KorAP: Find »[drukola/base=domnesc & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...198 199 200 ...229 >

5,717 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628

unui regiment de ieniceri, care nu mai putuseră fi zdrobiți de călăreții lui Pop. Apoi pe pod trecură, În fugă, alte cinci regimente de ieniceri, care asigurară flancurile pentru trecerea primelor unități de cavalerie. - Acum! spuse voievodul. Corpurile de vănători domnești și steagurile călăreților de Neamț, atac cu toată forța asupra cavaleriei! Pedestrimea, cu Întregul dispozitiv, presiune asupra ienicerilor până la malul Bârladului! Din luncă Începură să sosească semnale luminoase. Înaintarea turcilor fusese oprită pe Întreaga linie. Urdia bâjbâia, neștiind Încă ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
și reluarea atacului la pod! porunci voievodul. Conform semnalelor, la pod se dădeau luptele cele mai grele. Atacul spahiilor fusese respins de spătarul Albu, dar presiunea asupra podului devenea uriașă. Mii de spahii treceau Bârladul prin apă, Încercând Încercuirea călărimilor domnești. Un curier plin de sânge sosi pe dealul unde se afla voievodul. - Spătarul Albu și comisul Toader cer Întăriri, măria ta! Au În față o cavalerie imensă, peste patruzeci de mii de spahii, achingii și timarioți! - Să reziste! tună voievodul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
zăcea trupul fără viață al comisului Toader. Bătrânul Îndeplinise porunca. Menținuse poziția călăreților de Neamț. Dar semnalul retragerii venise prea târziu. Mulți dintre ei fuseseră deja Încercuiți de spahii. - Cad ai noștri, măria ta... spuse, Încet, un căpitan de vânători domnești, scoțându-și cușma. S-au surpat răzeșimile. Au fost hăcuiți călăreții domnești, ca animalele prin păduri. Au fost răzbiți secuii. Și urdia nu se mai termină... Parcă sunt și mai mulți! Voievodul privea, fără să spună nimic, imaginea tot mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
călăreților de Neamț. Dar semnalul retragerii venise prea târziu. Mulți dintre ei fuseseră deja Încercuiți de spahii. - Cad ai noștri, măria ta... spuse, Încet, un căpitan de vânători domnești, scoțându-și cușma. S-au surpat răzeșimile. Au fost hăcuiți călăreții domnești, ca animalele prin păduri. Au fost răzbiți secuii. Și urdia nu se mai termină... Parcă sunt și mai mulți! Voievodul privea, fără să spună nimic, imaginea tot mai clară a dezastrului. Căpitanul avea dreptate. Sufletul Moldovei cădea, Încet, În noroiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
auzi, parcă, un dangăt de clopot. - Câți pași ne-am retras, căpitane Oană? Întrebă Ștefan. - O sută douăzeci de pași, măria ta! - Poruncă răzeșimii! Răzbiți ienicerii cu o sută douăzeci de pași Înapoi! Poruncă pentru cele patru corpuri de vânători domnești de pe centru! Atac cu toată puterea pe flancul stâng! Poruncă pentru călărimile pârcălabului Șendre și pârcălabului Vlaicu și celui care ține locul comisului Toader! Atac cu toată puterea pe flancul stâng! Tot ce ne-a rămas din oastea Moldovei, călărimi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
cât mai departe, În Țara de Jos. Goana spre Dunăre Începea chiar atunci, În clipele acelea. - Căpitane Oană! strigă voievodul. Semnal către spătarul Albu! Să pornească În urmărirea fugarilor! Semnalul cornului de zimbru aduse tresărirea Întregii oștiri a Moldovei. Călărimile domnești, galop pe urmele fugarilor. Era un semnal pe care Îl visaseră, poate, ei, oștenii obosiți, răniți și zdrențuiți, cei care Își știau familiile departe, În bejenie, cei care se rugaseră Domnului Atotputernic să le dea putere În ziua marii bătălii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
