6,536 matches
-
numele prezenței unei colonii de sclavi folosiți de romani în carierele de marmură. Numeroase mărturii istorice și arheologice atestă existența acestui tip de colonie. Nu este exclus ca introducerea metodelor de conservare a cărnii de porc să dateze din epoca dominației romane. Este de altfel dovedit că romanii cunoșteau foarte bine rolul important al slăninii în regimul alimentar al muncitorilor care execută lucrări obositoare. În conformitate cu codul lui Iustinian, soldații romani înșiși primeau o rație de slănină o dată la trei zile. Calitatea
32004R1856-ro () [Corola-website/Law/293176_a_294505]
-
se face nicio referire la acest subiect nici în comunicare și nici în scrisoarea Comisiei. Regretă că istoria politică recentă a continentului european nu se află în atenția Comisiei Europene, pentru că este de notorietate că după 45 de ani de dominație sovietică economiile celor 6 state membre din spatele fostei "cortine de fier" ca și ale celor 3 state membre din componența URSS au fost devastate, iar companiile din statele libere și prospere aveau un avans de 45 de ani în care
HOTĂRÂRE nr. 110 din 18 octombrie 2016 privind adoptarea opiniei referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, către Consiliu şi către parlamentele naţionale privind Propunerea de directivă de modificare a directivei privind detaşarea lucrătorilor, în ceea ce priveşte principiul subsidiarităţii, în conformitate cu Protocolul nr. 2 COM (2016) 505. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/276188_a_277517]
-
lumea în care trăiesc se destramă. Una dintre întrebările pe care cred că merită să ni le punem este: ce tip de societate de copii poate teatrul să formeze, într-un context politic românesc fundamentat pe valori neoliberale și pe dominația pedogogiei competiției? Cum poate teatrul să submineze hegemonia selecției exclusiviste, bazate pe întrecerea premianților? Cum poate teatrul să creeze laboratoare de educație socială și empatie colectivă, în care cunoașterea prin experiențe de viață diferite să întemeieze o pedagogie a generozității
Al cui este teatrul pentru copii și adolescenți? () [Corola-website/Science/295713_a_297042]
-
niciun caz angajată pe calea vreunei emancipări. Conform declarațiilor celor care au avut inițiativa construirii ei, statuia fetiței a fost gândită ca echilibrare a reprezentării de gen, dar e de fapt închinată fidelității, o altă valoare androcentrică instituționalizată care servește dominației asupra femeilor, care sunt încurajate în mod tradițional să aibă un comportament loial chiar și în fața abuzurilor. De altfel, în spatele înălțării lui Jeanneke au fost interesele proprietarilor de baruri și restaurante dimprejur, care sperau că prezența ei va atrage mai
Egalitate de fundătură () [Corola-website/Science/295771_a_297100]
-
gen, abordate dintr-o perspectivă care se poziționează critic în raport cu discursul mainstream heteronormativ. - Critica reprezentărilor publice consumiste care privilegiază imaginea hiper-sexualizată a „femeii-accesoriu”, vizibilă doar dacă își exhibă sexualitatea. - Educația sexuală abordată din perspectivă feministă. - Discursuri artistice feministe, care critică dominația patriarhală în cadrul diverselor structuri educaționale și sociale. - Rolul și poziția activismului pentru drepturile LGBT în contextul social și cultural românesc. Evenimentul este parte din showcase-ul THAT MOMENT WHEN YOU’RE ADIBAS AND YOU’RE DREAMING OF BECOMING ADIDAS. Cele mai
Lansare Gazeta de Artă Politică #6 la Teatru-Spălătorie din Chișinău () [Corola-website/Science/295772_a_297101]
-
sexuală inimaginabila până acum, echivalentă a emancipării feminine și a reușitei egalității de gen. În schimb, conform Natashei Walters, acest discurs este, de fapt, bazat pe conceptul hipersexualizării identității feminine că fundament al societății consumeriste și al reproducerii raportului de dominație patriarhala. Femeia-obiect vinde. Nu doar obiecte, ci și aspirații, necesități, valori, identități, comportamente. Mass-media și artele audio-vizuale vor fi primele care să reprezinte și elogieze această proaspăt descoperită identitate. „Liberalizarea abordată cu cea mai multă bucurie este cea sexuală, femeia
