5,649 matches
-
pe care i-a raliat cauzei sale, ridicarea mănăstirii Vodița, lângă satul Vârciorova, proces care a continuat până în 1375. Această biserică era clădită după modelul bisericii Crușevița din Serbia. Vladislav îi va dărui sate și tain de hrană din casa domnească. Sub protecția Doamnei Clara (de religie catolică), a doua soție a lui Nicolae Alexandru și mama vitregă a lui Vlaicu Vodă, acționau misionari papali. Ajutat de sfaturile Cuviosului Nicodim, Vlaicu Vodă va reuși să blocheze planurile acestora. În acest scop
Nicodim de la Tismana () [Corola-website/Science/308824_a_310153]
-
, a fost descoperit neprofanat în 1920, în naosul bisericii, o dată cu renovarea acesteia. Descoperirea aparține istoricului Virgil Drăghiceanu, sub supravegherea căruia s-au efectuat săpăturile. Mormântul conținea resturile umane ale unui personaj domnesc, datat în a doua jumătate a secolului al XIV-lea. Au fost avansate mai multe ipoteze asupra identității acestuia, cele mai vehiculate nume fiind cele ale lui Basarab I, Vladislav Vlaicu și Radu I. Cercetări recente (inclusiv datarea cu C14
Mormântul princiar din Biserica Domnească, Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/309849_a_311178]
-
a survenit cel mai târziu în 1370, prin urmare el nu este nici Vladislav Vlaicu, nici Radu I. De asemenea, se presupune că mormântul a aparținut primei biserici, Argeș I, atestată arheologic sub pavimentul actualei biserici. La deschiderea mormântului, personajul domnesc a fost găsit acoperit cu un giulgiu de mătase mult deteriorat Personajul poartă o tunică purpurie lungă până la jumătatea femurului și strânsă pe trup. Tunica este cusută cu fir și decorată cu mărgăritare, în special la mâneci (manșete și coate
Mormântul princiar din Biserica Domnească, Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/309849_a_311178]
-
și Mușatinilor. Ion Nicholas-Mănescu este de părere însă că stema de pe nasturi nu are nici o însemnătate cromatică din punct de vedere heraldic. Mormântul princiar este menționat și în romanul autobiografic "Cișmigiu et comp." al lui Grigore Popescu-Băjenaru: O reconstituire a personajului domnesc a fost propusă de Radu Oltean într-una din planșele sale istorice privind războinicii medievali de pe teritoriul României.
Mormântul princiar din Biserica Domnească, Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/309849_a_311178]
-
centura Buzăului în preajma podului Mărăcineni, intersecțiile de pe centura Focșaniului, cea de la Tișița cu DN24, intersecția de la Horia, Neamț (lângă Roman) și intersecția cu DN28 de lângă Săbăoani, Neamț. De asemenea, peste prioritatea DN2 se trece în intersecțiile semaforizate (cea de la Moara Domnească, una de pe centura orașului Focșani, precum și cele din orașele Râmnicu Sărat, Adjud, Bacău și Roman). O altă excepție de la regula priorității DN2 o reprezintă intersecția șoselei de centură a Buzăului (parte din DN2) cu Bulevardul Unirii, care traversează centrul orașului
DN2 () [Corola-website/Science/309852_a_311181]
-
traversează centrul orașului Buzău, intersecție aflată la baza podului Mărăcineni. DN2 începe la ieșirea din București prin Șoseaua Colentina, traversând orașul Voluntari și intrând în localitatea Afumați. Aici, se întâlnește cu un drum comunal ce duce spre sud spre Moara Domnească într-o intersecție semaforizată. În centrul localității Afumați, drumul face o curbă strânsă la dreapta, îndreptându-se spre est-nord-est spre Urziceni, unde ajunge după trecerea prin pădurea Sinești și după podul peste râul Ialomița aflat la ieșirea din Coșereni. La
DN2 () [Corola-website/Science/309852_a_311181]
-
România, construită în anul 1530 în satul Probota (care aparține în prezent de orașul Dolhasca din județul Suceava) de către domnitorul Petru Rareș. Biserica mănăstirii are hramul "Sfântul Nicolae" (sărbătorit în fiecare an pe 6 decembrie). a îndeplinit rolul de necropolă domnească a Moldovei (1522-1677), aici aflându-se mormintele domnitorilor Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546) și Ștefan Rareș (1551-1552), al Doamnei Elena Rareș și ai altor membri ai familiei domnitoare a Moldovei. Mănăstirea Probota a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
și trei copii ai săi (Iliaș Voievod, Ștefan și Constantin) închideau biserica cu un zid gros de incintă, cu trei turnuri de apărare pe latura estică, mănăstirea semănând astfel cu o cetate medievală. Iliaș Rareș a construit în incintă locuințe domnești. În biserica mănăstirii au fost ulterior înmormântați domnitorul Ștefan Rareș (care urcase pe tron după fratele său, Iliaș, și domnise în perioada 1551-1552) și Doamna Elena Rareș (decedată în 1553). În anii următori, în mănăstire au fost îngropați unii dregători
