5,796 matches
-
cazată. Am luat o gustare În curtea bisericii, că tocmai se terminase slujba pentru cei adormiți. Apoi m-am odihnit puțin și mi-am făcut bagajul. În acea noapte, la ora 1 decola avionul cu destinația România. Una câte una, colegele mele de cameră plecau pe la mănăstiri. Ne-am luat rămas bun Îmbrățișându-ne și iubindu-ne cu dragostea duhovnicească ce s-a stabilit Între noi atunci. Cu părere de rău sosea clipa despărțirii. Eu nu le voi uita niciodată. Au
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Tu ești nădejdea mea Fecioară Spre tine ochii mei privesc Din zori de zi și până-n seară Trăind mereu Te voi striga Tu ești nădejdea mea Fecioară Nădejdea mea, nu mă lăsa! Aceste 2 cântece le-am scris de la o colegă prin 1991. Ele se potrivesc bine cu viața mea, cânt și .... Se Înțelege) În continuare voi scrie câteva poezii despre Sfârșitul Lumii! Ele sunt de la semenii noștri și de la Preotul Vieru anul 1989. Sunt foarte interesante, transmit mesaje la inimă
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
grele unde se..., la Turnătorie, de pildă, trebuie să fi avut, ca peste tot, niște facilități, eu știu ? Ceva în plus la salar, poate, sau o zi în plus la concediu... Vă spun eu ce facilitate aveam, creată de o colegă de-a noastră și era important atunci. Poate că i-a ajutat, în fine. Era fiica unui om important, pentru că omul acela, tatăl ei era directorul „Avicolei” de la Lețcani și, de două ori pe an, tatăl ei, în mod excepțional
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
în general, destul de tineri, după părerea mea, cam toți, și se simțea o tensiune, oricum se simțea o tensiune în țară, puternică, de mai multă vreme, dar... de când începuse la Timișoara, 14, da, când a fost 14 decembrie, aveam o colegă care avea rude la Timișoara și știa, și auzisem că se-mpușcaseră la Timișoara, și încercam să ascultăm, să aflăm, și se presimțea că se va-ntâmpla ceva. Cu toate astea, 22 atunci..., propriu-zis, eram la serviciu..., cum am stabilit
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
primăriei-primar Michiu Mihai, preot Popovici Mihăiță și preot Cosa Ștefanmembri ai juriului și nu în ultimul rând, prof.înv.preșcolar Căruntu Niculina și prof.înv.preșcolar Dascălu Luminița-membre în comitetul de organizare cărora le mulțumesc și pe această cale. Mulțumesc de asemenea, colegelor care au înțeles mesajul concursului și au prezentat activități și materiale interesante în cadrul simpozionului pe care le urmărim în paginile următoare. NIMIC FĂRĂ DUMNEZEU! Coordonator , Prof.înv.primar POPA M. RODICA 4 5 ION CREANGĂ DASCĂL DE SUFLET AL NAȚIUNII ROMÂNE
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
am audiat cântecul “Vine primăvară”. -Educatoarea face aprecieri colective privind modul de desfășurare a activității muzicale. În continuare copiii costumați corespunzător vor dansa “Samba florilor”, apoi vor fi recompensați cu dulciuri de către “Zână primăvară” și Voluntar. La final se cere colegelor educatoare să fie pentru o zi” voluntare”, achiziționând contracost lucrări executate de copii, suma obținută fiind folosită în scop umanitar pentru copiii din Centrul Romanița.” (pe fond muzical “Să fim copii” de Mihaela Runceanu.) PRIMĂVARĂ 1. A trecut iarnă geroasă
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
o balustradă de protecție. Izvorul termal avea și o mică amenajare formată din niște borduri care delimitau locul ca un mic bazinaș de apă, și niște trepte care coborau acolo de undeva de la vreo 30-40 metri mai în amonte. O colegă de-a noastră, mi se pare că Narcisa o chema, s-a aplecat peste balustrada de protecție ca să vadă ce se întâmplă, și a revenit repede, spunând agitată: Băi, ăștia o pun aici !!! Normal că ne-a pufnit un râs
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
la vreo două noaptea la foc, iar unii dintre noi, la culcare au stins focul cu anumite lichide.......de culoare galbenă și cu mult acid uric în ele, așa că după o cină bogată în alimente mai picante, a doua zi colegele noastre, printre care și Camelia Ciobanu, s-au plâns că nu au putut dormi datorită mirosurilor neplăcute ce au persistat toată noaptea. Toate întâmplările noastre din taberele de pictură erau de fapt motive și idei de a face noi tablouri
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
