5,026 matches
-
viguros prozator. Puținele și rarele lui pagini cu caracter beletristic nu se remarcaseră prin reale calități literare. Când a debutat ca romancier, C. Stere era la capătul vieții sale. Cele opt volume, care alcătuiesc ciclul neterminat În preajma revoluției, le-a dictat la Bucov, în patru ani (1932-1936), sub forma unui roman fluviu. Operă fără precedent în literatura noastră, romanul reprezintă un document pentru cei ce vor să cunoască o apusă jumătate de veac. O mare parte din el rezistă timpului, ca
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
tale: "Istoria noastră recentă e aproape în întregime inutilizabilă. Istoria e scrisă, desigur, de societăți, de intervenția lor soli-dară sau de absența lor. Numai că utilizarea unei societăți în istorie e posibilă doar acolo unde cursul lung al evenimentelor e dictat de o cultură. Ce ne spune cazul românesc? Când ne întâlnim prima oară cu o societate românească activă și ocupată cu stabilirea propriei istorii? În ciuda iluziilor noastre, asemenea ocazii sînt rarisime, în ultimii 60 de ani. (...) Generația Expirată are, din
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
sintetizează evoluția viziunii Bisericii asupra acestui domeniu până în momentul respectiv și unifică măsurile dispersate care au fost luate până la acea dată, creând un plan unitar de dezvoltare a mass-mediei catolice. Această depășire a cadrului istoric stabilit inițial ne-a fost dictată de rațiuni de completitudine a problemei cercetate. Suportul teoretic și metodologic al studiului l-am elaborat asimilând lucrările de specialitate cu referință la premizele, condițiile și factorii care au condiționat traiectoria procesului de diversificare și de consolidare a presei catolice
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Carpații”. Se autoexilează în Canada (1957) și de acolo în Statele Unite ale Americii, în California. Individualitate intens retorică, la C. ideile, entuziasmele și reprezentările se manifestă în mod tumultuos-colosal, într-o tensiune înaltă, virilă; pasiunile eruptive se suprapun parcă argumentelor, dictând în fapt liniile de forță, marcând reliefurile unei personalități clocotitoare. Constituente ale celulei proprii, astfel de trăsături, energetismul, dinamismul și celelalte țin, în parte, de filonul transilvan, justițiar, combatant, vizionar. De la primul volum, Poezii (1911), până să-și găsească sunetul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
loc de interes, la suspans. După ce autori ca Joyce și Virginia Woolf au înnecat proza în lirism și au supus-o tiraniei cuvântului, au redus acțiunea fie la aventurile cuvântului, fie la aventurile lirice ale eului care rememorează prin asocieri dictate de subconștient, vin Alasdair Gray, Kazuo Ishiguro, Julian Barnes, Graham Swift, John Fowles și mulți alții, care înțeleg primejdia de moarte prin care a trecut narațiunea, și o readuc la istorisire. Dacă Joyce ar fi continuat pe drumul deschis de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
încărca de profunzime psihologică. Autorii Desperado aleg cuvântul banal. E mai greu pentru lectură să detecteze sensul, pentru că stilul Desperado nu este la fel de zgomotos ca stilul modernist. Discreția autorului vine din ezitarea romancierului de a-și dezvălui teza, de a dicta sensul. O ilustrare a acestei afirmații ar putea fi "flecăreala" din Rămășițele zilei de Kazuo Ishiguro. Ea apare pe prima și ultima pagină a romanului, dar e prezentă constant și pe tot parcursul narațiunii. Majordomul Stevens începe prin a o
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
au memorie afectivă. Singurătatea lor e totală. Intriga acestui roman e o încâlceală de incidente care se dovedesc utile narațiunii la un moment dat. Ceea ce face romanul interesant e varietatea modurilor narative. Alternează trei procedee, în mare. Mai întâi Ralph dictează printr-un casetofon direct computerului (ori scrie) deci avem vocea, gândurile, jurnalul lui. Helen își ține și ea propiul jurnal în propriul computer. Când ajunge să descrie prima noapte de dragoste (dacă o putem numi așa) cu Ralph, adoptă voit
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
care știe că tradiția literară a sentimentului a murit. Toate capitolele indică din prima propoziție care anume erou vorbește. Helen începe de obicei cu data, Ralph rostește înainte de toate "probă... probă.". Helen scrie la laptop, iar Ralph înregistrează la casetofon, dictează ori scrie la computer. Ambii eroi descriu aceleași incidente, drept care avem două puncte de vedere diferite, plus cel al lui Carrie, care e citată de Helen. Intriga se axează pe binecunoscutul triunghi, dar hazul se declanșează abia când Ralph îi
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