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
o pisanie - astăzi pierdută - văzută la sfârșitul secolului al XIX-lea și transcrisă de episcopul Melchisedec Ștefănescu. Domnitorul Vasile Lupu (1634-1653) a refăcut parțial zidurile de incintă, turnurile de colț și acoperișul bisericii și a construit o a doua casă domnească, la sud de biserică. Biserica a fost acoperită de postelnicul Iorga, iar clisiarnița și turnul de către vornicul D. Șoldan. Într-un document din 12 ianuarie 1664 se menționează că hatmanul Gheorghe Coci (fost paharnic) promisese ""să direagă trăpăzăria cia di
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
4"" (1530, 1550). În colțul de nord-vest al incintei mănăstirești se află clisiarnița care face corp comun cu turnul-clopotniță. Clisiarnița datează din 1530, fiind construită în aceeași perioadă cu biserica. Această clădire a fost considerată multă vreme a fi Casa domnească, deși înglobarea în același edificiu cu cel al clopotniței ar fi trebuit să indice o altă destinație. Clisiarnița are două niveluri, la fiecare etaj aflându-se câte două încăperi. La etajul de sus se ajunge pe o scară în formă
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
a incintei au fost construite Casa Domnească și edificiile mănăstirești: trapeza, chiliile, cuhnea. Modul de organizare a incintei a fost astfel gândit încât funcțiunile strict sacre (ale bisericii, clopotniței și clisiarniței) să fie separate de viața curentă dintr-o mănăstire domnească din Moldova: locuință temporară pentru Domn, clădirile necesare obștii călugărești. În urma cercetărilor arheologice efectuate în perioada 1996-2001 au fost identificate nouă construcții ruinate aflate în diverse stadii de conservare și datând din etape diferite. Clădirile ruinate au avut următoarele funcțiuni
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
au văzut pe zarea depărtată a văii Siretului, turlele bisericii mănăstirești. Chinovia era împresurată cu zid ca o cetate”, scrie Sadoveanu. Oștenii pribegi sunt găzduiți și ospătați, iar fratele Agatanghel le povestește o întâmplare reală despre un grup de slujitori domnești care au încercat să prade mănăstirea.
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
evocând, spre exemplu, luptele purtate de Ștefan cel Mare împotriva muntenilor. Pe plan politic, stataliștii au avut, la început, anumite succese, ei reușind, într-o primă fază, să câștige alegerile pentru Divanul Ad-hoc din Moldova, sprijiniți puternic de caimacamii (locțiitorii domnești) Nicolae Vogoride și Teodor Balș. Reușita lor apărea ca una importantă, deoarece Divanul trebuia să se pronunțe cu privire la necesitatea Unirii cu Țara Românească. Repetarea alegerilor, victoria unioniștilor și, implicit, a principiului Unirii, au marcat, pentru moment, înfrângerea patriotismului moldovenesc. După
Mișcarea separatistă din Moldova () [Corola-website/Science/309358_a_310687]
-
motivându-și opțiunea prin posibila decădere a Iașilor și a Moldovei, odată cu mutarea capitalei la București, ceea ce s-a și întâmplat după 1861. Având de partea lor sprijinul marilor puteri antiunioniste, Austria și Turcia, precum și pe cel al caimacamului (locțiitorului domnesc) Todiriță Balș (înlocuit, după moartea sa, de Nicolae Vogoride, aspirant la tronul Moldovei), separatiștii au reușit, într-o primă fază, să câștige alegerile pentru Divanul Ad-hoc din Moldova (la 19 iulie 1857). În dorința de a-și realiza visul de
Unirea Principatelor Române () [Corola-website/Science/309356_a_310685]
-
Gherman frecvență periodic biserică "Sf. Haralambie" din Iași. Hramul acestui lăcaș de cult provenea de la numele unui arnăut, Haralambie, care devenise haiduc. Pentru a-l pedepsi, Vodă Ipsilanti trimite chiar pe fratele acestuia, Gheorghie Leondari (care era comandant al gărzii domnești) să îl captureze. Haralambie este găsit la casa lui Gherman, care era copil, si este ucis. Cuprins de remușcări pentru faptă comisă, Gheorghie Leondari solicită domnitorului să accepte retragerea să din funcție și apoi construiește biserică "Sf. Haralambie" în memoria
Hanu-Ancuței () [Corola-website/Science/310447_a_311776]
-
