5,537 matches
-
până să se însereze. Numai ce auzi, la un timp: piu...piu...piu. și se depărtă, în auz, cu acel trist și repetat piuit. Îl cuprinse o tristețe amară. Biata potârniche! Își strigă perechea. Perechea pe care, eu, ca un criminal, i-am ucis-o! O, cumplită vânătoare! Cumplită îndeletnicire! și, în natură, piuitul nu se mai auzi. În sufletul său, însă, el continua să se audă, neîncetat: piu, piu, piu... Când sosi ora de culcare voi să adoarmă. Nu putu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mare fiind fata, Ilinca. Cunoscut fără antecendente neavenite. Calm la fapte și la vorbe, cum erau mai toți bulbocenii. și, totuși, cu ceva ascuns, în el, de care lumea nu putea să-și dea seama. Un ceva drăcesc, un ceva criminal, un ceva fără putință de a fi depistat și înlăturat, reparat, ameliorat, vindecat. Ori, măcar, mergând spre vindecare. Acel ceva, se chema GELOZIE. Boala otrăvii otrăvurilor de pe lume. Nimic nu-i mai cumplit decât așa ceva! Nimic, oameni buni. și, o să
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
desigur. Bani - bani; singurică la părinții atât de bogați singurică; eminentă absolventă a facultății de drept de la universitate? Eminentă! Post bine văzut și plătit în magistratura locală? Da! Atunci, oare, ce mama dracului o fi făcut-o să îngroașe rândurile criminalilor locului? Chiar, ce? Asta i. Că, nu se știe, deocamdată, ce, și, nici dovezi, prea convingătoare, cum că, în adevăr, dânsa ar fi criminala, încă nu sunt. Nu sunt, însă, cine știe, poate că vor fi. Dosarul se îngroașă, încet
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
de la adăpat și se îndreptau către culcare. Dând de oameni, de mișcare și de vorbele lor, făcură un salt, urcară ceva mai sus, după care coborâră, și se așezară, la poalele Piscului Doamnei. Nicoară, nemaiavând ce face, deschise vorba, către criminal. Cum, domnule, chiar dumneata, cu mâinile dumitale, s o omori? Da. Chiar eu, cu mâinile mele. Așa cum v-am povestit, în câteva cuvinte, când v-am abordat, și v am rugat să anunțați la 112. Ne iubeam foarte mult. și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Miti Matái. — Îți mulțumesc mult, răspunse acesta cu naturalețe, dar nu pot accepta, pentru că eu nu sunt decât un om al mării, care nu cunoaște problemele de pe uscat. Misiunea mea va fi să-i caut și să-i pedepsesc pe criminali și s-o aduc pe prințesa înapoi, însă, până la întoarcerea ei, puterea trebuie s-o deții tu, care ești cel mai înțelept dintre înțelepți. Eu sunt prea bătrân. — Înțelepciunea cere timp, iar tu ai avut mai mult timp decât oricare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
lumea este tare mînioasă. Să-l bată în halul ăsta! Pe un om nenorocit, pedepsit și așa prea mult de Dumnezeu... Mitică se plimbă peste tot și sîngele închegat de pe față provoacă o imensă compasiune. M-au omorît, dom' Zamfir. Criminalii! Zamfir îl sărută și îl mîngîie. Lumea îl votează cu entuziasm. Ce suflet mare are! Vestea a circulat și Zamfir a cîștigat. Dacă n-ar fi fost omul ăsta (ridică mîna lui Mitică), n-aș fi cîștigat. Îhî, confirma și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
murea, nu era bai. Nu. În final, anchetatorii s-au convins că ciupercile au fost culese de babă. Nu erau siguri că Grigore nu știa că-s otrăvitoare și n-au putut să-l agațe. Numai că vecinii judecă altfel. Criminalule! Banditule! Ai luat apartamentul prin crimă! Azi așa, mîine așa, pînă Grigore s-a săturat de viață. L-au găsit spînzurat de o grindă. Dumnezeu nu bate cu parul! comentau vecinii. Așa este, doar că Grigore avea doar o singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
speriată. Cum? întreabă el prostește, zăpăcit de veste. Îi taie gîtul, replică fetița tremurînd. Hai, hai să mergem repede. Robilă lasă totul deschis și aleargă la cumătrul său, la a patra casă. Din urmă fetița dă detalii despre crimă și criminal. Inima bătrînului dă să crape. Imagini cu sînge din belșug, cu morți în poziții de groază se perindau prin capul său, stimulînd inima să se autodistrugă. Ajuns la vecin, gîfîind și cu 200 de bătăi de inimă pe minut, asistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
