7,301 matches
-
văzu în ochii lui. Lucila își feri privirea. Terminară jocul într-o atmosferă mai liniștită și pe urmă veni vremea să se întoarcă în restaurant. Îl găsi pe Mark și pe prietenii lui certându-se gălăgioși, dar tachinându-se în timp ce desenau cercuri cu creionul pe șervețele și pe fața de masă. Fiecare cerc era împărțit în patru segmente inegale, având scrise în interior literele GB, D, NL și B. Cu puțin efort, Graham a reușit să scoată o explicație de la Louis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
În ceva splendid, decât Îmbrăcată prea elegant În ceva splendid. Ei bine, OK, se pare că acum situația se Încadra În categoria petreceri, sub‑categoria stilat. M‑am uitat la cele șase schițe de ținute vestimentare pe care Lucia le desenase pentru sub‑categoria cu pricina și am Încercat să ghicesc ce anume ar arăta cel mai puțin ridicol o dată pus pe mine. După o Întâlnire jenantă cu un tank top Îmblănit și o pereche de cizme de piele până la pulpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
moment de tăcere stînjenitoare. Helen Își aminti de semnul pe care i-l făcuse lui Viv Înainte și se simți ridicolă. Totul se schimbase pe neașteptate. Ca și cum cineva luase o bucată de cretă și repede, dar hotărît, se aplecase și desenase o linie pe podea, o linie care Îi plasa pe Viv și pe bărbatul ăsta, Robert Fraser, de o parte, și pe ea de cealaltă parte. Schiță un gest. — Ei bine, zise ea, ar trebui să-mi văd de treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
se mai gîndească la așteptare. Găsi un pachet de cărți de joc soioase, le luă și le amestecă o dată. Cărțile erau pentru oamenii de serviciu și aveau poze cu fete trăznet pe ele. În decursul anilor, cei de la ambulanță le desenaseră fetelor bărbi, mustăți, ochelari și dinți lipsă. Strigă la Hughes, un alt șofer. — Ce-ai zice de-o partidă? Acesta Își cîrpea un ciorap, dar ridică ochii, privind-o chiorîș. — Pe ce miză? — Un penny la mers? — În regulă. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pat, Își scoase cămașa ei de noapte tocită, Își puse pantalonii de la pijama și-și Închise cămașa. Pantalonii se prindeau cu un șnur din olandă. Cămașa se prindea În talie - era bogată ca o bluză, dar satinul fiind greu, Îi desena clar sînii plini și sfîrcurile. MÎnecile erau lungi: Își Închise nasturii de la manșete și le rulă, dar alunecară și Îi căzură pînă la vîrfurile degetelor. Stătu oarecum rușinată pentru a fi examinată de Kay. — Ce elegant arăți! fluieră Kay. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Ziua în declin - în vântul adiind răzleți fulgi de nea Pe foaia goală doar un creion fără vârf - ninge ca-n povești Nici un nor pe cer - un bocanc fără șiret lângă vechiul gard Zăpada sclipește - două inimi desenate pe fereastră Solstițiu de iarnă - ascultând rapsodia la vechiul gramofon Noapte cu lună - felinarul din poartă spart de un bulgăre Om de zăpadă fără nasturi la haină - noapte fără lună Noapte senină - doar omul de zăpadă fără căciulă Dacia veche
MIEZUL IERNII by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83881_a_85206]
-
se poate, să contribuie În mod voluntar la pregătirea gustărilor de Crăciun potrivite“ pentru petrecerea care se organizează Întotdeauna după serbare. Mesajul e scris Într-o culoare roșu-mov, iar În partea de jos a paginii, lângă semnătura domnișoarei Empson, e desenat un om de zăpadă care rânjește timid, cu o tichie din aceea pătrățoasă cum poartă elevii și profesorii la ceremonia de absolvire a liceului sau facultății. Dar nu vă lăsați Înșelați de tonul profund informal și de explozia de semne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
se află patinoarul Broadgate, o farfurie Întinsă de gheață amplasată Între turnuri de oțel și beton așezate În zigzag. La ora asta, nu e nimeni, doar un patinator singuratic, un bărbat Înalt, brunet, cu un hanorac verde, care pare să deseneze opturi, dar care, după ce desenează și ultima linie verticală, se dovedesc a fi un mare semn pentru dolar. Cu ceața răspândindu-se peste oraș, centrul arată la fel ca În timpul bombardamentelor din cel de-al Doilea Război Mondial, când fumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