fost în două tabere, în 1997 și 1998. Prima dată am fost cazați în curtea liceului Bethlen Gabor, un liceu renumit în Aiud, atât prin calitatea lui, cât și prin vechimea construcției. Aici la Aiud am fost cu Camelia Ciobanu, colega mea de breaslă din Reșița. În plus de asta eu mi-am luat pentru singura dată, soția, pe Carmen, și pe fata mea, Andreea, care pe vremea aceea avea cam 10 ani. Toate bune și frumoase, cazarea era în internatul
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
internă", cu uriașele ei cunoscute și necunoscute. Era deosebit de prietenos, lipsit cu totul de "morgă", apropiat de colegii tineri. De la el am auzit odată, la un examen, o vorbă mare pe care nu am mai uitat-o niciodată. Era o colegă care îi expusese impecabil boala de care suferea un anumit bolnav (pe care îl examinase în urmă cu o zi). Profesorul a întrerupt-o, puțin nemulțumit de perfecta ei siguranță de student exemplar, "aducând-o" la bolnav. "Boala... Nu greși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
aducând-o" la bolnav. "Boala... Nu greși cum greșim și noi cu voi. Mai este și omul, nu doar boala... Ce se întâmplă cu omul?". Nimic deosebit, aceste forme clinice au o evoluție lentă", a răspuns, sigură de știința ei, colega mea. Dar se întâmplase ceva: bolnavul murise, într-un fel cum "nu scrie la carte", într-un fel "hipocratic". "Nu desprindeți boala de om, a menționat Strat. Erudiția în sine poate fi periculoasă." Aceste vorbe le țin minte de la el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
fost primul profesor pe care l-am văzut. Era foarte mare eveniment, atunci, să te întâlnești cu un profesor universitar, un om care, în mintea noastră, se situa undeva la un nivel situat deasupra tuturor. Eram câțiva, printre noi o colegă, orfană de război, îmbrăcată sărăcuț, încă în doliu. Domnul care trecea pe lângă noi, spre laboratoarele catedrei de histologie, pe care l-am bănuit a fi profesor și l-am salutat, s-a oprit și s-a interesat de noi. Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
sărăcuț, încă în doliu. Domnul care trecea pe lângă noi, spre laboratoarele catedrei de histologie, pe care l-am bănuit a fi profesor și l-am salutat, s-a oprit și s-a interesat de noi. Când a aflat de soarta colegei Carmen, îndoliată, a rugat-o să-l urmeze. Era Profesorul Țupa. Fata nu avea nici gazdă, nici cămin, era sâmbătă spre seară. A fost invitată să doarmă undeva, într-un laborator, i-au pus un pat; a doua zi o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
la care singur ne trimisese, deși pe jumătate glumind, de bună seamă. Eram în anul III, cred, și așteptam, împreună cu alții, să intru în sala unde examina Tudor Vianu, când ușa s-a deschis și au ieșit cam precipitat două colege ale noastre, roșii la față și tăcând dârz. S-au îndepărtat în grabă. Treaba lor, ne am zis, dar ușa s-a deschis din nou și a ieșit de astă dată Venera Antonescu, asistenta lui Tudor Vianu, care, spre surpriza
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de cineva cu autoritate. Decanul, un renumit lingvist, ajuns în anii târzii senator F.S.N., a refuzat orice sprijin, poate nu din rea voință, dar din frică, în orice caz, de autoritățile politice. Sorin s-a dus atunci, însoțit de o colegă a noastră și ea supusă persecuțiilor din aceleași mo tive, acasă la Vianu, care i-a primit și i-a ascultat, nerostind decât la urmă câteva vorbe care-i implicau și pe alții, nu doar pe cei doi: „Bieții copii
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
mi s-a întâmplat să-l întâlnesc pe marele poet și în cadru privat, câțiva ani mai târziu, într-o împrejurare pentru mine memorabilă. Despre ea vreau să depun aici mărturie. Eram, în 1960, tânăr redactor la Gazeta literară, când colega mea Andriana Fianu mi-a propus pe neașteptate, într-o după-amiază, s-o însoțesc acasă la Tudor Arghezi, de unde urma să luăm un text pe care poetul îl pregătise pentru revistă. De puțin timp, în urma unor neînțelegeri cu George Ivașcu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
era să fac? Am urmat-o fără murmur, pe drum tot gândindu-mă cum să mă comport când mă voi afla în fața marelui om. Voi fi ochi și urechi, dar mut, am decis până la urmă. Voi fi însoțitorul mut al colegei mele, care, prietenă cu Mițura, obișnuită a casei, va avea ea toată inițiativa. Înainte de-a ne urca în troleibuz, în Piața Romană, am cumpărat flori, căci ne aflam în preajma zilei de 21 mai, când era aniversarea lui Arghezi. Și