înmărmuriți cînd văd ce spală doamna doctorului. Un căpușor mic de ied avea dinții dezgoliți. L-ați omorît! strigă cei doi în cor. Doctorul iese într-un halat de casă și explică: Nu era nimic de făcut. Zău, crede-mă! Criminalule, țipă cei doi, izbucnind în plîns. Povestea se încheie, dar prin sat n-a mers vestea că doctorul a avut vreo indigestie. O jertfă inutilă O oboseală pe care n-a mai trăit-o a pus stăpînire pe el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Aștia te împușcă una, două. Se scutură puțin și-și dă seama ca este confuz. Unde sînt? se întreabă deodată derutat. Constată că trece în Ucraina, că cei doi care șușoteau erau, de fapt, ucraineni. Dumnezeule, ăștia sînt și mai criminali! Abordează românii care așteptau la rînd în vamă. Ar trebui să mergem împreună pînă la frontiera română, sînt mulți bandiți de drumul mare. Ce să-mi fure? Caii de la bicicletă? răspundeau unii nepăsători. Cum, necum, Spînu a găsit încă doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Rodion îl apucă de un picior și-l bușește jos pe cel cu clanța ruptă. Acolo, trîntit la pămînt, îl stînge de gît. Dana vede pericolul producerii unei crime și-i arde o geantă în cap agresorului. Dai în mine? Criminalule! țipă femeia. Și el..., cu pistolul? El este un om finuț, nu o gorilă sălbatică! Rodion lasă victima și părăsește scena confruntării. Este uluit de alegerea fetei. Bodogănește tot timpul și-și pune întrebări: Poate ăla, sfrijitul ăla, să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și tătuța meu. Nu fi prostuță. Ba sînt. A doua zi Lara atîrna de o funie în tinda casei. Și-a pus capăt zilelor, săraca. Un suflet chinuit, comentau prin sat. Doar tătuța plîngea pe ascuns și se considera un criminal. Ceea ce nu era chiar departe de adevăr. Coincidențe Avionul de Iași, crăcănat pe locul de parcare, așteaptă pasagerii. Aceștia se uită atent la matahală și cercetează eventualele scurgeri de ulei, plăcuțe dezlipite, șuruburi lipsă. Cine știe? O stewardesă zîmbăreață invită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
continuă să le nască. După '89 un uriaș malaxor a început să se învîrtă diabolic, creînd un soi de pastă de o consistență respingătoare. În malaxor este însuși poporul român. Inteligenți și tîmpiți, genii și troglodiți, hoți și oameni cinstiți, criminali și victimele lor, învingători și învinși, călăi și inocenți, diavoli și sfinți, toți sînt amestecați, tocați, frămîntați și transformați în pasta dracului. Nu mă îndoiesc deloc că malaxorul românesc nu a început să omogenizeze rău mirositoarea pastă doar de la '89
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
o istorioară care i s-a întipărit definitiv în memoria sa. Revin la zilele noastre cînd ne îngrozim de povestea unui copil asasin. Încercăm o explicație, un precedent, ceva care să justifice absurdul. Comparăm viața noastră cu cea a minorului criminal și oricît de multe concesii am face și chiar și compromisuri, tot nu înțelegem. Încă mai înțelegeam cînd un copil își ucidea amicul, cînd scenele din filmele bolnave se pun uneori în practică. Ne revoltăm cînd minorul scoate cuțitul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
rugătoare a celei care l-a alăptat la sîn nu produce efecte. Cel ocrotit, hrănit, iubit cu dragostea unei mame, lovește orb, sălbatic, definitiv. Lovește cu ură, cu nepăsare, cu bună știință să suprime viața mamei. Mamă, cuvînt pe care criminalul nu-l înțelege, nu-l simte, nu-l respectă. Sigur, este minor și legiuitorul l-a absolvit de orice răspundere. Lege idioată, care nu face diferențe de la caz la caz. La Lima, noaptea coboară dintr-un bidonville situat pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
legea. Trage în mă-ta! Cinci indivizi, înarmați cu topoare, se alătură motorizatului. Stați că trag! repetă speriat omul în uniformă. Banda de hoți se apropie, un foc răsună în aer și al doilea doboară un bandit. Văleu, ne omoară criminalul. Polițiștii scapă cu o fugă pe care n-o vor uita niciodată. Trebuia să executați focuri de avertisment, nu să trageți în plin în... oameni, concluzionează ancheta. Polițistul nu-i prost și joacă în următoarea scenă, altfel. Stați pe loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
alee care ducea În spatele pavilionului. — Taci, nu mai spune nimic. L-ai văzut? Să te ferești de el. E generalul, mîna dreaptă a lui... știi doar, adulmecă toate urmele, simte victima de la distanță. Să-i vezi degetul mare, tipic de criminal, cunoști clasificarea lui Lombroso. — Bine că m-ai avertizat, dar lasă-mă să-ți — Mai sînt și alții. Cum miros un suspect, cum Îl duc pe scaunul electric — Îngrozitor, dar eu nu Făcea eforturi să nu iasă din ficțiune, simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Ideea de a concepe o lucrare despre degenerarea artelor i-a venit lui Max Nordau (1849-1923) în urma studierii tezelor științifice ale profesorului său de la Torino Cesare Lombroso care a studiat fenomenul de degenerare pe linia pshio psihiatrică în domeniul dreptului criminal, al politicii și al sociologiei. Totuși Nordau este primul cercetător interesat de fenomenul degenerării în artă și literatură: Degenerații nu sunt întodeauna criminali, prostituate, anarhiști sau nebuni declarați; de multe ori ei pot să fie scriitori sau artiști. Dar aceștia