l-a mai văzut? Nesiguranța e una din stratagemele preferate ale lui Brownjohn. E un poet retractil, nu vrea cu niciun chip să fie cel care dă cu piatra ori face legea. Cititorul singur trebuie să decidă. Poetul nu poate dicta înțelesul, deși el e cel care îl sădește. Între sensul poemului și al lecturii plutește un nor de incertitudine. Ezitant și precaut, Alan Brownjohn are totuși ceva important de spus. Limpezimea lui ascunde un labirint de idei. Lectorul le descoperă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
toate personajele mele, deși e drept că Duncan Thaw a căpat mai mult decât ceilalți. Când scriu la persoana a treia, încerc să am o voce egală, neimplicată. Incidentele sunt uneori și una și alta, iar autorii înțelepți nu le dictează cititorilor cum să ia ceea ce descriu ei. LV. Ești un scriitor realist, însă te apropii mult de literatura de anticipație, de proiectarea unor spaime întunecate asupra viitorului. Realismul tău necruțător dă distopiei o forță imaginativă de care nu se poate
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Răzbunării Clitemnestrei, care, în prima piesă, îi reproșează lui Agamemnon sacrificarea fiicei lor, Ifigenia, îi urmează, în Hoeforele, răzbunarea lui Oreste care îi reproșează mamei sale uciderea tatălui său. Cea de-a treia piesă pune capăt acestei serii de crime dictate de sălbatica lege a talionului, instituind, sub egida Atenei, primul tribunal, în care Oreste este judecat. Trilogia cu legătură este repede abandonată la Atena 15. Condițiile spectacolului, ce se desfășoară pe parcursul unei zile întregi, nu s-au schimbat totuși. Autorii
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
eu nu fac decât să cer și să acord rând pe rând un privilegiu, dar nu chiar până acolo încât să pun laolaltă animale pașnice și fiare, să împerechez șerpii cu păsările, mieii cu tigrii."27 Regulile lui Horațiu sunt dictate din grija de a păstra unitatea și verosimilul piesei de teatru. El reia, fără niciun fel de modificări, vom vedea, punctul de vedere al lui Aristotel asupra rolului corului, asupra limbajului personajului, asupra verosimilului deznodământului. Îi atribuie corului statutul unui
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Le Discours de la méthode), apărut în 1637. În ceea ce privește regula unității de timp și pe cea a unității de loc, ele se nasc din dorința de verosimil ce caracterizează clasicismul. Verosimilul este obiectul unei dezbateri interminabile în epoca clasică. Respectarea lui, dictată de dorința de a face credibilă punerea în scenă a unei ficțiuni, nu a încetat să obsedeze Marele Secol. Două curente se înfruntă, dovedind existența a două sisteme de reprezentare foarte diferite. Corneille, pentru care teatrul este o metaforă a
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ce recurge la retorică pentru a zugrăvi pasiunile, pentru a arăta unele personaje pradă deliberării, pe altele pline de grija de a-și convinge interlocutorul, trebuie să le folosească plin de precauție. Trebuie ca tirada să apară ca un cuvânt dictat de emoție, și nu ca o bucată de bravură, ca personajele să vorbească pe cât de simplu posibil. Nu am nimic de spus în această privință (despre dicție), în afară de faptul că limbajul trebuie să fie limpede, figurile plasate la locul cuvenit
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
simțeau în geniul lor nici destulă bogăție, nici destulă forță pentru a atașa timp de cinci acte spectatorii printr-o acțiune simplă, susținută de violența pasiunilor, de frumusețea sentimentelor și de eleganța expresiei." Tot dorința de a emoționa i-a dictat lui Racine alegerea subiectelor. Contemporanilor săi care îi reproșau că a pus în scenă, în Britannicus, un erou prea tânăr, Racine le răspunde, în Prefața sa, că tocmai extrema tinerețe a lui Britannicus îl face "foarte capabil să stârnească compasiunea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
să fie maximă. Cei doi autori dramatici nu uzează totuși de relațiile de alianță în același fel. Corneille situează în majoritatea timpului drama eroului în cadrul conflictului dintre două datorii, cea care este prescrisă de relațiile de sânge, cea care este dictată de relațiile de dragoste sau de prietenie. Aceasta este forma pe care o îmbracă la el dilema. "Opozițiile între sentimentele firești și iureșul pasiunii sau severitatea datoriei formează puternice acțiuni, care sunt primite de auditoriu cu plăcere, și el se
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
inspirației imediate a împrejurărilor." (întâia Seară) Acestea reprezintă momente delicate pentru interpret. Este necesar într-adevăr ca aceste pasaje sentențioase să fie rostite "cu reculegere și cu o oarecare răceală". Însă reflecția morală pe care o formulează personajul îi este dictată de circumstanțele care s-au produs, de aceea trebuie rostită totodată "cu foc și cu o anume inspirație". Iată deci că actorul trebuie să joace conform a două dispoziții sufletești diferite, făcând să vorbească în sinea lui pasiunea și rațiunea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
