia nu își propune nici să bagatelizeze suferința victimelor regimului comunist, nici să pună pe același plan al suferinței și terorii sistemele concentraționare
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ușor de influențat, iar pentru unii anturajul este efemer. Cercul de prieteni în care ne învârtim este una din cauzele care duc la dependenta de droguri. “Dacă ia el, de ce să nu încerc și eu?” Așa începe totul ... apoi urmează chinul. Foarte mulți dintre cei care au luat droguri regretă enorm că au făcut acest pas negativ în viață. Unii au reușit să renunțe, însă pentru alții a fost mult prea târziu. O persoană care este cunoscută că ia droguri sau
„Fii conştient, nu dependent!”. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Dumitru Denisa Corina, Argeanu Maria () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1978]
-
joacă, este o dramă greu de descris la adevarata ei intensitate. Lipsa drogului produce stări de criză manifestate prin nervozitate excesivă, violență, tâlhărie și criminalitate. Drogul te introduce în lumea falsei bucurii, după care te aruncă cu brutalitate în cumplitele chinuri ale iadului afectând atât sufletul, cât și trupul. Fii conștient, nu dependent, în orice situație. Un rol important în preîntampinarea consumului de droguri îl au părinții și școala, care trebuie să educe copiii , pregătindu-i pentru a face față realităților
„Fii conştient, nu dependent!”. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Dumitru Denisa Corina, Argeanu Maria () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1978]
-
sentința, când îl îmbracă, îl leagă, îl duc la eșafod, atunci e groaznic pentru el! Lumea aleargă să vadă, chiar femeile, deși francezilor nu prea le place ca femeile să se uite la așa ceva. — Nu-i treaba lor. Desigur! Desigur! Chinul e-atât de mare!... Criminalul era om deștept, neînfricat, puternic, în floarea vârstei. Legros îl chema. Ei bine, dacă vrei să crezi, bine, dacă nu - nu crede, dar, când a urcat pe eșafod, plângea și era alb la față precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
zece ori mai ușor să mori, îți e în mod sigur confiscată; e vorba de o sentință și certitudinea faptului că sigur n-o vei putea evita te chinuie îngrozitor și nu există nimic pe lume mai teribil decât acest chin. În timpul unei bătălii, pune-l pe un soldat în dreptul tunului, trage în el și-o să vezi că tot mai speră; dar citește-i aceluiași soldat o condamnare sigură și o să-și iasă din minți sau o să înceapă să plângă. Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
s-a citit sentința, a fost lăsat să se chinuiască, iar apoi i s-a zis: „Du-te, ai fost iertat“10. Uite, poate că un asemenea om ar fi în măsură să povestească. Hristos însuși a vorbit despre acest chin și această spaimă. Nu, nu se cade ca omul să fie tratat astfel! Deși n-ar fi putut exprima toate acestea cum o făcuse prințul, valetul înțelese, chiar dacă nu tot, atunci măcar ideea principală, lucru care i se putea citi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
seama și își veni în fire. — Dar în ce mod, i se adresă el brusc prințului, în ce mod dumneavoastră (un idiot! adăugă în sinea lui) i-ați câștigat încrederea la două ore după ce ați făcut cunoștință? Cum? Pe lângă toate chinurile lui, numai gelozia mai lipsea, iar aceasta îl înțepă pe neașteptate drept în inimă. — Asta chiar că n-aș putea să v-o explic, îi răspunse prințul. Ganea îl privi cu răutate. — Nu cumva v-a chemat în sufragerie tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de culoare albastru-deschis! Generalul roși teribil. Kolea roși și el și se apucă cu mâinile de cap; Ptițân se întoarse repede cu spatele. Singur Ferdâșcenko mai râdea cu hohote. Ce să mai zicem de Ganea? Stătea în picioare, îndurând un chin mut și insuportabil. Vă asigur, bâigui generalul, că și mie mi s-a întâmplat exact același lucru... — Tata a avut într-adevăr o neplăcere cu Mrs. Schmidt, guvernanta prințeselor Belokonski, strigă Kolea. Mi-aduc și eu aminte. — Cum? Exact la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