și zdrențuiți, cei care Își știau familiile departe, În bejenie, cei care se rugaseră Domnului Atotputernic să le dea putere În ziua marii bătălii. Era un semnal pe care nu Îndrăzniseră să-l viseze căpitanii de oaste și boierii Sfatului domnesc, cei care fuseseră alături de voievod În fiecare zi a apropierii urgiei. Cea mai mare armată a Asiei și Europei nu putea fi Înfrântă la Vaslui, Își spusese fiecare din ei, cutremurându-se la gândul morții apropiate, dar luminat de flacăra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
amândoi frații, din Nicorești... - Căzură flăcăii din Bălteni, rupți de spahii lângă pod... Nu scăpă nici unul că veni urgia drept peste ei... - Doamne apără-ne și iartă-ne, că muriră ai noștri cu miile, de rămase Moldova pustie... Căzură vânătorii domnești mai bine de jumate... Apoi alte porunci se auziră, acoperind oceanul de șoapte. - Zice că dădu măria sa poruncă de adunare... Tropotul cailor curierilor domnești se auzea din ce În ce mai distinct printre corpurile de oaste rămase pe câmpul de luptă. Se poruncea adunarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-ne și iartă-ne, că muriră ai noștri cu miile, de rămase Moldova pustie... Căzură vânătorii domnești mai bine de jumate... Apoi alte porunci se auziră, acoperind oceanul de șoapte. - Zice că dădu măria sa poruncă de adunare... Tropotul cailor curierilor domnești se auzea din ce În ce mai distinct printre corpurile de oaste rămase pe câmpul de luptă. Se poruncea adunarea Oștii celei mari În jurul măriei sale. Curierii se așezară din trei sute În trei sute de pași, pentru a prelua cuvintele voievodului, care nu puteau fi auzite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
curând se vor ivi zorii. Era a treia noapte de când adormise odată cu zorii și se trezise la cel mai mic zgomot. Dar curtea domnească rămăsese liniștită. Prea liniștită. Mai rămăseseră doar străjerii de pe metereze, vătaful, oamenii administrației. Toți membrii Sfatului domnesc erau plecați fie În Țara de Jos, unde luptele continuau, fie În zonele În care teritoriul fusese eliberat, iar reconstrucțiile trebuiau să Înceapă cât mai repede. Dinspre Bucovina Începuseră să sosească grupuri mici de femei În broboade negre, În căutarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
când voievodul Ștefan ieșea, roșu la față, cu o privire senină, Însoțit de trei Apărători. - Să trăiești, măria ta! salută Alexandru, Înclinându-se. -A, tânărul Oană! zâmbi domnitorul. Ce bine că te Întâlnesc! Peste două săptămâni ești invitat la Sfatul domnesc. Va fi o Întrunire festivă. Adu-o și pe domnița Erina. Dacă Îl cauți pe tatăl tău, se află În sală, unde a scos sufletul din mine vreme de un ceas. Dar, după optsprezece ani de domnie, mărturisesc că lecțiile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
lui. Era o zăpadă moale, aproape caldă. Asta Însemna că În marile depărtări dinspre miazăzi, poate În Oceanul Indian, se ivise o boare de aer cald. Iar acea boare anunța primăvara. 1 martie 1475, Cetatea de Scaun a Sucevei Sala Sfatului Domnesc era arhiplină. Se deschiseseră ferestrele, ca să intre mai mult aer, dar zăpușeala dinăuntru parcă creștea. Sosiseră toți marii boieri, fuseseră chemați ambasadorii, curieri așteptau cu caii Înșeuați să plece spre Buda, Cracovia, Veneția, și Roma. Domnitorul o avea În dreapta pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
