7,252 matches
-
și italiană. Întrucât romanitatea orientală este mai apropiată teritorial, temporal și în sine de fenomenul etnolingvistic italian, a apărut ideea unei posibile filiații italiene a limbii române. Această chestiune, pe care astăzi o privim ca superfluă, preocupa în epocă pe cronicarii și istoricii atrași de „misterul” constituirii limbii române. Cantemir punea această problemă în dependență directă de istoria, reconstituită de el, a neamului românesc: după cum acesta îi continuă nemijlocit pe romani, tot așa și limba română a continuat, până în secolul al
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
213). Cantemir se complăcea în confundarea latinei populare din simbioza traco-latină cu latina medievală folosită până târziu ca lingua franca a culturii europene. Din această poziție falsă el aprecia că latina își continuă existența, în timp ce limba autohtonilor despre care vorbeau cronicarii polonezi, nefiind constatabilă actualmente, nu poate fi luată în considerație nici la constituirea limbii române. Pe acest raționament fals el formulează următoarea întrebare: „Dacă unii daci, cum i se năzare leahului Zamoysky, au învățat de la romani limba romană, adică latină
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
26). Cuțovlahii sunt prezentați de Cantemir pe fondul evenimentelor din Bizanț de la finele secolului al XII-lea și începutul secolului al XIII-lea, evenimente în care valahii erau implicați major. În acest context domnul lor Hris este prezentat, în viziunea cronicarului bizantin Choniates, ca fiind „mic de stat”, motiv pentru care i s-ar fi zis Κονδοβλαχος, adică „vlah mic”, iar „cu vremea nărodul lui să-i fie zis cuțovlahos, care și până astăzi nu puțini se află în țara grecească
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cercetători din timpul său, din țările care au cunoscut un avânt al spiritului experimental. Am expus în anexele acestei lucrări programa pentru un Curs de etică psicho-sociologică de Constantin Leonardescu și observăm din analiza acestuia că este pătruns de spiritul cronicarilor, adică de un descriptivism pronunțat La fel de surprinzătoare ni se pare ignoranța totală a lui Mihail Ralea în privința realizărilor lui Eduard Gruber în domeniul psihologiei. Vom consacra un spațiu extins pentru a comenta atitudinea lui Ralea față de Eduard Gruber, sau mai
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
luată de la babilonieni. în timp, la evrei, această lege, a fost înlocuită cu despăgubire bănească pentru orice cauză de rănire. Visteria se ținea în templu și de ea dispunea regele. Evreii au preluat și ei, în Canaan, scrisul, mulți devenind cronicari la curtea regelui. Vechiul Testament, oferă multe situații și fapte reale. Dorința de a fi în relație cu divinitatea, cu Iahve, s-a înscris în cântări, imnuri, psalmi, idolii păgâni intrând în amintire, iar cele astrale căpătând interpretări laice. în timp
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
1785). Românii ca și celelalte popoare sunt amenințați în acest secol de ciumă, variolă, malarie, lepră mai ales cei din porturi. Leproșii sunt numiți mișei. D. Cantemir scrie despre ciuma adusă la Galați de corăbiile ce au venit dinspre Egipt. Cronicarul Ion Neculce scrie despre necruțătoarea variolă din 1652. în sec. XVIII tifosul exantematic lovește pe românii din Banat, iar cazurile de tuberculoză sunt sesizate în toate straturile sociale. în Istoria hieroglifă, Cantemir îi spune popular oftică și ohtică. în 1785
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
mai adesea", este o creație a imaginarului. Plauzibil, verosimilul este acceptabil pentru opinia comună, adică, la teatru, de către public. Arta ficțiunii dramatice constă în a inventa ceva credibil. Această diferență constituie, în ochii lui Aristotel, superioritatea literaturii asupra cronicii. Spre deosebire de cronicar, situat în registrul particularului, care narează ceea ce a avut loc, autorul dramatic, ridicându-se la cazul general, arată ceea ce ar putea avea loc. "Din ceea ce am spus, reiese clar că rolul poetului este să spună nu ceea ce a avut loc
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ceea ce ar putea avea loc. "Din ceea ce am spus, reiese clar că rolul poetului este să spună nu ceea ce a avut loc în mod real, ci ceea ce ar putea avea loc în ordinul verosimilului sau al necesarului. Căci diferența dintre cronicar și poet nu vine din faptul că unul se exprimă în versuri și celălalt în proză (ar putea fi pusă în versuri opera lui Herodot, asta nu înseamnă că nu va fi mai puțin o cronică în versuri decât una
