5,358 matches
-
semnificațiilor sociale ale kinemelor în raport cu universalitatea emoțiilor. Discutînd delicata delimitare natură/cultură în aria gestualității, W. La Barre (1964) trece în revistă gesturile "naturale" (rîsul, plînsul), gesturile sociale (de aprobare, chemare, salut, negare) și comportamentele motrice stilizate (balet, pantomimă) și conchide asupra diversității gestuale a societății: pe de o parte același semnificat are numeroși semnificanți (supra salutul, aprobarea), pe de altă parte aceiași semnificanți au semnificați diferiți în culturi diferite. Pe aceeași izotopie se situează și Marcel Mauss (Les techniques du
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
de scopul bogăției, iar pentru aceasta a recurs la mijloace iraționale, la proceduri de distribuire a riscului obscure, la bule speculative extrem de toxice, care au spulberat încrederea în sistemul financiar global. Pentru a sublinia această revoluție epistemologică pentru Economie, putem conchide cu o mirare exprimată de John von Neumann, chiar dacă el avea alte motive: „cum poate să funcționeze sigur un mecanism compus din câteva zeci de miliarde de componente nesigure (oameni, firme, guverne - adăugirea noastră!), în timp ce computerele cu zece mii de componente
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
ar fi "simpatia față de Cosmos" care nu se prezintă ca "un sentiment păgânesc", ci ca o formă a "spiritului liturgic creștin". Regăsind această "liturghie cosmică" în folclorul românesc, având în centru misterul Morții salvatoare și al jertfei de sine, Eliade conchide astfel: "S-ar putea ca ceea ce a constituit până acum nenorocul românilor în istorie să alcătuiască tocmai marea lui șansă de a supraviețui în Istoria de mâine. Mircea Vulcănescu credea (la fel ca marii gânditori români interbelici) că în înțelepciunea
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
românească întreprinde un abil demers în imaginarul colectiv, având drept simbol cartea. Autorul surprinde varii ipostaze ale topos-ului "cartea sorții", în proverbe, în literatura de autor (Descrierea Moldovei, de Dimitrie Cantemir), în legendele biblice (despre Sf. Petru, Sf. Ilie), conchizând că această carte este imaginată într-un spațiu sacru, chilia, aflat în apropierea "Izvorului Iordanului". Evenimentele vieții sunt anticipate și fixate pe un suport imuabil - cartea, așa cum urmează ele să se desfășoare. Dintre studiile relativ numeroase apărute în ultimii ani
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
o nuntă, iar "mamaia, mă-sa lu tatăl fetii", refuză să dăruiască douăzeci și cinci de ani nepoatei ei, cea care a fost ursită să moară după cinci zile de la cununie. Dumnezeu, cel care a dorit astfel să-i prelungească viața fetei, conchide: "-Ai văzut, Petre, că nu vrea să-i dea? Dar eu cum să-i dau? Dacă ea nu i-a dat fetei lu fecioru ei, eu cum sî-i dau la fata aia. [Sî rămâi] cum a ursit-o Dumnezeu și
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
stânga în fața "excesului tehnologic, de autoritate și de ierarhie". Toate aceste lucruri mediatizate în exces în perioada ultimilor ani au avut drept consecință "o ostilitate crescândă" față de tot ce se identifica cu raționalitatea și știința. De ce? Pentru că acestea din urmă, conchid autorii, semnificau puterea. 172 Bronislaw Malinowski, op. cit., p. 140. 173 Conotații negative ale termenului "primitiv" întâlnim mai cu seamă în opera unor cunoscuți autori precum: Claude Lévi-Strauss, Lewis Morgan. 174 Lewis Morgan, La société archaïque, Paris, Anthropos, 1971. 175 Fr.