farfurie Întinsă de gheață amplasată Între turnuri de oțel și beton așezate În zigzag. La ora asta, nu e nimeni, doar un patinator singuratic, un bărbat Înalt, brunet, cu un hanorac verde, care pare să deseneze opturi, dar care, după ce desenează și ultima linie verticală, se dovedesc a fi un mare semn pentru dolar. Cu ceața răspândindu-se peste oraș, centrul arată la fel ca În timpul bombardamentelor din cel de-al Doilea Război Mondial, când fumul de la incendii se Împrăștia descoperind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
lumea. Stau În mijlocul camerei de zi, cu picioarele foarte depărtate și cu brațele deasupra capului. În fiecare mână țin câte o minge, una dintre mingile acelea gelatinoase, parcă aș strânge În palmă capul unei caracatițe uriașe. Cu mingile trebuie să desenez cercuri În aer. —Șiiii deschidem lumea, șiiii Închidem lumea. Persoana care Îmi spune asta este o femeie zurlie și veselă, la cincizeci și ceva de ani, care poartă un cristal la gât, prins pe un lănțișor. Probabil conduce o asociație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
servește lovitura finală. —Ascultă, Kate, dacă chiar vrei s-o Înscrii pe Emily la Piper Place, Îți pot da numărul de telefon al unui psiholog. Toată lumea apelează la el. O va pregăti pe Emily să dea răspunsurile corecte și să deseneze ce trebuie la interviu. Pe bancheta din spate a taxiului lui Winston, respir adânc, recunoscătoare, aerul dulceag Îmbibat cu ganja. Mă poartă Într-un trecut mai blând, Înainte de a avea copii, când a fi iresponsabil era aproape o datorie. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
femeilor care vor veni după tine. Cu ani În urmă, când eram Încă la școală, am citit o carte despre o catedrală, scrisă de William Golding. O catedrală medievală a cărei construcție a durat câteva generații, iar cei care au desenat planurile știau că nici măcar fiii lor, ci doar nepoții sau strănepoții lor vor fi de față când se va pune crucea În vârful clopotniței la care ei visaseră. Se aplică și la femeile din centrul financiar, zic eu: noi suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mă opresc. Sunt bine. Debra e cea care Închide, dar nu Înainte de a mai stabili Încă o dată să luăm prânzul Împreună Într-o zi, Întâlnire pe care n-o vom respecta. O trec În agendă oricum, iar În jurul numelui ei desenez fața zâmbitoare și prostuță pe care o desena mereu Deb pe marginea foii de câte ori era menționat Iosif Stalin, În notițele noastre comune de istorie europeană din 1983. (Una din noi trebuia să se ducă la cursuri, iar cealaltă lenevea.) Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Închide, dar nu Înainte de a mai stabili Încă o dată să luăm prânzul Împreună Într-o zi, Întâlnire pe care n-o vom respecta. O trec În agendă oricum, iar În jurul numelui ei desenez fața zâmbitoare și prostuță pe care o desena mereu Deb pe marginea foii de câte ori era menționat Iosif Stalin, În notițele noastre comune de istorie europeană din 1983. (Una din noi trebuia să se ducă la cursuri, iar cealaltă lenevea.) Cât te costă să plătești pe altcineva să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și execut o mișcare à la Houdini ca să mă strecor În perechea nouă neagră. După ce ies pe culoar, sunt surprinsă să-l aud pe Însoțitorul de tren fluierând aprobator. Când mă uit În jos constat că ciorapii au iepurași Playboy desenați cu strasuri pe partea din spate a piciorului. Jur că o aud pe Jill râzând. Catedrala St Botolph, Greengate, 15.17: Ajung la timp să-l aud pe preot poftindu-i pe credincioși să Îi mulțumească lui Dumnezeu pentru viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
deasupra aburului produs de apa din ceainic până când etichetele se dezlipesc și cad. În sertarul cu pungi pentru congelat, găsesc câteva etichete noi și scriu pe ele cu litere rotunde, bucolice: Dulceață de căpșuni Shattock. Luată de val, Încerc să desenez o căpșună apetisantă În colțul etichetei. Arată ca un pancreas inflamat. Lipesc eticheta pe borcane. Et voilà! Je suis une bonne maman! —Kate, ce faci? E trecut de miezul nopții. Rich a venit În bucătărie Îmbrăcat În boxeri și tricou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
educația oricărei persoane civilizate? —Te iubesc. Așa că mă gândeam să mă mut departe de cascadă să văd dacă aud mai bine. —Kate? Își Împinge mâna până ajunge lângă a mea. Mâinile stau una lângă alta, așteptând parcă un copil să deseneze În jurul lor. Nu mai ai ce să iubești, Rich, sunt golită pe dinăuntru. Kate nu mai locuiește aici. Mâna lui e peste a mea acum. Spuneai ceva de mutat departe de cascadă? — M-am gândit că dacă eu, dacă noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