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Sebastian, George Mihail-Zamfirescu, Ion Băieșu. În Istoria literaturii române de la origini până în prezent, G. Călinescu îi include în scurtul subcapitol consacrat "umoriștilor" de la începutul secolului trecut până la 1916 pe G. Ranetti și P. Liciu. Celui dintâi îi aprecia talentul de cronicar umoristic pe linia "moftologilor cu o mare bună dispoziție"210 Caragiale, Teleor și Bacalbașa, cu care a colaborat și pe care îi continuă în "jurnalul țivil și cazon" Moș Teacă, reeditat în 1899, în Zeflemeaua (1901-1904) și în Furnica (din
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pretențioasă, (Prostul dacă nu-i fudul, n-are haz, este o vorbă a lui). Iar prostia devine pretențioasă mai ales când e ajutată de cultură"37. Talentatul gazetar și viitor deputat Rică Venturiano este un agramat care pronunță deformat "levorverul", cronicarul High-life, Turturel, este "victima" unei fatale erori tipografice, pedagogul "de școală nouă" Mariu Chicoș Rostogan propagă definiții de o stupiditate absolută, iar "intelectualii" din berării, birturi și cafenele, al căror semn de recunoaștere este consumul de ambrozie "capuținistă", sunt cei
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
caracterul dilematic al scrierii urmuziene, rezultat din discrepanța dintre pretenția de seriozitate a discursului și capcanele neserioase întinse cititorului pas cu pas. De exemplu, "romanul în patru părți" Pâlnia și Stamate se dezvăluie ca un anti sau un nonroman, "fabula" Cronicari are un conținut care o transformă într-o anti sau o nonfabulă, "eroii" se comportă ca niște anti sau noneroi etc., ceea ce înseamnă, până la urmă, o inversare de tip ironic, în mod paradoxal creatoare și nu escatologică a literaturii ca
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
anula, așa cum alcătuiește, de pildă, pseudosonetele simboliste, sau basmele Smărăndița, Dă mult, mai dădămult, Urmuz merge mai departe, la a pune în discuție schema însăși, prin umplerea formei cu un conținut aleatoriu, chiar inadecvat. Exemplul cel mai sugestiv este pseudofabula Cronicari, în care un trup sonor ce mimează ritmul, rima și structura speciei, ascunde un vid de substanță semantică, pentru că semnificațiile cuvintelor refuză să se coordoneze într-un tot. Așa cum spuneam în capitolul respectiv, parodiile constituie în ansamblul operei caragialiene nu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
împlântat "mirabila sămânță" care rodește încă, de mai bine de un veac. Bibliografie 1. Opere Adameșteanu, Gabriela, Dimineață pierdută, Editura Cartea Românească, 1983. Arghezi, Tudor, Tablete din Țara de Kuty, Editura "Națională Ciornei" S.A., București, 1933. Arghezi, Tudor, Tablete de cronicar, prefață de D. Micu, Editura de stat pentru literatură și artă, București, 1960. Arghezi, Tudor, Ochii Maicii Domnului, Cimitirul Buna Vestire, Lina, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1987. Arghezi, Tudor, Teatru, Editura pentru Literatură, București, 1968. Arghezi, Tudor, Dodi și Podi, în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
câteva exemple: Arghezi, Tudor, Caragiale, în Gazeta literară, IX, nr. 23, 7 iunie, 1962, p. 1; Arghezi, Tudor, Caragiale și snobismul. Tabletă, în Viața românească, XV, nr. 6 (iunie), 1962, p. 3; Arghezi, Tudor, Pentru Caragiale, în volumul Tablete de cronicar, E.S.P.L.A., București, 1960, pp. 21-26. 46 Ruxandra Cesereanu, Imaginarul violent al românilor, Editura Humanitas, București, 2003, p. 41. 47 Tudor Arghezi, Tablete de cronicar, prefață de D. Micu, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1960, p. 40. 48
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
românească, XV, nr. 6 (iunie), 1962, p. 3; Arghezi, Tudor, Pentru Caragiale, în volumul Tablete de cronicar, E.S.P.L.A., București, 1960, pp. 21-26. 46 Ruxandra Cesereanu, Imaginarul violent al românilor, Editura Humanitas, București, 2003, p. 41. 47 Tudor Arghezi, Tablete de cronicar, prefață de D. Micu, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1960, p. 40. 48 Idem., p. 33. 49 Tudor Arghezi, Tudor Arghezi, Tablete din Țara de Kuty, Editura "Națională Ciornei" S.A. ,București, 1933, p. 51. 50 Tudor Arghezi
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
footnote> peste oastea moldovenească. Pe vremea aceea, tătarii jefuiau, iar cazacii hoțeau pretutindeni în țară. În anul 1685, Constantin Cantemir ajunge Domn al Moldovei. Atunci, cel mai de frunte dintre boieri, supt Duca, era Miron Costin<footnote Costin, Miron (1633-1691), cronicar român, logofăt al Moldovei, Povestitor și portretist talentat. A scris „Letopisețul Tării Moldovei, de la Aron-Vodă încoace“, „Viața lumii“, poem filozofic; „De neamul moldovenilor“, „Cronica țărilor Moldovei și Munteniei“. A fost ucis din porunca Domnitorului Constantin Cantemir. footnote>, mare Logofăt. Ș-
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