la pictorii venețieni contemporani, în special la Canaletto, Guardi, Longhi, care au o "manieră originală de a exprima pe pânză caracterele și pasiunile oamenilor". Această privire de sociolog pe care Goldoni o ațintește asupra societății italiene a timpului său îi dictează noua sa lectură a lui Molière din care apreciază în mod cu totul deosebit Mizantropul. Așa cum va face mult mai târziu Planchon, el citește, în teatrul lui Molière, un tablou al moravurilor franceze. "Autorii comici, vechi și moderni, scrie el
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
unui domn pământean, care face dreptate și pedepsește aprig pe ticălos, tot atunci aflându-și cuvenitul sfârșit chera Duduca, chir Costea Chiorul și Andronache Tuzluc. Destin regizat autoritar de autor, din perspectiva morală și moralizatoare proprie oricărei scrieri edifiante, ceea ce dictează și introducerea în acțiune a unui grup de personaje cu evoluție simetric antagonică, acestea fiind menite să recupereze și să încununeze ideea de virtute: banul C., Maria (fiica banului) și vătaful Gheorghe, „băiat cuminte, infam de cuminte, dezgustător de cuminte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
diversele teritorii vasculare și condiții fiziologice locale, datorită diferențelor de coeficient de filtrare, determinate de caracteristicile peretelui capilar, precum și datorită diferitelor presiuni de intrare, determinate de căderea de presiune respectivă în amonte. Dacă sfincterul precapilar închide capilarul presiunea intracapilară este dictată de cea venoasă. Creșterea rezistenței în aval duce la creșterea presiunii intracapilare. In segmentul arterial mișcarea soluției spre interstițiu este favorizată de o presiune însumată de 41 mm Hg, la care se opune o presiune de 28 mm Hg (Po
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
alveolele reprezintă un factor important în menținerea plămânilor plini cu aer. Această peliculă de lichid împiedică contactul epiteliului alveolar direct cu aerul și astfel menține viabilitatea și funcția celulelor respective. Cantitatea de lichid intra-alveolar (sub forma acestei pelicule) este dictată de echilibrul Starling la nivelul capilarelor pulmonare și de o balanță similară între surfactant și lcihidul interstițial, separate prin epiteliul alveolar. Dacă alveolele ar fi acoperite cu un lichid cu compoziție similară cu cea din spațiul interstițial acest lcihid ar
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
ucenic al lui Homer. Homer Îi apare și Îi spune că propriul său suflet va fi de acum Înainte În trupul lui1. El are trei inimi (tria cordia) și vorbește greacă, oscă și latină (Gellius, 17, 17). Se definește ca dicti studiosus, care este o primă atestare a meseriei de „filolog”. Trupul său neînsuflețit a fost ars la Roma pe Janìculum, iar statuia lui a fost ațezată În mormântul Scipionilor, pe via Appia. Cenușa i-a fost Însă dusă În patrie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
anchetă privind calitățile prețuite la tineri, la care au răspuns și personalități reprezentative din Franța, ca, de pildă, P. Lapie de la Ministerul Instrucțiunii Publice sau Raymond Poincaré, care își exprimă simpatia pentru România. „Incitamentum”, suplimentul în limba latină, conține rubricile „Dicta memorabila”, „Proverbia et sententiae”, „Aenigmata”, la care se adaugă traduceri în și din limba latină. Mai colaborează Traian Marcu, N. Arineanu, I. Constantinescu Jiblea, Ioan Taneș, V. Netea, M.N. Popovici, Eugen Gonțeanu, Dinu Isticeanu, Virgil Gavrilescu ș.a. C.A.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287542_a_288871]
-
intruziv în p. Un profil p este liberal dacă fiecare persoană este liberală în p. [d.4.3.3*] Condiția Lni1: Pentru fiecare individ i, există o pereche de alternative distincte, în așa fel încât, pentru fiecare profil p, i dictează alegerea socială pe acea pereche, dacă, și numai dacă, i este liberal în p. [d.4.3.4*] Condiția Lni2: Pentru fiecare individ i, există o pereche de alternative distincte, în așa fel încât, pentru fiecare profil p, i dictează
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
dictează alegerea socială pe acea pereche, dacă, și numai dacă, i este liberal în p. [d.4.3.4*] Condiția Lni2: Pentru fiecare individ i, există o pereche de alternative distincte, în așa fel încât, pentru fiecare profil p, i dictează alegerea socială pe acea pereche, dacă, și numai dacă, există cel puțin un individ care este liberal în p. [t.4.3.1*] Există o funcție de decizie socială care satisface U , P , 1niL , 2niL dacă, și numai dacă. Demonstrație [t
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]