38,100 matches
-
Georgiana Sârbu (Câteva) "corecții" la romanul postmodern american "Romancierul are din ce în ce mai multe de spus nui cititor care are din ce în ce mai puțin timp să citească" Jonathan Franzen Noica spunea, dacă nu mă înșel, că viața e prea scurtă ca s-o irosești citind cărți și autori de mâna a doua; urmând "magistralele", n-ai cum să ratezi, adăuga
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
-te pe străduțe neumblate. Teoria e discutabilă astăzi, când canoanele alternative coabitează firesc și când surprizele reevaluărilor critice amenință temeliile, consolidate în timp, ale valorilor oficial omologate. Privilegiul de a citi capodopere e, până la urmă, parte din seducătoarea meserie de cititor, iar romanul lui Jonathan Franzen, Corecții, tradus în sfârșit și la noi cu acuratețe de către Cornelia Bucur, adaugă încă un nume listei de mari prozatori contemporani americani (sigur, există o doză rezonabilă de risc în a începe o cronică cu
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
putea-o capăta, neînghițită, chipurile, de cercurile intelectuale subțiri, Franzen comentează răutăcios decizia vedetei de televiziune, deși, pe seama ei, vânzările i-au crescut vertiginos. Romanul e, însă, cu adevărat fabulos, s-ar fi vândut oricum, pentru că reușește să capteze, viclean, cititori de nivele diferite, are o largă adresabilitate, ca și romanele lui Eco, bunăoară. E un amestec excelent dozat între un megaroman postmodern și o saga de familie victoriană, o îmbinare fericită între tehnica momentului și subiectul și construcția romanului realist
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
pe mai multe generații, fir narativ coerent, mai multe personaje etc.). Franzen construiește programatic acest hibrid textual pentru că, spune el în- tr-un interviu: "am înțeles că progresele tehnice, desfășurarea de abilități lingvistice puteau genera, într-adevăr, o plictiseală mortală pentru cititor". Funcția de delectare nu e lăsată pe planul al doilea, romanul trebuie să fie o desfătare, să placă unui public larg care să-l înglobeze, nu să-l excludă pe cel specializat, asta fără a cădea în vulgar și/sau
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
pasiune pentru o femeie heterosexuală, măritată cu un bărbat cu care i-ar fi plăcut ei însăși să se mărite". Romanul lui Franzen (apărut în 2001, distins în același an cu National Book Award) se va bucura de succes printre cititorii români. Și succesul ar fi explicabil. Tematică contemporană, situații clasice dar iluminate interesant, modificări de tonalitate și chiar de tehnică narativă (în penultima parte proza e vitalizată ingenios prin transcrierea unor mailuri dintre Denise și Chip) și, de ce nu, se
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
cărți valoroase care se tipăresc anual la noi n-ar fi cumva ca un clopot care răsună în gol, fără ecourile, fără oglinzile critice, fără comentariile aplicate (și de un limbaj specializat, anevoios de urmărit și de aceea disprețuit de cititorii profani), fără dezbaterile pe care le stârnesc în aceste reviste? Atâtea dintre ideile înnoitoare care există în eseurile și poemele și prozele găzduite de reviste n-ar fi ele, fără aceste reviste, aidoma unor semințe fără pământ? Dar să mă
Revistele literare by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/11966_a_13291]
-
cum nimic din ce este omensc în greșeală și nevinovăție. De fapt, ce mi s-a întâmplat ieri, și de ce simt că și numai a relata întâmplarea, este un lucru de speriat? Pentru a-l face să înțeleagă pe bunul cititor, și nu numai pe el, ar însemna, metaforic vorbind, să fiu în stare să execut, pe hârtie, firește, o faptă de superman, un lucru de poveste și supărător pe deasupra. Să iau în brațe, cum se spune, copacul zdravăn al propriei
Despre supraviețuire by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/11936_a_13261]
-
Mircea Mihăieș Un prieten - poate singurul meu cititor atent - mi-a pus o întrebare care m-a făcut să tresar: "Dom'ne"- asta e, în slang-ul lui, un fel de "domnule" plus "nene" - "am impresia că n-ai observat că-n România s-a produs o schimbare
Specialiști, cadre, nulități by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11965_a_13290]
-
în cătare autorii "la zi", ca o ramă clasică punînd discret în valoare un tablou de avangardă, trece ușor de la iglița de brodat (înțepat...) pe marginea versurilor, la judecăți transparente și "reci", de "top". Echilibrul între o anume cochetărie de cititor de poezii, pe cît de rutinat, pe-atît de inocent și responsabilitatea criticului "de verdict" îi reușește, ca (aproape) nimănui altcuiva, lui Al. Cistelecan. După un prim "tur de forță" (a argumentelor), Top ten, a apărut, recent, la editura Aula, o
Alambicuri cu poeți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11952_a_13277]
-
Tudorel Urian După decembrie 1989, literatura cu substrat autobiografic a dominat piața editorială românească. După zeci de ani de minciună propagandistică, revărsată în torente pe toate canalele de comunicare imaginabile, nu a mirat pe nimeni faptul că tot mai mulți cititori au întors spatele ficțiunii și s-au aruncat cu înfrigurare spre speciile literare ale autenticității - memorii, jurnale - cvasi-prohibite în perioada comunismului. Dacă pentru condițiile românești o asemenea reorientare a gustului consumatorilor de carte apare ca perfect naturală - în condițiile în