am scris zeci de scrisori În care ceream eliberarea lui Vlad, dar n-am primit răspuns la nici una. Accept propunerea unui tratat de pace, pe care să-l discutăm În luna mai. Solia voastră poate rămâne, căpitane Jiskra, la Sfatul domnesc de astăzi. Vom avea alte discuții În cursul zilei de mâine. În sală intrară, discret, doi Apărători. Hainele lor prăfuite și fețele Încercănate dovedeau că făcuseră drum lung, cu vești urgente. Căpitanul Oană Înțelese că nu erau vești ce puteau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
pe care le vom analiza cât mai repede. - Ar mai fi ceva, măria ta... spuse Neculai. - Ascult. - Cred că e o trădare În apropierea măriei tale... Cei de la masă tresăriră, Încordați. - Spionajul turcesc află pe dată hotărârile luate În Sfatul domnesc. Acu aflarăm că aveau și planurile bătăliei de la Vaslui. Dacă nu schimba căpitanul Oană totul În ultima clipă, lupta ar fi fost a lor. - Planurile bătăliei? exclamă voievodul. Există o scurgere de informații atât de aproape Încât sursa știa planurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Anul Nou, pentru a-l escorta pe domnitor spre Suceava. Ceilalți cinci sute aveau să primească și ei o săptămână liberă după Întoarcerea primilor. Doar căpitanul Gâlcă rămăsese la Suceava, cu zece oameni. Se aflau alături de voievod trei sute de vânători domnești sub comanda tânărului spătar Mihai și căpitanul Petru Ilaș, cu aproape toți Apărătorii rămași. Oană și Lacrămă plecaseră Într-una din cele mai ușoare misiuni: arestarea vornicului Isaia și a slujitorilor săi de la Brănești. Data stabilită era de ziua Sfântului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
un joc reușit al serviciilor secrete ale Imperiului otoman, voievodul trebuia să afle și să părăsească pe dată Țara de Jos. Trebuia să fugă, sub protecția Apărătorilor lui Pietro, spre Cetatea Neamțului, unde se aflau corpurile de oaste ale vânătorilor domnești și ale călărimilor de munte. Ridică mâna și porunci: - Desfaceți zidul. Porniți imediat spre Cetatea Albă! Măria sa Ștefan va ști ce are de făcut! - Nu te lăsăm, căpitane! se auzi țipătul deznădăjduit al arcașului Simion. Nu te lăsăm aici de-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ce crezi de cuviință, dacă se mai poate face ceva, pentru salvarea căpitanului Oană! Spătare Mihail! Ai curierii la scară? - Pregătiți de drum, măria ta! -Trei curieri cu escortă, spre Cetatea Neamțului, Cetatea Hotinului și Cetatea Sucevei! Corpul doi vânători domnești coboară spre Cetatea Albă În marș forțat! Să ajungă aici până În zori! Corpul Întâi al călăreților de Neamț sosește și el, cât mai repede, dar pe drum blochează toate ieșirile spre Transilvania! Pârcălabe Dajbog! - Poruncă, măria ta! - Cetatea Albă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
bucure și mama ta, care a plecat dincolo când erai prea mică... Tropotul câtorva cai se auzi apropiindu-se dinspre sud, trecând pe drumul din marginea moșiei Murgeștilor și urcând spre codrii Vasluiului. - Curieri... spuse Erina, mergând la fereastră. - Curieri domnești, completă logofătul. Pesemne măria sa are porunci de trimis la Cetatea de Scaun. Zgomotul se pierdu curând, sorbit de depărtări și de Înserare. Noaptea cobora repede. - E ziua măriei sale, continuă Litovoi. Cred că e petrecere pe cinste la Cetatea Albă. Păcat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
măria sa nu, că doară chiar măria sa trimise după noi! Dar avem poruncă să ajungem În marș forțat la Cetatea Albă, cel târziu până În zori. - De ce? - Cum spusei, nu știu! Atâta ziseră curierii! - Câți sunteți? - Cinci mii! Corpul doi de vânători domnești! - Dumnezeule! Cinci mii de vânători chemați noaptea! Alte porunci? - Pe unde trecem lăsăm oșteni care blochează drumurile. Nu intră și nu iese nimeni. - Drumurile? Care drumuri? - Toate! - Nu se mai călătorește prin țara Moldovei? - Ba! Dar numai după ce fiecare călător