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
de la Torino Cesare Lombroso care a studiat fenomenul de degenerare pe linia pshio psihiatrică în domeniul dreptului criminal, al politicii și al sociologiei. Totuși Nordau este primul cercetător interesat de fenomenul degenerării în artă și literatură: Degenerații nu sunt întodeauna criminali, prostituate, anarhiști sau nebuni declarați; de multe ori ei pot să fie scriitori sau artiști. Dar aceștia din urmă prezintă aceleași trăsături intelectuale - de cele mai multe ori la fel de somatice - ca și membrii aceleiași familii antropologice care își satisfac instinctele rău intenționate
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
în vers și în proză pentru a o sărbători, a o înveșmânta, și a o prezenta sub o formă pe cât posibil de seducătoare. Ne vom găsi deci în prezența diabolismului și a decadenței literare. Diabolicii și decadenții se disting de criminali prin faptul că aceștia se mulțumesc să viseze și să scrie pe când ceilalți au hotărârea și forța acțiunii. Dar ei au această legătură comună de a fi ființe antisociale. 1.5. Parmasianismul: ilustare a manifestărilor egocentriste în artă Ca o
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
fiind inexistente pentru parnasieni, unicul fond al poeziei lor fiind propriul lor eu. Charles Baudelaire este considerat de către autorul lucrării Dégénérescence (Entartung) ca fiind un reprezentant de seamă a tendințelor parnasiene, un degenerat cu înclinații spre diabolic care ”cântă bolile, criminalii și prostituatele”, dând impresia că poeziile sale sunt inspirate în mod exclusiv din crime, vicii și putrefacții. Baudelaire însuși afirmă cu emfază că: Arta modernă are o tendință esențial demoniacă. Se pare că această parte infernală a omului, pe care
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
preț... — Și otrava, susții că mi s-a părut numai? — Ar fi explicația cea mai simplă. Enervat de placida incredulitate a domnului Rennit, Rowe izbucni: — N-ai dat, În lunga dumitale carieră de detectiv, peste nici o crimă și peste nici un criminal? — Sincer vorbind, nu, răspunse domnul Rennit fornăind pe nas. Viața, vezi dumneata, nu seamănă cu un roman polițist. De criminali nu dai la tot pasul - ei fac parte dintr-o lume aparte. — Interesant! — Rareori, foarte rareori, sînt, cum se spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
a domnului Rennit, Rowe izbucni: — N-ai dat, În lunga dumitale carieră de detectiv, peste nici o crimă și peste nici un criminal? — Sincer vorbind, nu, răspunse domnul Rennit fornăind pe nas. Viața, vezi dumneata, nu seamănă cu un roman polițist. De criminali nu dai la tot pasul - ei fac parte dintr-o lume aparte. — Interesant! — Rareori, foarte rareori, sînt, cum se spune la noi, niște gentlemeni. Numai În romanele polițiste apar așa. Altminteri, mai degrabă fac parte din clasele inferioare. — Poate ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Interesant! — Rareori, foarte rareori, sînt, cum se spune la noi, niște gentlemeni. Numai În romanele polițiste apar așa. Altminteri, mai degrabă fac parte din clasele inferioare. — Poate ar fi cazul, zise Rowe, să-ți spun că eu Însumi sînt un criminal. 2 — Ha-ha! rîse domnul Rennit, cam galben. — Mă scoate din sărite gîndul că tocmai de mine și-au găsit să se lege amatorii ăștia... — Dumneata ești... criminal de profesie? Întrebă domnul Rennit, cu un zîmbet mieros, artificial. — Da, sînt, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ar fi cazul, zise Rowe, să-ți spun că eu Însumi sînt un criminal. 2 — Ha-ha! rîse domnul Rennit, cam galben. — Mă scoate din sărite gîndul că tocmai de mine și-au găsit să se lege amatorii ăștia... — Dumneata ești... criminal de profesie? Întrebă domnul Rennit, cu un zîmbet mieros, artificial. — Da, sînt, dacă a fi criminal de profesie Înseamnă a-ți premedita crima vreme de doi ani, visînd-o aproape În fiecare noapte, pînă-n clipa cînd scoți din sertar otrava... Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]