Patriarhatul, mașina de vise. Metamorfoză și hipersexualizare () [Corola-website/Science/295778_a_297107]
-
hegemonice impuse - arareori în afara ei. Discursul împuternicirii feminine prin abordarea noii identități emancipatoare hipersexualizate incită femeile să fie „stăpâne pe propria lor situație, dar niciodată să o chestioneze”[3]. Politică seducției este, așadar, „unul dintre mijloacele societății de a perpetua dominația sexuală masculină, cu prețul pasivității femeii”[4]</a>,<i> </i>creând cele două poluri identitare: femeia-obiect al dorinței versus bărbatul-subiect, agent creator. Unul dintre principalele efecte ale masificării culturii îl reprezintă procesul de uniformizare și de alienare a indivizilor nealiniați
Patriarhatul, mașina de vise. Metamorfoză și hipersexualizare () [Corola-website/Science/295778_a_297107]
-
simbol al purității divine (simbolul Fecioarei) și pilon-sursă al ispitei (simbolul seducătoarei, al Evei), evoluția metamorfica a patriarhatului reinventează frumusețea sub simbolul izbândei egalității de gen, păstrând totodată neschimbate elementele sale de bază ce ii reîntăresc și reproduc raporturile de dominație specifice. Femeia rămâne prinsă între două condiții identitare contradictorii: 1) femeia care, în raport cu bărbatul, este redusă la „obiect erotic, stimul și satisfacție a dorinței, garanția stabilității bărbatului, premiu pentru eforturile sale, expresia virilității sale”[6] și 2) femeia că rol
Patriarhatul, mașina de vise. Metamorfoză și hipersexualizare () [Corola-website/Science/295778_a_297107]
-
dovadă a puternicii influențe asupra imaginarului nostru. Afirmarea femeii în cinematografie, pe cât de elogiata, rămâne în mare parte redusă în cadrul limitelor deja stabilite ale obiectificării acesteia și ale profitului de pe urma sexualizării ei. Ca mecanisme audio-vizuale de reîntărire a raporturilor de dominație patriarhala, regăsim reprezentarea personajelor cinematografice feminine mai totdeauna în legătură cu un personaj masculin și arareori reprezentate de sine stătătoare. Portretul acestora va trimite în general la o figură seducătoare, pasivă și dramatică, făcând astfel apel la identificarea spectatoarelor cu propria lor
Patriarhatul, mașina de vise. Metamorfoză și hipersexualizare () [Corola-website/Science/295778_a_297107]
-
gen, abordate dintr-o perspectivă care se poziționează critic în raport cu discursul mainstream heteronormativ. - Critică reprezentărilor publice consumiste care privilegiază imaginea hiper-sexualizată a „femeii-accesoriu”, vizibilă doar dacă își exhiba sexualitatea. - Educația sexuală abordată din perspectiva feministă. - Discursuri artistice feministe, care critica dominația patriarhala în cadrul diverselor structuri educaționale și sociale. - Rolul și poziția activismului pentru drepturile LGBT în contextul social și cultural românesc. [caption id="attachment 1528" align="aligncenter" width="600"] Alexandra Horghidan, Fără titlu, 2014.[/caption] În the Western world of the 20th
Artă, gen, sexualitate () [Corola-website/Science/295787_a_297116]
-
privilegiul unei cunoașteri superioare. Pe băncile facultății, arta separată de istorie și prezentată ca o succesiune de reușite ale unor nume mari, istrumentalizează orgoliul puterii. Discursul unanim al „vedetelor” scenei culturale - de la periferia gălăgioasă (corul) politicienilor) - menține arta în sfera dominației ideologiei esteticului, aparent separată de un dialog cu realitatea socio-politică a lumii. Scena artistică autohtonă se remarcă printr-o reticență problematică față de orice apropiere de social și politic. Experiența comunistă, rememorată ca traumă colectivă, legitimează arta ne-critică, apolitică și
De la experiența personală la arta politică şi activism anti-discriminare LGBT () [Corola-website/Science/295794_a_297123]
-