Scriitorul și măștile sale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11969_a_13294]
-
formule literare aflate sub semnul autenticității absolute (altminteri, în plan practic, un deziderat utopic) și, adesea, al anticalofiliei? Cu siguranță, publicul nu este omogen și motivele pentru care oamenii citesc memorii, jurnale, amintiri, autobiografii, corespondențe sînt diferite. O categorie de cititori de astfel de lucrări cu substrat autobiografic este formată din oameni care savurează faptele relatate în sine. Cu fascinație ușor perversă de voyeuri aceștia profită din plin de șansa nesperată pe care o au de a sparge intimitatea eului celui
Scriitorul și măștile sale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11969_a_13294]
-
cele care devoalează secrete ale vieții de familie sau fapte cu iz aproape penal), picanterii din viața publică, indiscreții privind vedete ale vieții publice, toate făcute adesea într-un limbaj care lasă deoparte toate precauțiile și prejudecățile stilistice. Există printre cititorii de literatură autobiografică și unii care iau memoriile și jurnalele unor oameni celebri pentru a le servi drept manual de succes în viață. Ei speră în felul acesta să găsească formula magică menită să le netezească drumul spre reușita profesională
Scriitorul și măștile sale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11969_a_13294]
-
reproduce în orice moment vorbe celebre rostite de Churchill sau Napoleon și ar putea descrie cu lux de amănunte cum a rezolvat idolul lor situațiile delicate apărute în marșul său victorios spre gloria posterității. În fine, există o categorie de cititori de literatură memorialistică - în care, recunosc, mă includ - interesată să descopere unghiurile din care este privită existența de către autorul respectiv. Citind un jurnal al unei personalități poți foarte bine să observi modul în care gîndește/gîndea autorul respectiv, elementele vieții
Scriitorul și măștile sale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11969_a_13294]
-
sa viață un anumit aspect și nu altul, zonele existenței care îl preocupă cu predilecție, modul în care este structurată observația și interpretarea ei. Avantajul unei asemenea abordări este acela că, parcurgînd experiențele diverse ale autorilor de jurnale și memorii, cititorul ajunge să privească realitatea înconjurătoare din unghiuri diferite (eventual, dar nu obligatoriu, ŕ la maničre de...) fapt ce conferă/ar trebui să confere adîncime și mobilitate gîndirii sale. Dan Cristea, unul dintre criticii importanți dinainte de 1989 oferă și o altă
Scriitorul și măștile sale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11969_a_13294]
-
sale de interes și mizele ce trebuie puse în lumină. Chiar dacă nu au nimic teribilist (sau, poate, tocmai de aceea) cronicile sale literare se citesc cu plăcere și interes. Ele oferă prilejuri de meditație și, lucrul cel mai important, inspiră cititorului dorința de lectură aa cărților la care se referă. Citindu-l pe Dan Cristea simți în suflet o undă de regret și îți amintești cu nostalgie de acel good old time al criticii de întîmpinare cînd, alături de semnătura sa în
Scriitorul și măștile sale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11969_a_13294]
-
plasa întinsă a nervilor, a oamenilor cu care se întîlnește, ca-ntr-o rețea: prieteni vechi și noi din România și din Suedia, cu numele de familie trecute adesea între paranteze, într-un joc al dezvăluirii și-al discreției. Pentru cititorul interesat de "fapte" sau, poate, de "atmosferă", sînt, acolo, adunați pe pagini, Adriana Bittel, Gabriel Dimisianu, Ileana Mălăncioiu, Al. Paleologu, Șt. Aug. Doinaș, Mircea Cărtărescu, Denisa Comănescu...Alături de ei, ca într-o casetă cu două "lăcașuri", amicii suedezi, Birgitta Trotzig
Străinul din vis by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11973_a_13298]
-
și în același timp din premisele fundamentale ale cărții reputatei eseiste și publiciste americane Francine Prose, care se oprește asupra vieții muzelor. În galeria inventariată de autoare în volumul publicat în traducere germană, anul trecut la Editura "Nagel and Kimche", cititorul regăsește și figurile celor patru muze asupra cărora m-am oprit, precum și a altor egerii și inspiratoare, din lumea anglo-saxonă cu precădere. Meritul Francinei Prose este de a fi corelat perfect viețile și destinele "muzelor" deducînd de aici, prin numeroase
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
satelit până la aceea de victimă nu este decât un pas. O demonstrează unul din textele antologiei, cel mai vechi se pare, extras din memoriile Elenei Hartulari. Episodul, cutremurător, în fond, dar involuntar umoristic și absurd din punctul de vedere al cititorilor/ cititoarelor de azi, ar fi meritat exploatat mai mult. Mai puțin izbutită, secțiunea Doamnele și lumea rurală (tributară în mai mare măsură unui criteriu tematic, didactic prin excelență), pare, într-o anumită măsură, amenințată de monotonie și redundanță. În ansamblu
Doamnele, între ele... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/11981_a_13306]
-
reluarea și adâncirea lecturii "doamnelor" literaturii noastre, mai ales prin numeroasele interogații și probleme pe care le lasă, într-un fel, deschise. O lectură care se adresează, așadar, în primul rând studenților (studentelor) de la Facultatea de Litere, dar și oricărui cititor preocupat de transformarea prea lentă a mentalităților, la români.
