5,238 matches
-
avut nu numai o majoritate românească timpuriu atestată, dar și o pătură conducătoare românească (boieri și domnitori) chiar dacă unii dintre aceștia, precum dinastia Basarabilor, erau de origine cumană. În Transilvania, deși a existat o majoritate românească în majoritatea comitatelor, clasa conducătoare (grofii și voievozii) era maghiară. Înainte de întemeiere statelor medievale românești, nici cnezatele prezente pe viitorul teritoriu al României și Republicii Moldova, nici Țaratul Vlaho-Bulgar condus de dinastia Asenizilor, nu pot fi considerate ca fiind „state medievale românești” deoarece atât populația lor
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
era maghiară. Înainte de întemeiere statelor medievale românești, nici cnezatele prezente pe viitorul teritoriu al României și Republicii Moldova, nici Țaratul Vlaho-Bulgar condus de dinastia Asenizilor, nu pot fi considerate ca fiind „state medievale românești” deoarece atât populația lor, cât și pătura conducătoare erau multinaționale, slavii (ziși „șchei”) fiind în general la fel de numeroși ca și proto-românii, și pe alocuri majoritari (din acea perioadă au rămas nenumărate toponime slave precum Bistrița, Crasna, Ialomița, Prahova, Săvădisla, Slatina ș.a., limba și scrierea slavonă oficiale în liturghia
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
din cele mai mari țări din Europa și cuprindea Belarusul și Ucraina actuale, precum și părți care astăzi sunt în Polonia și Rusia. Situația geopolitică între vest și est a determinat caracterul multicultural și multiconfesional al Marelui Ducat al Lituaniei. Elita conducătoare practica toleranță religioasă, iar slavona era folosită ca limbă auxiliară latinei pentru documentele oficiale. În 1385, marele duce Jogaila a acceptat oferta Poloniei de a-i deveni rege. Jogaila s-a angajat în creștinarea treptată a Lituaniei și a creat
Lituania () [Corola-website/Science/296909_a_298238]
-
în mare măsură vorbitoare de aramaică din Siria în timpul apogeului imperiului bizantin, probabil că n-a predominat până în secolul 19. Anterior cuceririi arabe islamice din secolul 7 d. Hr., masa populației erau aramei, dar Siria era de asemenea casa claselor conducătoare grecești și romane, asirienii rămânând în nord-est, fenicienii de-a lungul coastelor, iar evreii și armenii fiind de asemenea existenți în orașe mari, alături de nabateeni și arabii "preislamici", precum lahmizii și gassanizii ce locuiau în deșerturile din sudul Siriei. Creștinismul
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
Potrivit constituției din 2012, președintele este ales de cetățenii sirieni prin alegeri directe. Ramura legislativă a Siriei este Consiliul unicameral al Poporului. Sub constituția precedentă, Siria n-a avut alegeri legislative multipartidiste, două treimi din locuri fiind repartizate automat coaliției conducătoare. Pe 7 mai 2012, Siria a avut primele alegeri la care au putut lua parte partide din afara coaliției de guvernământ. Șapte partide politice noi au participat la alegeri, dintre cere Frontul Popular pentru Schimbare și Eliberare a fost cel mai
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
opuneau regimului din Uniunea Sovietică. Troțkiștii afirmau ca URSS-ul stalinist nu era socialist, (și în mod sigur nu era comunist), ci un stat muncitoresc degenerat birocratizat - adică era un stat noncapitalist, în care exploatarea era controlată de o castă conducătoare care, deși nu stăpânea mijloacele de producție și nu era o clasă socială adevărată, se bucura de beneficii și privilegii obținute pe spinarea clasei muncitoare. Stalinismul nu ar fi putut exista fără răsturnarea inițială a capitalismului în timpul Revoluției din Octombrie
Stalinism () [Corola-website/Science/298236_a_299565]
-
Enver Hoxha. Unii istorici au trasat paralele între stalinism și politica țarului Petru cel Mare. Ambii conducători doreau cu disperare ca Rusia să ajungă din urmă țările vest-europene. Ambii au reușit să cucerească noi teritorii, transformând Rusia într-o putere conducătoare a Europei, chiar dacă pentru puțin timp. Alții îl compară pe Stalin cu Ivan cel Groaznic, cu politica de opresiune (opricinina) și de reducere a libertății oamenilor de rând.
