5,830 matches
-
primească oaspeți, era una dintre cele mai neliniștitoare, care ar putea pune la Încercare eforturile de a oferi un tratament echitabil și talentul planificator al oricărei persoane care gestionează resurse umane. În principal pentru că rezultatul final, și asta caracterizează o dilemă autentică, ar fi tot același. Obișnuiți până acum, la fel ca și nemulțumiții lor parteneri, cei cu injecția intravenoasă și cei cu coroana de flori cu panglică mov, cu siguranța rezultată din rotația continuă și de neoprit de vieți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
e ideea aceea, Cred, domnule prim-ministru, că ne aflăm În fața unui exemplu clar de cerere și ofertă, Și ce legătură are, vorbim de oameni care În acest moment au o singură modalitate de a muri, La fel ca În dilema clasică, ce a apărut mai Întâi, oul sau găina, tot așa nu putem Întotdeauna deosebi dacă cererea a precedat oferta sau, dimpotrivă, oferta a pus În mișcare cererea, Văd că n-ar fi o politică greșită să vă scot de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
lemn a ntâia, din banii statului, luai buletinul de vot, te introduceai În cabină și, după ce Îți mai puneai și tu mintea la contribuție, pac cu ștampila. Nu te-ntreb cu cine-ai fi votat, că te-am văzut În dilema veche, nouă și viitoare. Da’ Îți făceai datoria de cetățean. Veniși la cârciumă, da’ nu te duseși la vot. Gore ia o mutră spășită și ridică un deget. Tocmai se aude melodia În noaptea de Moș Ajun, una dintre preferatele
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
luați de-ai mei. Adică ai mei sunt mai ai dracu’ decât ai voștri. Vorba vine, toți sunt o apă și-un pământ. Vreau să vă culturalizez, citiți și voi alte foi, nu doar pe-alea de doi bani. Luați dilema, abonați-vă, luați-o pe-aia veche, revista bătrână face ciorba bună! Da’ am deviat, nu era vorba despre dilema, acolo scrie Pleșu și nu scrie rău, În ultima vreme i-am devenit fan. Nu vă uitați lung la mine
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
și-un pământ. Vreau să vă culturalizez, citiți și voi alte foi, nu doar pe-alea de doi bani. Luați dilema, abonați-vă, luați-o pe-aia veche, revista bătrână face ciorba bună! Da’ am deviat, nu era vorba despre dilema, acolo scrie Pleșu și nu scrie rău, În ultima vreme i-am devenit fan. Nu vă uitați lung la mine, n am Învățat când trebuia, recuperez acu’, la bătrânețe. Never sei never, zice englezu’. Sau americanu’, ăștia ciripesc la fel
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
nu i le cerea nimeni, era pace; Danemarca avea impozite mici, fluvii de bere, femei de vis; A fi sau a nu fi, aceasta e Întrebarea? striga, din goana motocicletei, rezolvînd, pentru un moment, prin schimbarea unui semn de punctuație, dilema care, de fapt, Îl omorîse pe Hamlet. Care e Întrebarea? Interogarea interogației, un fel de reducere la absurd a oricărei probleme existențiale. Uneori o urca pe șaua din spate pe Ingrid; cînd aceasta era plecată cu avioanele ei, se găsea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
va spune că mă ia de nevastă. —Todd e la fel de homo ca și Eminem, mă contrazise Charlie. A tăcut un timp, uitându-se la paharul lui. Cred că mă despart de Julie. Am încercat din răsputeri să mă concentrez asupra dilemei lui Charlie, dar concentrarea mi s-a dus pe apa sâmbetei când mi-am amintit că Î.s. avea o superbă și faimoasă casă de vară în Sardinia și proprietăți împrăștiate de-a lungul întregii Italii, de fapt. Un PS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
plictisește, voi sfârși prin a face cu el ceea ce am făcut și cu prietenul său Pérez, și anume îl voi lăsa să moară sau îl voi omorî ca medicii, care, cititorii mei o știu prea bine, se zbat în următoarea dilemă: fie îl lasă pe bolnav să moară de frică să nu-l ucidă, fie îl ucid de frică să nu le moară. Așa încât sunt în stare să-l ucid pe Goti dacă-l voi vedea că trage să moară sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
puțin ce se întâmplă acum. 23% dintre români îl cred pe Ceaușescu, acum, la anul de grație 1999, cel mai mare conducător din secolul XX. Vin unii ca noi și trimit un fax de la Oxford la revista 22 sau la Dilema, scuturați de scârbă. Popor, scriu ei a pustiu ( Cine naiba dintre nostalgici citește 22-ul și Dilema? Eu mă includ în acești ei, altfel aș fi ipocrită.), să-ți fie rușine! De ce ai nostalgia dictaturii? Puteai tu, popor, să mergi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