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
al XVIII-lea", "modele ale metanarativului în Ion al lui Euripide" etc.) și cu un ansamblu metodologic atât de rebarbativ încât idealurile și concretizările lor vor rămâne două lumi străine. În acest context, Alain de Botton nu poate decât să conchidă: "Dedicarea universitarilor față de misiunea lor este totală și înduioșătoare. Și totuși este greu de înțeles ce relevanță pot avea conținutul cursurilor lor și direcția pe care o imprimă întrebărilor la examene pentru idealurile lui Arnold și Mill. Oricare ar fi
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
acest lucru). În ciuda vaietelor și a strigătelor tot mai ridicate ale elevului cei mai mulți profesori au continuat să aplice șocuri electrice tot mai mari, mulțumindu-se doar să semnaleze din când în când experimentatorului că lucrurile nu par în ordine. Milgram conchide: "[...] oamenii obișnuiți, care își fac treaba și care nu manifestă nici o formă de ostilitate, pot deveni agenți într-un proces distructiv teribil. Mai mult, chiat atunci când efectele distructive ale muncii lor devin clare, dacă li se cere să ducă la
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
nouă este adesea diferit de cel pe care-l creăm noi din semnele care ne stau la dispoziție. Impresia noastră este, de multe ori, departe de intenția celeilalte persoane. în exemplul nostru cu Beatles-ii, dacă interpretăm corect mesajul prietenului vom conchide că dorește doar ca muzica să fie dată mai încet. Dar dacă-l interpretăm ca însemnând "Sunt furios pe tine", s-ar putea foarte bine să răspundem într-un mod nepotrivit. Adesea mesajele sunt decodificate incorect, fără ca nici una din părți
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
și putem aranja o altă întâlnire. Dacă suntem refuzați fără nici o explicație, vom sugera oricum o altă zi și o altă oră sau un alt program. Dacă răspunsul este tot "nu" și nu suntem deloc încurajați să continuăm, trebuie să conchidem că nu prezentăm interes pentru cealaltă persoană. Să nu cerem niciodată vreo motivație; e puțin probabil că ni se va spune adevăratul motiv și am accentua numai tensiunea deja existentă. Mai degrabă să renunțăm elegant, folosind un clișeu standard, cum
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
plutească pe acest val securitar, precum cel al lui Rowan Hooper, în Japan Times din 24 iunie 2004, care afirmă că nu se știe dacă actele violente ale tinerilor sporesc într-adevăr, prezentând și cifrele americane citate mai sus. Articolul conchide că "se pare că violența se bucură de mai multă atenție din partea presei, mai ales focurile de armă din școli, dar nu e deloc sigur că incidența lor crește". Principalul masacru școlar comis în Japonia rămâne cel săvârșit la Osaka
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
cantitativă a crimelor și delictelor din mediul școlar rămâne restrânsă (Gill și Hearnshaw, 1997; Lindström, 2001; Gottfredson, 2001). După o remarcabilă reconsiderare a problemei în Statele Unite, Denise Gottfredson, fără îndoială unul dintre cei mai buni specialiști mondiali în domeniu, poate conchide că victimizarea nu a evoluat în manifestări între primele ei studii din 1985 (Gottfredson și Gottfredson, 1985) și studiile mai recente (Gottfredson, 2001): experiența personală de victimă este, atât pentru elevi cât și pentru dascăli, legată de incidente minore, victimizările
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Dar mai fundamental, și într-un mod foarte clasic în statisticile delincvenței, cifrele oficiale prezintă mai mult activitatea serviciilor decât delincvența reală. Paradoxul este pe deplin cunoscut: cu cât serviciile sunt îndemnate să semnaleze faptele, cu atât crește delincvența! A conchide, pornind de la statisticile delincvenței înregistrate, că delincvența a scăzut sau a crescut e iluzoriu și adesea eronat cel puțin în ce privește delincvența de masă, mica delincvență. Decalaje Cum am văzut, numărul semnalărilor nu pare neglijabil, cu 72 057 de incidente. Totuși
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
de atitudini și comportamente negative față de anumite categorii de elevi fac parte din violența experimentată de elevi. Sexismul poate lua forma diferențelor de adresare față de băieți sau fete și a exigențelor mai mici după sexul elevilor. Anchetele despre school bullying conchid că acesta poate fi comis atât de băieți, cât și de fete (Olweus, 1993; Smith, 1999) și că participarea celor din urmă a fost mult timp subestimată, cum subliniază Smith și Sharp în ancheta realizată de ei la Sheffield (1994
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
de ei la Sheffield (1994). Lucrările lui Smith și Sharp despre school bullying, prin chestionarea a 2 308 elevi între 10 și 14 ani din nouăsprezece școli engleze, dar și cercetarea lui Blaya (2001), cuprinzând 1 672 de elevi englezi conchid că nu există nici o diferență semnificativă între reprezentanții celor două sexe. Așadar fetele nu sunt doar victime. Participarea fetelor la acte delincvente în mediul școlar este confirmată de declarațiile de participare la extorcare, rezultate din ancheta națională asupra climatului școlar
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