Stalinism () [Corola-website/Science/298236_a_299565]
-
Un este organizația executivă conducătoare pentru un număr de partide politice, cele mai multe dintre ele fiind partide comuniste. Prescurtat, pentru "birou politic", în alte limbi este folosită expresia, consacrată în anii comunismului, "Politbiuro" în rusă de la "Politiceskoe Biuro", sau în germană "Politbüro". În statele comuniste, partidul
Birou politic () [Corola-website/Science/298243_a_299572]
-
de o serie de factori precum: puterea diferitelor facțiuni formale sau informale din partid, creșterea sau descreșterea autorității Secretarului General și gradul în care puterea era consolidată în acea poziție, puterea sau slăbiciunea altor membri de partid, alianțele printre personalitățile conducătoare și amploarea suportului membrilor de partid sau al diferiților poli ai puterii din partid, iar în cazul partidelor de guvernământ, din țară. Un alt factor pentru membrii Cominternului, în afară de cei din Partidul Comunist al Uniunii Sovietice, era acela al gradului
Birou politic () [Corola-website/Science/298243_a_299572]
-
devenit modelele sovietelor formate în 1917. Pe timpul primului război mondial,bolșevicii au luat o poziție internaționalistă, care sublinia solidaritatea dintre muncitorii din Rusia, Germania și din restul lumii și s-au desprins din a doua Internațională Socialistă atunci când partidele ei conducătoare nu au încetat sprijinirea propriilor națiuni în conflict. Revoluția din Februarie 1917 a izbucnit când țarul Nicolae al II-lea al Rusiei a încercat să dizolve Duma. Corpul legiuitor s-a opus și a proclamat un guvern provizoriu. Țarul a
Bolșevic () [Corola-website/Science/298228_a_299557]
-
Revoluția din Octombrie, dar au existat perioade de creștere în intensitate precum cea a Terorii Roșii sau a deportării chiaburilor care s-au opus colectivizării. O trăsătură distinctă a Marii Epurări a fost aceea că pentru prima oară, chiar partidul conducător era supus represiunii la scară largă. Totuși, doar o minoritate dintre cei afectați de epurări erau membri de partid sau membri ai birocrației. Epurarea partidului a fost însoțită de epurări în întreaga societate. Următoarele evenimente sunt folosite pentru demarcările perioadei
Marea Epurare () [Corola-website/Science/298229_a_299558]
-
cazuri, cometele mai sunt numite și „bulgări de zăpadă murdară”, deoarece mai bine de jumătate din compoziția lor este gheață. În apropierea Soarelui, întreaga materie gazoassă este volatilizată, dar o parte din nucleu, protejat de un strat de pulbere rău conducător de căldură, rămâne solid. Nucleele cometelor se numără printre cele mai întunecate obiecte cunoscute din sistemul solar. Sonda Giotto a constatat că nucleul cometei Halley reflectă 4% din lumina care cade pe el, pe când asfaltul reflectă 7%. În jurul nucleului se
Cometă () [Corola-website/Science/298255_a_299584]
-
acea dată, în casta militară. Naționalist înainte de toate, el voia să țină Rusia în război, fie sub autoritatea guvernului provizoriu, fie fără. Mai degrabă sau chiar pre-fascist decât monarhist, el a devenit totuși destul de repede o speranță a fostei clase conducătoare, a nobilimii și burgheziei, și a tuturor celor care aspirau la o revenire la ordine, sau doar la pedepsirea severă a bolșevicilor . În fabrici și în armată, a început să se prefigureze pericolul unei contrarevoluții. Sindicatele, în care bolșevicii erau
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