Doamnele, între ele... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/11981_a_13306]
-
capitolul școală. Și, în loc să dea ceva de la ei, iau. Ca și primul ministru căruia i-a cășunat pe normele "prea lejere" ale dascălilor. Faptul că un dascăl, indiferent de ce predă, trebuie de exemplu să și citească nu are, pentru marele cititor din fruntea Executivului, nici o legătură cu norma didactică. De citit, se citește în timpul liber! Statul nu ne plătește să citim! Oare de asta sînt așa de puțini cititori printre oficialii noștri de toate spețele? Am o sugestie: dacă am acorda
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11964_a_13289]
-
de ce predă, trebuie de exemplu să și citească nu are, pentru marele cititor din fruntea Executivului, nici o legătură cu norma didactică. De citit, se citește în timpul liber! Statul nu ne plătește să citim! Oare de asta sînt așa de puțini cititori printre oficialii noștri de toate spețele? Am o sugestie: dacă am acorda membrilor guvernului și parlamentului o indemnizație pentru lectură, s-ar pune ei oare pe citit? l Și, dacă tot am vorbit de cotidiane, în Cotidianul din 23 februarie
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11964_a_13289]
-
Tamara Tinu Viktor Erofeev, scriitor rus postmodernist, este cunoscut cititorului român prin volumul Enciclopedia sufletului rus, apărut în anul 2004 la Editura "Paralela 45. Eseurile de față au fost selectate din volumul Bărbații, apărut la Editura "Zebra" din Moscova, în anul 2001. Stilul, stilul, stilul Dacă stil nu e, nici
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
tocmai pe canapea, fără să-ți pese nici de pat, nici de Cehov. Maiakovski ca prizonier al suicidului Cu siguranță că Vladimir Maiakovski este acum cel mai mort poet rus al secolului XX. Nimeni n-are nevoie de el: nici cititorii, nici puterea. N-are nevoie de el nici generația actuală de poeți. între scriitorii noi nu se cade să vorbești de Maiakovski: e de prost gust. Piața moscovită în mijlocul căreia se află statuia lui masivă și-a recăpătat numele de
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
tinde, în mod natural și în bună măsură explicabil, să fie redusă sau simplificată păgubitor la Cronică de familie, întocmai cum opera lui Marin Preda tinde să fie reprezentată numai de Moromeții. Oricât de previzibil și uneori chiar îndreptățit pentru cititorul comun ar fi acest reducționism sever, el trebuie contracarat. Volumul al treilea are 1786 de pagini de proză, peste o sută de pagini cu note și comentarii (p. 1789-1898), iar în anexe (p. 1901-1941) două seci și inutile dicționare, unul
Petru Dumitriu într-o ediție testamentară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11977_a_13302]
-
reconfirmarea - de cele mai multe ori - a valorii cărții), autorul și cartea ajung instantaneu și în atenția presei de informație, televiziunile îl invită pe autor la talk-show-uri, ziarele îi iau interviuri (interes în presa mondenă, de divertisment, deci publicitate gratuită), prin urmare, cititorii dau buzna la librării și cumpără cartea ajunsă deja la al doilea, al treilea tiraj (voilá succesul comercial), iar valoarea pecuniară a premiului, care poate varia destul de mult, plus o bună parte din încasările rezultate în urma vânzărilor ajung în buzunarul
Viața ca o dezhumare by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11995_a_13320]