imaginează că nu știu asta și singur? Păi știu mai mult decât bănuiesc ei. Vorbind, Ganea se așeză pe canapea, dorind în mod clar să-și continue vizita. Dacă știți și singur, începu prințul destul de sfios, cum ați ales acest chin, știind că într-adevăr nu merită șaptezeci și cinci de mii? Nu la asta mă refer, bâigui Ganea. Apropo, ia spuneți-mi ce credeți, chiar vreau să vă aflu părerea: merită acest „chin“ șaptezeci și cinci de mii sau nu merită? — Cred că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
singur, începu prințul destul de sfios, cum ați ales acest chin, știind că într-adevăr nu merită șaptezeci și cinci de mii? Nu la asta mă refer, bâigui Ganea. Apropo, ia spuneți-mi ce credeți, chiar vreau să vă aflu părerea: merită acest „chin“ șaptezeci și cinci de mii sau nu merită? — Cred că nu. — Bine, asta am aflat-o. Și e rușinos să mă însor așa? — Foarte rușinos. — Ei bine, atunci aflați că mă căsătoresc, după toate astea chiar neapărat o s-o fac. Adineaori mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
răzvrătește, o las imediat și plec cu banii. Nu vreau să fiu caraghios; în primul rând, nu vreau să fiu caraghios. — Mi se pare, observă prințul cu băgare de seamă, că Nastasia Filippovna e inteligentă. La ce bun, presimțind acest chin, s-ar băga singură în capcană? Doar ar putea să se mărite și cu altcineva. Asta mă miră. — Păi tocmai aici e calculul! Nu știți totul, prințe... aici... mai e și... pe deasupra, ea e convinsă că o iubesc la nebunie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
suporte pe Ferdâșcenko. Poate că el ghicise întregul adevăr, presupunând că începuse să fie primit aici tocmai pentru că din prima clipă, prin prezența sa, îi fusese insuportabil lui Toțki. Ganea, pe de altă parte, avusese de pe urma lui parte de infinite chinuri, și în această privință Ferdâșcenko izbutise să-i fie foarte folositor Nastasiei Filippovna. — Iar prințul va începe prin a ne cânta o romanță la modă, hotărî Ferdâșcenko, încercând-o pe Nastasia Filippovna. — Nu cred, Ferdâșcenko și, te rog, fii mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
figura timorată, îi făcu cruce de trei ori. Doamne ferește, ocrotește-o, Dumnezeule! E propriul meu copil sugar, Liubov, îi spuse el prințului, și-i născută din cea mai legitimă căsătorie de recent răposata Elena, soția mea, care a murit în chinurile facerii. Iar ciovlica asta e fiică-mea, Vera, în doliu. Iar acest, acest, o, acest... — De ce te-ai blocat? îi strigă tânărul. Continuă, nu te jena. — Luminăția Voastră! exclamă deodată Lebedev, cu un fel de avânt. Ați binevoit să urmăriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și, dacă o să-ți treacă, nu-i mare lucru să se întâmple o nenorocire și mai amarnică. Frate Parfion, dacă îți spun că... — Că o s-o înjunghii? Prințul tresări. — O s-o urăști mult pentru dragostea ta de acum, pentru tot chinul pe care îl ai acum de pe urma ei. Pe mine mă miră cel mai mult că e în stare din nou să se mărite cu tine. Când am auzit ieri, de-abia de-am reușit să cred și mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
rău; are o inimă mare care poate să pătimească, dar și să compătimească. Când va afla tot adevărul și când se va convinge ce ființă vrednică de milă este această femeie vătămată, smintită, oare nu-i va ierta trecutul și chinurile lui toate? Oare nu-i va deveni slugă, frate, prieten, pronie? Compătimirea va da un sens vieții lui Rogojin, îl va învăța ce să facă. Compătimirea este cea mai importantă și, poate, unica lege a existenței întregii omeniri. O, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
