10,108 matches
-
râu, ar fi putut fi foarte bine un azil ieftin pentru o comunitate de pensionari. Nu pomeni niciodată că ar fi recunoscut locul unde o trimiseseră pe mama lor în ultimul stadiu al bolii ei. Mark avea propria lui cameră, coridoarele erau mai vesele, mâncarea mai bună, iar personalul mai capabil decât la spitalul mai rece și mai steril. Cea mai bună dintre toți era Barbara Gillespie, infirmiera din aripa lui. Deși nouă în instituție și bătând cu siguranță spre patruzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o bluză neagră de trening și cu o căciulă tricotată albastru-deschis stătea împietrit la jumătatea unui gest de salut, cu mâna lipită de geam. — Puteți să-l întrebați chiar dumneavoastră într-un minut. Mark Schluter își întâmpină musafirii la jumătatea coridorului din aripa lui. Mergea de parcă s-ar fi sprijinit în cârje, apăsându-și coapsa dreaptă cu o mână. Fața lui era încă roșie de cicatrici pe jumătate vindecate. Gâtul îi era brăzdat de medalionul grăitor al traheotomiei. Jeanșii lui negri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
prea groasă pentru luna iunie - îi cobora pe brațe până la degete. Bluza etala un câine jucător de cărți și băutor de bere, care spunea: Ce dracu’ știu eu? De sub marginea căciulii se ițeau smocuri de păr regenerat. Se legăna pe coridor, jucându-se de-a pendula. Se opri în fața lui Karin. —Ăsta-i tipul care o să mă scoată din fundătura asta? Mâinile femeii țâșniră în aer. Părul ei înnodat se desfăcu. —Mark. Ți-am spus că azi vine doctorul Weber. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Și să știi că nu ești nici maică-mea, ce naiba. Se întoarse din nou spre Weber. Scuze. Pur și simplu e dureros pentru mine. Ea are ideile astea. E greu de explicat. Dar când Karin o luă de-a lungul coridorului, se duse țopăind după ea, ca un cățeluș în lesă. Camera era o versiune modestă a celei pe care o ocupa Weber la MotoRest, deși era cu mult mai scumpă. Pat, măsuță de toaletă, birou, televizor, măsuță de cafea, două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Ram roșu-cireașă din ’84. Blocul motor refăcut. Arborele de comandă modificat. Meșterită ca lumea. O să-ți placă. Vorbea ca un bărbat american tipic la vreo douăzeci de ani, din oricare stat mare și pustiu. Weber arătă cu degetul îndoit către coridorul gol. —Povestește-mi despre ea. Mâinile lui Mark trăgeau de căciula tricotată. —Ei, doctore. Știi ceva? Devine destul de complicat, destul de repede. Asta văd și eu. Ea își închipuie că dacă o imită perfect, o s-o iau drept sora mea. —Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Poți să-mi spui ce anume nu ți se pare...? Mark îi smulse fotografia din mână. O rupse la mijloc, tăind cu precizie în două capul tatălui său. Îi oferi bucățile lui Weber. —Un dar de la Domnișoara Spațiul Cosmic. De pe coridor se auzi un oftat. Mark se ridică în picioare. Hei! Dacă vrei să mă spionezi, vino încoace... Țâșni spre ușă, gata de urmărire. Karin se rostogoli în cameră. Trecu în fugă pe lângă el și înșfăcă fotografia ruptă. —Ce-ți închipui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
un timp singur cu Mark. Mark îndreptă două degete spre ea și râse satisfăcut. Lui Karin îi căzu fața. Nu-l crezuse pe Weber capabil de asemenea trădare. Se întoarse și ieși în fugă din cameră. Weber o urmă pe coridor, strigând-o până când se opri. Îmi pare rău. Trebuia să-l urmăresc pe Mark cu prietenii lui. Ea suflă adânc și își frecă obrajii. —Cu prietenii lui? Partea asta din el nu s-a schimbat deloc. Recitind literatura de specialitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
revadă vreodată, căpătase proporții devastatoare. În jurul vârstei de cincizeci de ani trecuse de un prag, dincolo de care fiecare persoană nou întâlnită îi aducea aminte de altcineva. Problema se exacerba atunci când necunoscuții îl salutau familiar. Putea să treacă pe lângă cineva pe coridorul centrului medical universitar, apoi să-l revadă după șase luni la Stop ’N Shop, copleșit de senzația unei relații colegiale. Preriile virgine din Nebraska erau un vis, după terenurile minate din Long Island și Manhattan. Și totuși avusese două zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Karin S.! Barbara îi aruncă lui Weber o privire și se ridică. Am multă treabă, anunță ea. Ciufuli capul gol al lui Mark Schluter și trecu repede