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
ca să-mi iau în primire postul de profesor de limba română. Alesesem acea comună pentru singurul motiv că se afla la „numai“ vreo cinci sau șase kilometri de alta în care primise repartiție fata pe care-o iubeam, și ea colegă de facultate, care urma să-mi devină soție, cum plănuiserăm, peste puțină vreme. Prezentându-mă deci la post am constatat - decepție! - că postul nu exista, că existența lui se raportase greșit la Regiune, că școala din acel sat era numai
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
teatru a facultății, asista la repetiții și venea cu păreri, cu propuneri de repertoriu, de distribuție. A avut la un moment dat ideea, îndeajuns de extravagantă, de a scenariza poemul lui Coșbuc Regina ostrogoților, rolul titular ținând să-l încredințeze colegei noastre Georgeta Naidin. Cum aceasta a refu zat energic, proiectul a căzut. Dacă nu s-a realizat ca regizor, Sorin Titel s a realizat în schimb, din plin, ca mare consumator de teatru și film, de fapt, ca mare consumator
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de sub mine, de la parter. Dar parcă și mai multă emoție mi au dat cele câteva întâlniri particulare, ca să le zic astfel, cu exponenți ai climatului intelectual interbelic, chiar și atunci când nu erau de marele calibru al celor amintiți înainte. O colegă a noastră, regretata Doina Graur, era nepoata criticului Ion Chinezu, protagonist însemnat al mișcării literare ardelene de după Unire, editorul lui Pavel Dan, conducător de reviste, printre care și al cunoscutei Gând românesc, prieten cu Blaga, care trăgea la el când
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
satisfacții, meritând să fie trăită. Sorin Titel, în orice caz, prin fire, trăia intens totul, cu fervoare, cu mari combustii. Făcea mereu „pasiuni“, iar acestea nu erau numai literare. Se îndrăgostise până peste urechi de frumoasa soră a lui Labiș, colega noastră mai tânără, dar nu i-ar fi spus-o nici în ruptul capului. Când întâmplător o întâlnea în holul de marmură al facultății, intra în febre, pălea și roșea în același timp, bâiguia câteva vorbe și o ștergea imediat
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
strecuram uneori clandestin, sau, ca Nichita și Velea, tolerați să doarmă în chiar sediul redacției, până când s-au sesizat pompierii și le-au interzis cu desăvârșire accesul nocturn în incintă. Eram, așadar, pot spune, pe culmile disperării, când o fostă colegă de facultate m-a înștiințat că mi găsise ceva în mahalaua Rahovei, chiar pe strada unde locuia și ea, Naipu - să vin să văd despre ce e vorba, poate îmi convine. M-am îmbarcat îndată în tramvaiul 15, care pe
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
finanțarea echipei, ceea ce, dacă sar adeveri, ar fi cu-adevărat tragic pentru oraș. În funcție de situația din conturile bancare, se vor stabili și locațiile de cantonament, mai exact dacă în afară de Slănic Moldova se va merge și în Antalya. În ceea ce privește partidele amicale, colega de serie, FC Botoșani, a anunțat că ar fi perfectat un meci la Bacău, cu FCM, pentru data de 13 februarie. 17 IANUARIE FCM Bacău a pierdut la limită primul amical al anului Astăzi, la prânz, FCM Bacău a susținut
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
declarat satisfăcut de felul în care s-a prezentat echipa. Săptămâna viitoare, echipa băcăuană va pleca într-un prim cantonament al iernii, la Slănic Moldova. 18 IANUARIE FCM Bacău rămâne fără golgeter Sosit înainte de începerea actualei ediții de campionat de la colega de serie, FC Botoșani, brazilianul Ayres Simao a anunțat că părăsește gruparea băcăuană, întorcându-se în Țara natală. Deși s-a pregătit toată săptămâna trecută sub comanda lui Gheorghe Poenaru, Simao și-a anunțat intenția în weekendul recent încheiat. Astfel
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
cu opțiune de prelungire pe încă 2 ani, în vară, dacă vor da satisfacție. 6 FEBRUARIE Meci amical: FCM Bacău - Cetatea Suceava 1-1 (0-0) În primul meci amical al iernii disputat la Bacău, echipa lui Gheorghe Poenaru a remizat cu colega de serie, Cetatea Suceava. A fost o partidă disputată în condiții de iarnă, pe terenul “Știința”, în care golurile s-au înscris în finalul partidei. Au marcat, mai întâi, sucevenii, prin Corneanu (min. 70) pentru ca, un sfert de oră mai
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]