puțin reperate și desemnate de instituțiile represive sau preventive, excepție făcând situațiile când actele lor manifestă o opoziție radicală față de comportamentul de gen (genderism) de care "ar trebui" să dea dovadă. Totuși, chiar dacă și fetele se arată violente, toate anchetele conchid că implicarea băieților este mai mare. Lucrările germane despre violența în școală, de exemplu, indică o mai mare propensiune sau o identificare mai importantă a băieților cu violența: Funk (2001), Fuchs et al. (1996), Holtappels și Schubarth (1996), Schwind et
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
10% dintre fete și 20% dintre băieții de 12-13 ani au fost agresați în primul semestru al anului școlar 1995. Un studiu precedent, din 1995 (The Swedish Council for Information on Alcohol and other Drugs, cf. Andersson și Hibell, 1995), conchide că 5% dintre băieții de 15-16 ani și 1% dintre fete au fost victime ale violenței în școală, necesitând îngrijire medicală. Între 12% și 14% dintre băieți și 4-5% dintre fete au fost victime ale agresiunilor fără să aibă nevoie
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
efectivului școlar Literatura de specialitate oferă foarte multe informații asupra acestui fapt, în ce privește țările dezvoltate. Pentru a rezolva o aparentă contradicție între diferitele studii, răspunsul trebuie să fie nuanțat. Dacă majoritatea studiilor care au inclus această variabilă în modelele lor conchid că un efectiv foarte mare al școlii sau al clasei are un efect (de exemplu, Hellman și Beaton, 1986; Walker și Gresham, 1997; Bowen, Bowen și Richman, 2000), un studiu al lui Olweus (Olweus, 1993) neagă această influență. În fapt
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
psihiatrizării perturbatorilor. Cum rezultatele noastre dovedesc totodată că factorii sociali sunt preponderenți, ele ar putea să alimenteze și ideea stigmatizantă a "claselor periculoase" sau să întărească o dezamăgire fatalistă. Or, dacă examinăm mai profund aceste rezultate, școală cu școală, putem conchide exact invers, iar analiza contextuală ne este și aici de mare ajutor. Trebuie să raționăm după metoda cæteris paribus. Dacă variabilele socio-economice ar fi singurele determinante pentru a explica existența și proporția nucleelor dure, atunci în fiecare dintre școlile similare
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
aproximativ 1% din elevi, în timp ce în gimnaziul nr. 11% acesta ar fi de ordinul a 10,9%: de unsprezece ori mai mare, cu rate de semnificativitate care nu lasă loc de îndoială. Pe baza repartizării inegale a "nucleelor dure", putem conchide că există un efect de context, un "efect al școlii" care contribuie nu atât la crearea "nucleelor dure" cât a unei culturi a opoziției față de școală pentru grupuri de elevi care pot fi considerabile, făcând insuficientă însăși ideea unui "nucleu
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
subiectul, produs ca reziduu al mașinii, apendice sau piesă adiacentă mașinii, trece prin toate stările cercului și trece dintr-un cerc în altul. El nu este în centru, ocupat de mașină, ci este pe bord, fără identitate fixă, întotdeauna descentrat, conchis de stările prin care el trece”. (Deleuze și Guattari, 1972, p. 27Ă. Subiectul uman teoretizat de cei doi filosofi francezi traversează așadar o „serie de stări plecând de la zero”, „se naște în fiecare stare a seriei, renaște în starea următoare
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
situată în orizontul unei istorii tragice. Peste satul copilăriei poetului se prăvălește tăvălugul războiului, apoi își proiectează umbra terifiantă anii de secetă. Oamenii sunt însă plini de vitalitate, într-o luptă surdă cu viața. Vorbind despre satul natal, Labiș va conchide mai târziu: „Lumea aceasta a noastră e viguroasă și tare, miroase a sudoare și-a sânge, a balegă de bou și-a balegă de urs, a fuste și a chiote besmetice seara pe dealuri...” Pe acest fond de vitalitate se
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
intervină imediat. Când însă tabloul clinic al șocului este independent față de orice hemoragie, intervenția trebuie categoric întârziată până la reechilibrare. Nu se mai poate adăuga un șoc peste cel existent. Am urmat întotdeauna această conduită și nu am avut de regretat - conchide autorul lucrării la care ne-am referit pe larg. CAPITOLUL 3 CÂND ȘI DE CE S-A DESPĂRȚIT SPITALUL DE URGENȚĂ DE SOCIETATEA „SALVAREA” Acest capitol este consacrat analizei unui moment cu o anumită semnificație în istoria organizării și „dezorganizării” asistenței
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
VII-lea Congres național de chirurgie, noiembrie 1936 este o veritabilă monografie în domeniu. S-a folosit ca metodă de tratament în fracturile coloanei vertebrale: a) reducerea; b) grefa Albee; c) Laminectomia. Raportul analizează îndeosebi realizările din cazuistica proprie și conchide: În fracturile coloanei vertebrale se cere o condiție esențială: diagnosticul precoce. Acesta nu-l putem avea decât printr-un film radiografic luat în 3 incidențe dintre care cea mai importantă este cea laterală. Tratamentul va trebui să fie metodic aplicat
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
Marin - că nu s-a făcut bine. Se aduce ca argument realitatea din Franța unde, pe linie de învățământ ortopedia pentru copii era încredințată clinicii de chirurgie infantilă și, funcționa separat, o catedră de chirurgie ortopedică a adultului. Prin urmare - conchide dr. Marian, în articolul din care am relatat pe larg, este logic și util din motive medicale și morale de a aplica separat și când este posibil de a face în servicii separate chirurgia ortopedică a bolnavilor în curs de
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]