o rugăciune: „Tatăl nostru care ești în ceruri/ Și mama noastră care ești în bucătărie”. O rugăciune care coboară tații din raiul cunoașterii absolute și-i apropie de mamele din bucătăria ca o celulă cu obligo-uri apăsătoare. Un poem-protest împotriva dominației iubirii care doare atunci când reduce o individualitate la o „normalitate” impusă. O pledoarie emoționantă pentru iubirea nefiltrată de tot ce trebuie să fie acceptabil. Habemus bebe. Elefantul Cici. Noi suntem piticii. Și mamele Aveam 6 ani când Corina Chiriac cânta
De ce tații merg în rai și mamele în bucătărie? () [Corola-website/Science/295795_a_297124]
-
rol civilizator pe care l-au avut germanii în dezvoltarea statelor din centrul Europei și să accentueze un Drang nach Westen al țărilor din acest fragment european construit. Problema acestei opțiuni constă în faptul că dorința de a scăpa de dominația rusă însemna atunci acceptarea, de bunăvoie, a hegemoniei occidentale ale cărei mecanisme colonizatoare au fost scoase în evidență de studiile post- și decoloniale. De altfel, este amuzant ca acest ideal să preia, cu o oarecare modificare, noțiunea de Mitteleuropa care
Lumina vine din Occident () [Corola-website/Science/296071_a_297400]
-
socialului cu autonomia. Or, oportunitatea momentului istoric, misiunea generațională de care vorbea Fanon, nu poate fi sesizată decât prin transcenderea autonomiei, oricât de greu câștigată, și organizarea în direcție antisistemică, inclusiv prin alianțe neconfortabile. Cultura confruntațională e necesară pentru combaterea dominației în spațiul public (fiindcă revendicarea justiției sociale nu are loc niciodată pe un fond neutru) și pentru intrarea în relație cu puterile ce se opun socializării politicilor. E vital necesară diseminarea în spațiul public a percepției că sensul politic al
NU Tranziției 2.0 () [Corola-website/Science/296072_a_297401]
-
sociale cele mai diferite. Eurocentrismul - care împiedică până și cea mai simplă relaționare, darmite fluența în repertoriul experiențelor nonoccidentale - e de factură mai recentă, dar a fost adoptat pe nesimțite și în cadrul unei stângi domesticite, obișnuite în mod profund cu dominația, o stângă al cărei exercițiu critic se îndreaptă aproape exclusiv asupra analizelor hegemonului dominant sau ultimelor avangarde, și ale cărei percepții și sensibilități nu sunt mai niciodată centrate pe rezistență și liberare. Gândirea decolonială e contestatară, pretinde o turnură epistemică
NU Tranziției 2.0 () [Corola-website/Science/296072_a_297401]
-
ajută de fapt deloc vreun proces de emancipare. Pe de altă parte, si mai important, care ar fi alternativele? Pentru că eu cred ca este foarte importantă construirea acestei mitologii. Ea oferă un alt tip de demnitate și de rezistență la dominația occidentală și cred că nu este întâmplător faptul că o miscare precum cea de la Pungești s-a dus atât de radical spre extremă dreaptă. Extremă dreaptă este singura care a oferit o astfel de mitologie cu valoare de discurs mobilizator
Națiune, subalternitate și dorința de Europa. O discuție despre identitate națională și nevoia apartenenței europene () [Corola-website/Science/295826_a_297155]
-
devină nu numai un loc de joacă pentru cei bogați, dar și un loc preferat al lor pentru locuit. Până când din 1910 a forțat adoptarea constituției din 1911, prinții de Monaco au fost . Noua constitutie reducea însă doar cu puțin dominația autocrată a familiei Grimaldi și prințul Albert I a suspendat-o la scurt timp din cauza Primului Război Mondial. În iulie 1918, s-a semnat care consfințea protecția franceză limitată asupra principatului Monaco. Tratatul, aprobat în anul 1919 prin tratatul de la Versailles, a
Monaco () [Corola-website/Science/296920_a_298249]
-
și cele uralice în zona Finlandei contemporane. În mileniul I e.n., o proto-finlandeză s-a vorbit cel puțin în așezările agrare din Finlanda meridională, în timp ce populațiile vorbitoare de Sami ocupau mare parte din restul țării. Regii suedezi și-au exercitat dominația începând cu Cruciadele Nordului din și până la . Zona Finlandei de astăzi a devenit o parte din regatul suedez centralizat. Coloniști suedofoni au sosit în zonele de coastă în Evul Mediu. În secolul al XVII-lea, suedeza a devenit limba dominantă
Finlanda () [Corola-website/Science/296867_a_298196]
-