1999, cel mai mare conducător din secolul XX. Vin unii ca noi și trimit un fax de la Oxford la revista 22 sau la Dilema, scuturați de scârbă. Popor, scriu ei a pustiu ( Cine naiba dintre nostalgici citește 22-ul și Dilema? Eu mă includ în acești ei, altfel aș fi ipocrită.), să-ți fie rușine! De ce ai nostalgia dictaturii? Puteai tu, popor, să mergi la Oxford, să înjuri în presă pe cine vrei? Să protestezi la Consiliul Europei fără să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nu e o self-fulfilling profecy. Mă rog, când omu’ are îndoieli personale, le mai aruncă și la alții ca teme de cugetare (cazul meu care vreau să mă autoconving să stau deoparte sau să intru în politichie). Inserție 2004. Această dilemă a avut o serioasă persistență în viața mea. Nu am îndrăznit decât foarte rar să fiu public necruțătoare față de aberațiile politicienilor fiindcă nu îmi stăpâneam un sentiment de culpabilitate: în politică este cam prost fiindcă oamenii de o anume calitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
conștiință, în 2004 mi-am depus candidatura pe listele pentru alegeri ale liberalilor. Morala e că șeful partidului, întrebat de ce au atât de puține femei pe listă, a răspuns senin: „Fiindcă ele nici nu au candidat”. Așa se face că dilemele mele s-au încheiat laolaltă cu mustrările de conștiință. A fost doar iluzia unor politicieni cam devianți că partidul lor „înghite” astfel de persoane (a Monei și a lui Valer, de fapt), mai ales când sunt femei. Acestora din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
luată: — Am vorbit prea mult, am să le spun oamenilor mei să se Înfrupte din cetate. Dacă vrei să ți-i ții pe-ai tăi, fă-o, fiecare cu trupele sale. Toghrul nu răspundea, nu se mișca, pradă unei apăsătoare dileme. Dintr-odată, sări dintre ei și Înșfăcă un pumnal. La rândul său, Ceagrî scosese sabia din teacă. Nimeni nu știa dacă trebuia să se intervină sau, după obicei, frații selgiucizi să fie lăsați să-și Încheie disputa În sânge. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
alături unealta crimei, perna mare și moale care a Înăbușit-o. Un eunuc cu brațe puternice a dispărut; slujitoarea Își aduce aminte că acesta fusese introdus În harem cu câțiva ani mai Înainte, la recomandarea lui Nizam al-Mulk. XXI Stranie dilemă pentru partizanii lui Terken: sultana e moartă, dar principalul lor dușman e la discreția lor; cetatea e asediată, dar chiar cel care Îi asediază le e prizonier. Ce să faci cu el? Djahane e aceea care i-a luat locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Împrumută de la ruși și de la englezi care, spre a se vedea plătiți, obțin concesiuni și privilegii. Prin acest mijloc s-a vârât țarul În treburile noastre, și ne-am vândut pe nimic toate bogățiile. Noua putere este pusă În fața aceleiași dileme ca și foștii conducători: dacă nu reușește să perceapă impozitele În maniera țărilor moderne, va trebui să accepte tutela Marilor Puteri. Prima urgență, pentru noi, este să ne reformăm finanțele. Modernizarea Persiei depinde de asta; libertatea Persiei are acest preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
limpede gîndurile ? Nu tot ce atingem devine estetică. Dar tot ce atingem ar trebui să devină morală. Singurătatea vrea să se decidă Între indiferență și Întrebări. Și, dealtminteri, nu detaliile șederii mele aici vreau să le consemnez, ci exigențele acestei dileme. Sfinxul grec a fost adesea confundat cu leii ciudați care păzesc piramidele sau decorează intrările În templele egiptene și care nu se tem de deșert, dimpotrivă, Îi surîd. În spatele lui Oedip, sfinxul culcat pe nisip lîngă mormintele faraonilor zîmbește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