iubit toată viața și chiar fusese îndrăgostită de Ivan Feodorovici al ei, lucru pe care îl știa foarte bine și Ivan Feodorovici și, pentru asta, o stima infinit de mult pe Lizaveta Prokofievna a lui. Însă principalul și permanentul ei chin era Aglaia. „E întocmai, întocmai ca mine, îmi seamănă leit, își zicea Lizaveta Prokofievna în sinea ei. E un drăcușor neascultător, ticălos! Nihilistă, nebună, rea, rea, rea! O, Doamne, cât de nefericită va fi!“ Însă, cum am mai spus, soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
chinuiască pe bărbat cu cruzimi și batjocuri și să nu aibă niciodată remușcări, deoarece de fiecare dată își zice în sinea ei, privindu-l: „Uite, acum îl chinuiesc de moarte, însă apoi o să-l fac, cu dragostea mea, să uite chinurile...“. Ascultându-l pe prinț, Rogojin izbucni în râs. — Prințe, nu cumva chiar tu ai dat peste o astfel de femeie? Parcă am auzit ceva, așa-i? — Ce, ce puteai să auzi? tresări deodată prințul și se opri, cuprins de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o nuanță de neobișnuită frumusețe; această frumusețe încearcă să i-o păstreze în momentele de cumplită suferință. Însă în tabloul lui Rogojin n-a mai rămas nici urmă din această frumusețe; e cadavrul unui om care a avut de suportat chinuri groaznice încă înaintea răstignirii, răni, torturi, care a fost bătut de străjeri, bătut de mulțime pe când își ducea crucea în spate și a căzut sub cruce, și, în sfârșit, care a îndurat cazna pe cruce timp de șase ore (cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
resimte și acum (artistul a surprins-o foarte bine); în schimb, chipul nu e cruțat câtuși de puțin; aici nu mai e decât natura și într-adevăr așa trebuie să arate cadavrul unui om, oricine ar fi el, după asemenea chinuri. Știu că încă din primele secole biserica creștină a decis că Hristos nu a pătimit la modul figurat, ci la cel real și că trupul lui, prin urmare, a fost supus la tortură pe cruce pe deplin și absolut după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
extaz bucuros, repetând cuvintele doamnei Belokonskaia, care îl uimiseră. Numai Aglaia era cam tristă; însă chipul ei mai ardea încă, poate și de indignare. Zău că-i foarte simpatic, bâigui iarăși bătrânelul spre Ivan Petrovici. — Am intrat aici cu un chin în inimă, continuă prințul, din ce în ce mai panicat, vorbind din ce în ce mai repede, mai bizar și mai cu însuflețire. Mi-era... mi-era frică și de dumneavoastră, și de mine. Mai mult de mine. Întorcându-mă aici, la Petersburg, mi-am dat cuvântul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
iarăși la Rogojin, așa cum fusese sfătuit; se așeză pe canapea, își sprijini amândouă coatele pe masă și căzu pe gânduri. Numai Dumnezeu știe cât timp și la ce s-a gândit. De multe se temea și simțea cu durere și chin că se teme îngrozitor. Și-o aminti pe Vera Lebedeva; apoi își zise că, poate, Lebedev știe ceva despre această istorie și, chiar dacă nu știe, poate afla mai ușor și mai repede decât el. Apoi își aduse aminte de Ippolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
om ca Evangelia, această simplă și populară biografie a blândului nazarinean a cărui inimă au fost străpunsă de cele mai mari dureri morale și fizice, și nu pentru el, pentru binele și mântuirea altora. Și un stoic ar fi suferit chinurile lui Hristos, dar le-ar fi suferit cu mândrie și dispreț de semenii lui; și Socrat a băut paharul de venin, dar l-a băut cu nepăsarea caracteristică virtuții civice a anticității. Nu nepăsare, nu despreț: suferința și amărăciunea întreagă
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]