a fost cucerită de armatele țarului Alexandru I al Rusiei în , Finlanda a devenit Mare Ducat autonom în cadrul Imperiului Rus până la sfârșitul lui 1917. În 1811 Alexandru I a incorporat gubernia rusească Vîborg în Marele Ducat al Finlandei. În perioada dominației rusești, limba finlandeză a început să capete recunoaștere. Din anii 1860, a început să crească o mișcare naționalistă finlandeză, denumită . Printre reperele acestei mișcări se numără publicarea a ceea ce avea să devină epopeea națională a Finlandei "Kalevala"în 1835, precum și
Finlanda () [Corola-website/Science/296867_a_298196]
-
inerent ostil binelui cetățenilor, ci că poate interveni benefic în favoarea lor. Conform unor istorici, baza acestei idei stă într-o istorie relativ benignă ce a permis apariția treptată a unei țărănimi libere și independente în țările nordice și a limitat dominația nobilimii și formarea unei drepte politice puternice. Istoria Finlandei a fost una mai grea decât a altor țări nordice, dar nu suficient încât să împiedice țara de pe calea dezvoltării sociale. Forțele de Apărare ale Finlandei constau dintr-o armată de
Finlanda () [Corola-website/Science/296867_a_298196]
-
care vorbesc însă și finlandeza Finnish. Limbajul finlandez al semnelor este utilizat de 4.000-5.000 de persoane. Limba tătară este vorbită de o minoritate tătărească de circa 800 de persoane care s-au mutat în Finlanda în special în timpul dominației rusești între anii 1870 și 1920. Drepturile minorităților (în special [[sami]], [[Finlandezi de limbă suedeză|finlandezii vorbitori de suedeză]] și [[romi]]i) sunt protejate de constituție. Între limbile vorbite de imigranți se numără [[Limba rusă|rusa]] (1,1%), [[Limba estonă
Finlanda () [Corola-website/Science/296867_a_298196]
-
în secolul XVI prin impunerea francezei și italienei ca singure limbi oficiale pe teritoriul vorbitor de occitană, împărțit între Regatul Franței și Ducatul Savoiei. Occitana a devenit limba poporului și mai a rămas să fie vorbit printre unii aristocrați (în ciuda dominației limbilor franceză și italiană) și a continuat să beneficieze de o literatură productivă. Până la Revoluția franceză, în Béarn s-a folosit occitana în actele judecătorești și parlamentare. În ciuda dominării franceze care a atins și literatură, mulți autori au urmat să
Limba occitană () [Corola-website/Science/296959_a_298288]
-
de la Oradea și este menținut sub această administrație până în anul 1542, când intră în componența Principatului Transilvaniei. La 1 august 1473 Matei Corvin, regele Ungariei și Boemiei, declară Zalăul pentru prima dată oras-târg, "oppidum Zilah", privilegiu care scotea orașul de sub dominația comitatului, acordând dreptul de comerț liber cu toată țara și oferindu-i independență economică. La sfârșitul secolului al XVI-lea orașul aparținea Transilvaniei și avea o conducere administrativă autonomă, alcătuită din 33 de senatori aleși, dintre care unul era primar
Zalău () [Corola-website/Science/296954_a_298283]
-
în partea de nord a țării ca dominion direct al regelui Danemarcei între 1219 și 1346, când a fost vândut teutonilor și a devenit parte din Ordenstaat. În 1343, poporul din nordul Estoniei și din Saaremaa s-a răzvrătit împotriva dominației germanice în Răscoala din Noaptea de Sf. Gheorghe, înăbușită în 1345. Eșecul răscoalei a dus la consolidarea puterii clasei minoritare dominante a germanilor baltici. De-a lungul secolelor ce au urmat, germanii baltici au rămas elita dominantă atât în orașe
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
rapid și până în anii 1520, erau bine cunoscute. Limba, educația, religia, și politica au suferit mari transformări. Slujbele bisericești se țineau acum în dialectul local, în locul latinei, ca până atunci. În Războiul Livonian din 1561, nordul Estoniei a intrat sub dominație suedeză. Estonia de Sud a format în anii 1560 Ducatul autonom al Livoniei intrat în componența Uniunii Polono-Lituaniene, fiind sub control comun al Coroanei Polone și al Marelui Ducat al Lituaniei, în cadrul căruia teritoriul actual al Estoniei forma două voievodate
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]