putea fi lipsa de sens a labirintului, iar Minotaurul a murit În clipa cînd Tezeu a spus nu; și, hotărîndu-se să se Întoarcă, i-a dat labirintului sensul dragostei. El nu și-a ascuns Însă niciodată lipsa de interes pentru dileme și nu aspiră la nici o explicație. Tezeu este clasic prin grabă. Și prin faptul că nu se complică inutil. În zadar ne-am adresa lui În continuare; mai mult decît să repovestească felul În care a omorît un animal ilogic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Înstelat, iar după fiecare lovitură de ciocan se rostește formula rituală: Eppur si muove! Decorul ar avea totuși mai puțină importanță. Ceea ce mă preocupă acceptînd acest joc grav al fanteziei, Într-o noapte plină ea Însăși de senzații contradictorii, este dilema lui Socrate judecător. Să-și trimită judecătorii la moarte? Nu-i va face astfel martin? Și lumea, În loc să-i urască, n-ar Începe să-i deplîngă? Sau, să-i recheme la masa judecătorilor și să-i lase să strige către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
să distrugă mormîntul lui Hector dacă Andromaca nu predă copilul. În momentul cînd grecii atacă mormîntul eroului troian, ea Înțelege că Astianax va pieri sub ruinele mormîntului tatălui său și imploră mila lui Ulise, care Însă rămîne insensibil. Iată o dilemă În care viitorul piere dacă se sacrifică trecutul, memoria fiind condiția visului. Și dacă memoria poate rămîne singură, fără nici un viitor, inversul e imposibil, Întocmai cum arborii nu pot trăi fără rădăcini, dar există copaci al căror trunchi dispărut și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
numai din nisip, vînt și o ploaie care a Început să cadă. Va fi greu să privesc aceste detalii numai teoretic. Ianus Cu cele două fețe ale sale Întoarse În sens contrar, această zeitate italică vrea parcă să insinueze că dilemele nu sînt totdeauna importante prin răspuns, ci prin tensiunea lor. Dar poate fi vorba și de cu totul altceva. Mă feresc să numesc asta duplicitate. Să-i spunem precauție. La Roma, Ianus era socotit zeu protector și de aceea templul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
de a avea, permanent, și trecutul și viitorul sub ochi. Merită oare să fie invidiat pentru el? ...Apolo și Dionysos ne cer fiecare să sacrificăm ceva. Ianus nu ne pretinde nimic. Dar nici nu ne dăruie, se pare, decît o dilemă. Neîncrezător Într-o singură mască, el Își pune două măști. Această dublă negație afirmă, poate, o teamă. Teama de timp? Zeița alegorică Prudența a fost și ea reprezentată inițial cu două fețe, lîngă o clepsidră; dovadă că și zeii pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
o atitudine de meditație, dar de ce i-au Împodobit părul cu perle și pietre scumpe cînd aceasta nu-i adevărat pentru toți? CÎntărețul trac vrea să vadă o asemenea seară fără amintiri. Tot ce-i aduce aminte Îl pune În dilemă. A coborît pentru a-i Îndupleca pe zeii Infernului să i-o restituie pe Euridice, le-a vorbit despre dragostea sa neconsolată, despre munții Traciei Înnegriți de jalea sa; apoi, după ce s-a legat să nu privească Înapoi pînă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
sub cerul gol. Dacă nu mai are nici o justificare nu i-a rămas decît să creadă În destin... Pe fața sa se crispează această ambiguitate: să accepte iluzia sau să se Înconjoare de pustiu. În clipa cînd nu mai suportă dilema, Orfeu se Întoarce. Abia după aceea religia sa Începe să fie remușcarea. Dar după aceea nici o iluzie nu va mai fi posibilă. Orfeu n-are dreptul la speranță decît dacă va avea curajul să nu privească În urmă. Singura sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
de trimitere În judecată unde risca, pentru crimă, chiar pedeapsa cea mai gravă. MÎinile febrile ale omului În halat alb au schițat o Întrebare În aer. Puteam să fiu indiferent? Apoi ca o concluzie. Și totuși pentru mine nu exista dilemă. M-am luptat cu moartea, Înțelegeți?, m-am luptat două zile și două nopți ca s-o salvez și să ajungă la judecată. S-a oprit iar, privind fereastra unde o perdea veche și Îngălbenită Împiedica năvala luminii de amiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Appia, au spart limitele piramidei egiptene și le-au extins, transformînd drumul În piramidă; deoarece un drum ne poartă În primul rînd spre viață. Într-o zi, Marc Aureliu a Încercat să-și Înlăture teama de moarte printr-o falsă dilemă: dacă există zei, moartea nu poate fi Îngrozitoare Întrucît nu e posibil ca ei să-ți vrea răul; dacă nu există, de ce să trăiești Într-o lume fără zei? Însă un drum ne poate arăta cît de greșit era raționamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]