MÎinile sale grele cotrobăiau printre trupurile goale și rozalii, urmărite de sute de ochi albaștri mișcători. Iritat de Întîrziere, mă tenta să ocolesc camioneta. În spatele meu, o spanioloaică arătoasă ședea la volanul unui Mercedes decapotabil, refăcîndu-și rujul de pe gura cărnoasă, desenată pentru orice altă activitate În afara mîncatului. Intrigat de nonșalanța și aplombul ei sexual, am zîmbit cînd și-a luat mascara cu două degete și și-a pensulat ușor dosul genelor ca o amantă indolentă. Oare cine era - casieră la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
chipul. — Vinovat? Frank are un simț al umorului cu totul aparte. — Nu-i nici o glumă. SÎntem În Spania și i-ar putea da douăzeci sau treizeci de ani. Nu credeți că el a provocat incendiul? Andersson Își ridică țigara și desenă un simbol criptic În aerul Întunecat. — Cine-ar putea ști? Va să zică, ați venit În Estrella de Mar ca să aflați ce s-a-ntîmplat? — Asta Încerc să fac. — Dar nu cu prea mult succes, nu? Ca s-o zic pe-aia dreaptă, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
În propriul lui pat era ușurată de gîndul că Începusem să-i iau locul În Estrella de Mar. Nu-l văzusem niciodată pe Frank făcînd dragoste, dar ghiceam că sărutase șoldurile și ombilicul Paulei cum le sărutam și eu acum, desenînd cu limba În jurul pîlniei Înnodate care emana miros de stridii, de parcă femeia asta ar fi venit la mine goală direct din mare. Îi ridicase și el sînii și sărutase pielea umedă, cu urme de strînsoare de la armătura brasierei, Îi apucase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
destinse și reuși să respire. Mă sărută pe gură și se cuibări la pieptul meu, fericită că putea să lase deoparte cinismul pe care-l afișa În fața lumii. Drăgăstos, mi-am plimbat ușor degetul peste buzele ei și i-am desenat pe gură un zîmbet somnoros, dar cînd i-am pus mîna pe pubis m-a oprit. — Nu, nu acum... — Paula, de ce nu mă lași să te mîngîi? — Mai tîrziu. Asta-i cutia Pandorei pentru mine. Dacă o deschizi, toate păcatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
c-ar putea Încălca legislația locală. Am pornit-o lejer pe bulevardul central care unea nordul cu sudul Residenciei Costaso; era o arteră cu două benzi pe sens, mărginită de palmieri Înalți, care țineau umbră căilor de rulare pustii. Stropitorile desenau curcubee În aerul parfumat, irigînd iarba proaspăt tunsă care delimita cele două sensuri. Pe marginile arterei, retrase În spatele grădinilor Înconjurate de ziduri, un șir de vile impozante, cu tende adînci deasupra balcoanelor. Nimic nu se mișca În afară de camerele de supraveghere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
gura Întredeschisă și ochii Încețoșați. Îi crescuse părul ca o blăniță neagră și pufoasă, Însă cicatricele Îi erau Încă vizibile, ca niște tentative eșuate de autotrepanație. Vesta soioasă Îi era pătată cu sîngele care-i cursese din nas și-i desenase conturul sînilor ce se bălăngăneau ca niște capete zăbăuce. Sub ochii noștri, s-a prăbușit pe podea, a vomitat În grămezile de petale și s-a pus pe căutat inelul care-i zburase din nara sîngerîndă. Aproape fără să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
auzeam de undeva un bubuit surd și regulat, ca o bătaie de inimă. Tânărul mi-a întins o foaie pe care o ținea în mână și pe care nu o văzusem până atunci. O foaie de hârtie pe care era desenată o plajă și, în depărtare, se zărea marea. Am luat desenul în mână și i-am mângâiat ușor conturul. Atunci am auzit dintr-odată mai tare bubuitul și mi-am ridicat privirea din desen. Spre surprinderea mea, în față am
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ce vreau să spun, oftează el, trimițându-mi un zâmbet ciudat de stânjeneală oarecum artificială. Am să-ți spun cel mai bine pe șleau: am talent la desen. Mai ales la portrete. Mă crezi? Aproape nimeni nu știe că eu desenez. Continui să-l privesc mută, ca lovită de trăsnet. — Aș vrea să te cred, îi răspund, cu glas răgușit. Dar mai întâi trebuie să-ți văd câteva desene, și pe urmă mai vorbim. — Am să-ți arăt, îmi răspunde el
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]