un expresionism păstos de o mare forță mitică. Impresionat de vigoarea autentică a versurilor sale, Ivașcu Îi propune să-l publice În Contemporanul. (duminică) De la revista Tomis mi se cere prin telefon să-i iau un interviu lui Marin Preda. Cronicarul revistei, Al. Protopopescu, a scris cam În zeflemea despre Moromeții II și vor să-l Împace pe maestru. Recitesc toată opera. Îmi fac note, Îmi revăd Însemnările de la Întâlnirile lui anterioare cu studenții. Îmi cumpăr un carnet de reporter format
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de lux, voi nu sunteți nimic, doar cineaști la Început de carieră, și nici la sfârșit de carieră nu veți apuca să filmați așa ceva. Ghinionul vă va urmări În permanență, să nu participați prin profesie la „istorie”. Veți fi niște cronicari ratați. Cu aerele voastre de asediatori la porțile utopiei, veți simți mereu În ceafă privirea mamelor voastre cu ochii Înlăcrimați de speranță și disperare, În fojgăiala voastră prin această lume de șmecheri și puști de bani gata, Încep să transpire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
adaugă el, mentalitate mai simplistă și mai cornută decât cea a unui amator de coride. Și servește-i atunci paradoxuri mai mult ori mai puțin umoristice cuiva entuziasmat de o estocadă a lui Vicente Pastor! Și detestă genul mucalit al cronicarilor tauromahici, sacerdoți ai calamburului și-ai tuturor lăturilor ingeniozității de cratiță. Dacă adăugăm la acestea jocurile de concepte metafizice în care se complace, e de înțeles că mulți se feresc cu dezgust să-l citească, unii pentru că atare lucruri le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
rampei. Deși prefațase volumul cu o Notă a autorului de o modestie elaborată, recunoscând că el era, practic, o comemorare a eșecului și pledând doar În favoarea ideii compensatorii de spectacol „virtual“, desfășurat În mintea cititorului, nutrise În taină speranța că cronicarii aveau să Îi țină partea față de producătorii care Întâi Îl Încurajaseră și pe urmă se Întorseseră Împotriva operei lui, deplângând faptul că iubitorii de teatru fuseseră privați de plăcerea de a urmări spectacolele și chiar cerându-le să Își Înnoiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
speranță pe care i-o crease Îi fu perturbată de cronica extatică din The Times, la Importanța de a fi onest, care tocmai Își avusese premiera la St James, cu Alexander În rolul principal. Reacția favorabilă era Împărtășită de toți cronicarii pe care Îi citi ulterior, cu unica excepție a lui George Bernard Shaw, și de toate cunoștințele sale care văzuseră piesa. Părea să fie, până În prezent, cel mai mare „hit“ al lui Wilde și erau unii care o numeau capodoperă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
a cărui măsură a considerat-o defectuoasă. Marchizul, bărbat nu prea Îngăduitor, i-a trântit-o: «St, fii animal!»“ Ajungând la momentul decisiv, textul e incomplet. Cât de teribilă trebuie să fi fost reacția, și chiar ghionturile Morarului nostru, dacă cronicarul, deși ascuns În anonimat, nu și-a luat inima-n dinți să o Înregistreze și nici măcar să o sugereze printr-un mic semn sau indiciu. Cu siguranță, nu visez să pun ceva În locul a ceea ce lipsește; dar mi se face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Férula assafoétida este o plantă exotică umbeliferă, cu frunze lobate, flori gălbui și fruct În formă de capsulă. Gomorășina extrasă din sucul său se folosește În medicină ca antispastic. Azorín. Pseudonimul lui José Martínez Ruiz (1873-1967), reprezentant de seamă și cronicar al generației de scriitori spanioli de la 1898. Opera sa literară meditează pe marginea timpului trecător și contemplă liric peisajul, Într-o proză transparentă, opusă retoricii secolului al XIX-lea. Sunt bine cunoscute eseurile În care glosează despre peisaje și teme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
face un inventar?” scrie același Neacșu, directoriul Europei, cu tâmpla neagră și inima străpungită de singurătate. L-a iubit mult pe Ceaușescu, cetim: „marele patriot constructor neobosit de școli, uzine, case, metrouri, canale, hidrocentrale”, zău, așa scrie, iară eu, ca cronicar, neavând voie să trebuințez Îngiurătura ori să scoț șpanga, doară oftez. C-a rădicat capu’ ca și ceilalți, Neacșu, vrea să-l Învieze numaidecât pre constructorul neobosit, carele de-o Învia are să-l și pupe. Iară până atuncea kir direktor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
proiectilelor de calibru mic nu se aude”. Nu se aude, dar plescăie. E toamnă din nou. Din suplimentul revistei de cinema se detașează neostoitul Leonard Gavriliu, care semnează cronica literară a volumului 100 de poeme de Ana Blandiana. Dintru Început, cronicarul atinge cote maxime de rafinament și voluptate scriind numele recenzatei cu litere mici. Pocnind din cultură, pleacă apoi cu vigilența cosmică la interpretarea versurilor În termeni militari, cei mai adecvați unui aparat critic autentic: „sîntem somați să plătim bir somnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]