pe lângă Weber. Weber îl lăsă pe Mark, care radia, și o urmă pe coridor. —Domnișoară Gillespie, strigă el, ceea ce până și pe el îl surprinse. Aveți o clipă? Ea se opri și clătină din cap, așteptând ca el să vină mai aproape, pentru ca Mark să nu poată auzi. — Nu e corect. El dădu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Tu erai la telefon? Nu m-ai torturat destul până acum? Trebuia să te dai drept ea? Ea unde e? Ce-ai făcut cu ea? Un strigăt răsună dinspre cei doi frați. Weber se întoarse cu spatele, în timp ce zgomotul străbătu coridorul, o ajunse din urmă pe Barbara Gillespie și-i dădu dreptate. Experimentul îi scăpase din mână. Dar rezultatele îi aparțineau cu totul. În seara aceea, rememoră cu Sylvie întâmplările zilei. Cum se jucaseră Mark și prietenii lui de-a cursele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
avansase bine de tot pe drumul căinței. Ei, zice Mark. Poate că nu. Nu. Bine. Poate că nu. Se duc sus, unde fuseseră dormitoarele. S-a mai obișnuit cu chestia asta, cu ravagiile. Mici fragmente de tâmpenii se înșiră pe coridor: o factură veche de telefon, o brichetă goală. O bucată de prelată și două sticle de bere. O pojghiță subțire de praf din tencuială acoperă podeaua. Dar un om ar putea trăi aici. Nu-i mare lucru. Omul se obișnuiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
aș dori să nu existe nici un înger păzitor. Dar există. Și ce Dumnezeu ar trebui să fac eu cu chestia asta? Weber nu face altceva decât să aștepte până când chimicalele pun stăpânire pe Mark, iar el adoarme. Apoi, se împleticește pe coridorul spitalului. Se așază o clipă în terariul de sticlă al sălii de așteptare, plin de oameni cărora li s-a promis un miracol high-tech. O fată, care arată de douăzeci de ani, stă pe un scaun cu tapiserie portocalie, citind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ia de mînă ademenitor și autoritar zicînd: O să ne distrăm de minune! Ca răspuns la o astfel de chemare, băiatul se ridicase de la masă, plecase din Încăperea plină de fum Împreună cu femeia și ieșise printr-o ușă lăturalnică Într-un coridor care ducea spre cămăruțele de lemn ale bordelului. Aici se vedea clar că n-aveau altceva de făcut decît să aștepte. Un șir de bărbați și de femei, lung cît culoarul, Își aștepta rîndul să intre pentru scurt timp În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cămăruțele de lemn ale bordelului. Aici se vedea clar că n-aveau altceva de făcut decît să aștepte. Un șir de bărbați și de femei, lung cît culoarul, Își aștepta rîndul să intre pentru scurt timp În cămăruțele din capătul coridorului care acum, după cum se putea vedea și auzi limpede, erau ocupate. CÎnd intră pe culoar, femeia Însoțită de băiat se adresă unei alte femei din capătul celălalt al șirului. — Ascultă, May! N-ai văzut-o pe Grace? — Îhî! răspunse femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
rîsete obscene și strigăte pline de nerăbdare adresate zgomotoșilor ocupanți ai cabinelor, toate avînd cam același conținut: „Mai ieșiți odată de acolo, ce dracu’, și lăsați-ne și pe noi!“. Era o noapte sufocant de caldă, pe la mijlocul lui august: pe coridor aerul era Înăbușitor, istovitor, Încărcat de o abureală soioasă. Pretutindeni plutea fumul de tutun greu, apăsător, stătut și Împuțit, mirosul bărbaților, mirosul de pudră și parfum ieftin al femeilor și, Încă mai puternic decît toate, pătrunzător, cleios, aspru, proaspăt, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
neuitat, nestăpînit ca natura și ca dorința primitivă a omului, se simțea mirosul lemnului de brad nou, alb, nevopsit, din care era alcătuită toată această construcție dărăpănată și ciudată. În cele din urmă, după o așteptare lungă și obositoare În coridorul Înăbușitor, timp În care ușile cabinelor se deschiseseră de multe ori, mulți bărbați și femei ieșiseră și mulți alții intraseră, băiatul și femeia de lîngă el ajunseseră În față și erau primii din șirul gălăgios și nesfîrșit. Curînd, ușa la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și mulți alții intraseră, băiatul și femeia de lîngă el ajunseseră În față și erau primii din șirul gălăgios și nesfîrșit. Curînd, ușa la care așteptau se deschise, un bărbat ieși, Închise ușa În urma lui și o porni repede pe coridor. Atunci se făcu liniște o clipă, se auziră murmure de nerăbdare În spatele lor și apoi glasul