al II-lea. Conform lui , Ceka nu a început să lovească cu adevărqt decât începând cu luna martie, odată cu ofensiva germană, iar represiunea a luat amploare în vara lui 1918 după insurecția de la Moscova și o serie de atentate contra conducătorilor bolșevici, între care , asasinat la 30 august, și însuși Lenin, grav rănit de , executată sumar după aceea. Declarându-se inspirați din exemplul , conducătorii bolșevici au proclamat, împotriva „”, „”. Conform Ceka, au avut loc 22 de execuții în primele șase luni ale
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
care devenise în acea vreme centrul muzicii de jazz, în continuă dezvoltare. În această perioadă a maturizării sale artistice, Louis Armstrong este preocupat de rigorile polifonice ale liniilor muzicale, având tendința de a conferi solistului un rol în același timp conducător, dar și integrat în textura muzicală. Este angajat de ""King Oliver"", venit și el la Chicago, în formația ""Creole Jazz Band"", unde are posibilitatea ca trompetist solist să-și desfășoare întreaga virtuozitate pe care o dobândise între timp. Într-adevăr
Louis Armstrong () [Corola-website/Science/298273_a_299602]
-
A revenit la Moscova și s-a încadrat din nou în activitatea științifică și politică, devenind liderul așa numit grup interregional, simpatizat de Boris Elțîn. A fost ales în noul Parlament, susținând abolirea art. 6 al Constituției sovietice privind rolul conducător al Partidului Comunist. A decedat la 14 decembrie 1989, în timpul lucrărilor Congresului II al deputaților poporului, în urma unui atac de cord. Saharov a elaborat câteva idei fundamentale în domeniul reacțiilor nucleare de sinteză dirijate: reactorul magnetic (1950), sau tokamak-ul (în
Andrei Saharov () [Corola-website/Science/298338_a_299667]
-
celălalt. De asemenea, ajută să justifice conducerea dura dictatoriala, iar propagandă îi face pe cetățeni să creadă că acționează că cei mai drepți conducători. În plus, cultul personalității mai urmărește deseori să zădărnicească orice fel de opoziție din interiorul elitei conducătoare. Atât Stalin cât și Mao Zedong au folosit cultul lor al personalității pentru a strivi oponenții politici din partid sau din afara lui. Crearea unui așa de cuprinzător cult al personalității a dus deseori la critici aspre ale regimurilor lui Stalin
Cultul personalității () [Corola-website/Science/298362_a_299691]
-
din exteriorul țării, de îndepărtare a sa de la domnie. În timpul domniei sale Moldova atinge apogeul dezvoltării sale statale, cunoscând o perioadă îndelungată de stabilitate internă, prosperitate economică și liniște socială. Pe plan intern și-a bazat regimul pe o nouă clasă conducătoare formată din oameni proveniți preponderent din mica boierime, ridicați la demnități pe baza meritelor militare, loialității față de domn sau a înrudirii apropiate cu acesta. De asemenea a sprijinit foarte mult dezvoltarea răzeșimii prin împroprietăriri colective ale obștilor de răzeși, în
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
principal de cerchezi. Unii alani au fost asimilați de cerchezi. Ulterior, în secolele IX-XII, nomazii karaciai, vorbitori ai unui dialect turcic, venind dinspre stepele de la estul Marii Caspice, au cucerit regiunile est-cercheze încă locuite de alani și au devenit pătura conducătoare a populației alane. Cu timpul, alanii din actuala Karaciai-Cerchezia au adoptat dialectul turcic vorbit de karaciai și religia musulmană a conducatorilor lor. Totuși, pana astazi karaciaii se autodenumesc „alani” și se mândresc cu originea lor. Însă numai alanii caucazieni din
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]
-