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
dezlegarea de a angaja lupta pe teritoriul Imperiului Otoman. I-au spulberat pe achingii și l-au adus la Suceava pe Isaia. După doar două zile a mărturisit totul. A treia zi a fost spintecat de Ștefan Însuși, În fața Sfetului domnesc. O judecată cam... sălbatică. Dar dreaptă, pentru lumea În care trăim. A doua veste pare măruntă, dar s-ar putea să devină importantă. Iscoadele Apărătorilor au Înregistrat trecerea peste Dunăre a unei herghelii de cincizeci de cai, duși, pare-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
grupul mongolilor. Veniți. Drumul spre Dunăre e deschis. Vom trece pe la Mohacs, vom ajunge la Buda și vom traversa Pesta ungară până la granița cu Ardealul. Vă pot duce până În munții Carpați. De acolo vă va prelua un corp de vânători domnești ai lui Ștefan. - Și mongolii? - Mongolii sunt liberi să vă Însoțească până unde vor dori. Am recunoscut chipul lui Amir Baian, iar iscoadele mele au văzut, de pe creastă, lupta dintre el și Ogodai. Îi cinstesc curajul și mă bucur să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
regale europene, la zece pași distanță de domnitor. Apoi duse pumnul drept la inimă și Înclină capul. În spatele lui, descălecară căpitanii și luptătorii, care puseră genunchiul drept la pământ. În jurul oaspeților, pe două rânduri perfect aliniate, două detașamente de vânători domnești În uniformele lor cafenii cu fireturi galbene și cușme cu pană de vultur scoaseră săbiile și le ținură vertical, cu garda mânerului În dreptul bărbiei. La creneluri, trâmbițele vestiră sosirea unei mari solii. Voievodul făcu trei pași și Întinse mâna. Gestul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ajungă din nou brațul din umbră care apăra viața lui Ștefan. Ca și cum s-ar fi gândit la același lucru, voievodul se Întoarse spre palat și făcu un semn. Cei trei medici ai Curții se repeziră spre Oană, iar opt vânători domnești aduseră o targă pe care așezară rănitul, ducându-l spre camerele palatului. Voievodului nu-i scăpă nici privirea Întrebătoare a Erinei și nici gestul abia schițat al lui Alexandru de a urma vânătorii domnești. - Îl puteți Însoți... spuse Ștefan, privind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
repeziră spre Oană, iar opt vânători domnești aduseră o targă pe care așezară rănitul, ducându-l spre camerele palatului. Voievodului nu-i scăpă nici privirea Întrebătoare a Erinei și nici gestul abia schițat al lui Alexandru de a urma vânătorii domnești. - Îl puteți Însoți... spuse Ștefan, privind cum cei doi Îi mulțumesc cu o Înclinare a capului și se grăbesc spre palat. - Să mergem... Îi spuse apoi lui Angelo, care urmărise totul fără să spună nimic. Avem multe de vorbit. Cei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
viitor domnitor așezat de Înalta Poartă pe tronul Sucevei atunci când părintele său nu va mai fi. Iar aceasta va fi pecetea credinței lui Ștefan față de neînvinsul imperiu al Semilunii! Solul Împături sulul de pergament, așteptând răspunsul. Boierii adunați În Sfatul domnesc Își țineau răsuflarea. Lângă tronul pe care era așezat domnitorul, căpitanul Pietro privea nemișcat, cu mâna pe mânerul sabiei. El ținea În continuare locul căpitanului Oană, care sosise la Suceava, dar nu-și putuse relua, Încă, Îndatoririle de comandant al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]