femeii de lîngă băiat șopti: Ce dracu’ o fi făcînd acolo atîta timp?! Hei! strigă ea aspru și bătu În ușă. Care ești acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de tribunal, mirosul cailor, al hamurilor, al fînului și al țăranilor asudați, al sălilor de dezbateri și al sălilor de tribunal - mirosul puternic, bărbătesc al Justiției Într-un tribunal de provincie, și nu auziseră un robinet picurînd În Întuneric pe coridoarele lungi și Întunecate, măsurînd curgerea monotonă, precisă, a timpului, a timpului celui Întunecat? Oare Garfield, Hayes și Harrison nu studiaseră legile În birouri Încărcate de un miros cafeniu Întunecat? Nu trecuseră pe sub ferestrele lor cai ce stîrneau nori de praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cînd venim. Te ducem la spital la ora trei.“ Asta-i convenea de minune, nici nu voia altceva. „Da, da, duceți-vă“ voia, bine-nțeles, să rămînă singur ca să mai bea. Bun, și-am plecat și ne-am dus pe coridor pînă-n camera mea, i-am băgat pe copii acolo și-am Închis ușa binișor. „Ce tot spui, mamă?“ - zice Luke. „Nu putem să plecăm În oraș și să-l lăsăm singur să bea. Face rost de băutură de undeva“ - zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
spre ușă. „Nu, nu te băga“ - am zis. „Ai răbdare că-l aranjez eu.“ Am așteptat un pic, firește, și n-au trecut nici cinci minute că ușa de la odaia tatălui tău se deschide binișor și iese pe furiș pe coridor și-l auzim bătînd la ușa lui Gus Tolly. Pe urmă l-am auzit pe Gus că-ntreabă: „Au plecat?“ și-am mai stat puțin și-am auzit cum se-nchide ușa și-apoi am pornit. M-am dus drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
strângeau automat pe talpă și pe călcâi când ridica piciorul, lărgindu-se când călca. În timp ce făcea aceste constatări, Gosseyn fu condus în viteză - fără să se poată împotrivi - către o ușă dintr-un colț și, prin ușa aceea, într-un coridor strâmt. Evident, următoarea etapă a ceea ce urma, avea să aibă loc în direcția unde mergeau. 3 Coridoarele - gândi Gosseyn - au și ele un capăt. Și, din moment ce încă era convins că se afla pe o navă spațială, se simți îndreptățit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
constatări, Gosseyn fu condus în viteză - fără să se poată împotrivi - către o ușă dintr-un colț și, prin ușa aceea, într-un coridor strâmt. Evident, următoarea etapă a ceea ce urma, avea să aibă loc în direcția unde mergeau. 3 Coridoarele - gândi Gosseyn - au și ele un capăt. Și, din moment ce încă era convins că se afla pe o navă spațială, se simți îndreptățit să anticipeze că, împreună cu paznicii săi, va ajunge foarte curând în altă încăpere. Mai presupuse că aceasta n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
fapt, necunoscută și pentru el. Așa Că și el avea lucruri pe care trebuia să le afle. Prima informație, imediat căpătată, era una minoră. Dar, oricum, Gosseyn înregistra cu atenție că era condus, chiar în sala tronului, de-a lungul unui coridor, către o încăpere cu lifturi. Unul dintre acestea îl urcă - estimă el - echivalentul a opt etaje. Apoi fu condus de-a lungul unui alt coridor, înțesat de gărzi în uniforma cenușie, fiecare gardă luând poziția de drepți și salutând atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Gosseyn înregistra cu atenție că era condus, chiar în sala tronului, de-a lungul unui coridor, către o încăpere cu lifturi. Unul dintre acestea îl urcă - estimă el - echivalentul a opt etaje. Apoi fu condus de-a lungul unui alt coridor, înțesat de gărzi în uniforma cenușie, fiecare gardă luând poziția de drepți și salutând atunci când Draydart trecea pe lângă el. Încăperea în care ajunseră foarte curând părea să fie destinată recepțiilor cu caracter social. Se aflau acolo mici canapele, fotolii confortabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
nevăzut. 6 Porniră spre... Polomar... cât putură mai curând. Ca și cum ghidul său, curteanul Breemeg, ar fi considerat - ca și ceilalți ghizi dinaintea lui - că acest interludiu era mai bine să fie cât mai scurt. În timp ce pășea grăbit pe un alt coridor lung, aproape alergând, Gosseyn profită de ocazie pentru a arunca o privire însoțitorului său. Profilul lui Breemeg, serios, concentrat, avea același nas ascuțit, puțin cam mare, pe care-l văzuse și la ceilalți, culoarea pielii era cam la fel cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]