o cocardă alb-roșie pe lângă cea albă. În 1791, Comisia Militară a introdus o cruce patee de metal ca alternativă mai rezistentă la cocardă. Mulți soldați au continuat însă fie să lege crucea de cocardă, fie să poarte cocarda fără cruce. Conducătorii militari polonezi, ca și eroii naționali ai vremii, cum ar fi generalul Tadeusz Kościuszko și principele Józef Poniatowski își prindeau cocarde naționale albe de pălărie. Patrioții catolici fervenți, membri ai Confederației de la Bar din 1768-1772 au adoptat carminul - simbol al
Drapelul Poloniei () [Corola-website/Science/297195_a_298524]
-
în rusă: , născut: Ioseb Besarionis Dze Jugashvili, în georgiană: იოსებ ბესარიონის ძე ჯუღაშვილი, 18 decembrie 1878 - d. 5 martie 1953) din tată georgian și mamă osetină, a fost un om politic sovietic, fost revoluționar bolșevic devenit după Revoluția din Octombrie conducător politic sovietic. Stalin a devenit Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice în 1922, în urma morții lui Vladimir Ilici Lenin, câștigând în anii deceniului al treilea lupta pentru putere cu Lev Troțki și consolidându-și pe deplin autoritatea odată cu
Iosif Vissarionovici Stalin () [Corola-website/Science/298049_a_299378]
-
protecție“. Sumele obținute astfel erau furnizate bolșevicilor care l-au acceptat în rândurile lor. În 1912, Stalin a fost cooptat în Comitetul Central la Conferința Partidului de la Praga. În 1917, Stalin era editorul ziarului "Pravda" în timp ce Lenin și cei mai mulți dintre conducătorii bolșevici erau în exil. După Revoluția din Februarie, Stalin și colectivul de redacție au luat poziție în favoarea susținerii guvernului provizoriu al lui Kerenski și se spune s-a mers până acolo încât i s-a refuzat publicarea unui articol lui
Iosif Vissarionovici Stalin () [Corola-website/Science/298049_a_299378]
-
Liberia a mari investiții străine, care să relanseze economia liberiană. La acel moment, Liberia era relativ dezvoltată, față de celelalte state vest-africane. Atât sub guvernarea lui Tubman, cât și sub cea a lui William Tolbert, succesorul său, nemulțumirile față de elita americano-liberiană conducătoare au crescut. La 12 aprilie 1980, o lovitură de stat militară condusă de sergentul Samuel Doe a avut succes, înlăturându-i pe americano-liberieni de la putere. S.K. Doe a condus o grupare de militari nemulțumiți de situația indigenilor africani, superior numeric
Liberia () [Corola-website/Science/298117_a_299446]
-
sancțiuni care să conducă la izolarea regimului libian. În tot cursul anilor 1970-2000 Libia sub conducerea lui Gaddafi a jucat un rol activ în viața continentului african, mai ales în Africa Neagră, în care a căutat să dețină un rol conducător. Ea a fost implicată în mișcări subterane și de gherilă sau în lovituri de stat - în regiuni diferite - Uganda, în Cornul Africii, în Liberia și Sierra Leone, în Ciad, Burkina Faso etc. De asemenea a sprijinit lupta contra regimului de apartheid din
Libia () [Corola-website/Science/298118_a_299447]
-
să participe la numeroase întruniri socialiste, inclusiv la Conferința de la Zimmerwald din 1915. La 3-4 aprilie 1917 s-a reîntors la Petrograd, cu ajutorul lui Parvus, urmărind răsturnarea țarului Nicolae al II-lea. În acea perioadă, Lenin a preluat un rol conducător în mișcarea bolșevică, publicând "Tezele din aprilie". După o revoltă a muncitorilor eșuată în iulie 1917, Lenin a fugit în Finlanda. S-a reîntors în octombrie 1917, conducând o revoluție armată, cu sloganul „Toată puterea - sovietelor!” împotriva Guvernului Provizoriu. Ideile
Vladimir Ilici Lenin () [Corola-website/Science/298197_a_299526]