lui Radu cel Mare, fiul lui Vlad Călugărul, care „întărește ocina Găeștilor mânăstirii Râncaciovului”. Despre evoluția economică și administrativă a orașului Găești nu există documente suficiente. Explicația e simplă: nefiind fapte de seamă, demne de a fi înregistrate prin zapisuri domnești sau în documentele oficiale ale administrației de stat, asemenea însemnări sau mențiuni nu s-au făcut. O dezvoltare fără precedent cunoaște orașul după 1967, odată cu înființarea întreprinderilor de utilaj chimic ("Utchim") și întreprinderii de frigidere ("Arctic Găești"). Această evoluție economică
Găești () [Corola-website/Science/297029_a_298358]
-
majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (91,04%). Pentru 8,2% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Prima atestare documentară datează din anul 1384 când mama domnitorului Petru Mușat își stabilește curtea aici. În Evul Mediu aici a funcționat o curte domnească, în care Ștefan cel Mare a ridicat o biserică, care poate fi văzută și azi. Hârlău a fost temporar reședință domnească după ce curtea de la Iași a ars în 1624 în timpul lui Radu Mihnea. Târg medieval, Hârlăul și-a pierdut privilegiile
Hârlău () [Corola-website/Science/297053_a_298382]
-
comună, dar și-a păstrat un rol administrativ, devenind reședința raionului Hârlău din regiunea Iași. În 1968, Hârlău a redevenit oraș și a trecut la județul Iași. Două monumente istorice de interes național se află în orașul Hârlău: ansamblul curții domnești din secolele al XIV-lea-al XVII-lea, format din curtea propriu-zisă și din Biserica „Sf. Gheorghe” (1492); și Biserica „Sfântul Dumitru” (1535). În rest, unsprezece alte obiective sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Iași ca monumente de
Hârlău () [Corola-website/Science/297053_a_298382]
-
până în 1838 continuă studiile militare de specializare la Jitomir în Rusia, la vest de Kiev. La 3 aprilie 1838 este avansat praporcic, rang consemnat în Arhondologia Nouă a Țării Românești La 14 februarie 1843 este numit porucic/locotenent prin Ofis domnesc de către Gheorghe Bibescu, domnitorul Țării Românești (1842-1848). În anul 1844 este trimis în Rusia, la Tuia, pentru instrucție și achiziție de material militar. La 12 februarie 1848 se căsătorește cu Maria Fisența, fiica lui Emanuel Fisența, fiul contelui Fisența - ambasadorul
Alexandru D. Macedonski () [Corola-website/Science/304974_a_306303]
-
Proclamația de la Islaz", fiind numit printre cei cinci membri ai guvernului provizoriu înființat în acel moment. Christian Tell a făcut deasemenea parte și din noul guvern provizoriu stabilit la București, iar după 19 iulie 1848 a fost membru al locotenenței domnești (împreună cu Ion Heliade Rădulescu și Nicolae Golescu). A militat pentru înființarea și înzestrarea Gărzii Naționale, fiind înaintat la gradul de general. După înfrângerea revoluției de la 1848, pentru Tell a urmat o perioadă grea a exilului în Franța și apoi în
Christian Tell () [Corola-website/Science/304968_a_306297]
-
grea a exilului în Franța și apoi în insula Chios și Smirna, o bună bucată de timp fiind despărțit de familie și confruntat, ca de altfel majoritatea românilor aflați în pribegie, cu dificultăți financiare. Împreună cu ceilalți doi membri ai locotenenței domnești, Ion Heliade Rădulescu și Nicolae Golescu, a încercat să reorganizeze emigrația românească (aripa moderată), intrând uneori în conflict cu aripa radicală (Brătienii, C. A. Rosetti, Ion Ghica). Christian Tell s-a întors din exil în 1857. A fost participant activ
Christian Tell () [Corola-website/Science/304968_a_306297]
-
uric ce l-a avut Magda, fata lui Drulea spătar, de la Ștefan Voievod. La început satul purta denumirea de Drulești. Documentele vremii atestează existența în spațiul românesc încă a unei localități cu denumirea Drulești. într-un hrisov, emis de cancelaria domnească a lui Ștefan Tomsa, este menționat „lonasco din Drulești, o așezare din ținutul Roman. Deși săpăturile arheologice realizate la Durlești atestează existența în primele secole ale mileniului II al erei noastre, adică după Hristos, a unor așezări medievale stabile pe
Durlești () [Corola-website/Science/305101_a_306430]
-
Nicolaevca. Suprafața totală a localităților din cadrul comunei alcătuiește aproximativ 4.99 kilometri pătrați. Satul Cuhurești (întâlnit și sub forma "Cuhareuți" sau "Cuharevți") este atestat oficial pentru prima dată într-un document din data de 20 decembrie 1437 într-o carte domnească de voievozii Ilie și Ștefan, urmașii lui Alexandru cel Bun în proprietatea lui Mihail de la Dorohoi. La 17 octombrie 1483, pe timpul domniei lui Ștefan cel Mare, satul Cuharești e menționat ca localitate de hotar cu Uncheteștii, a Principatului Moldovei. Prin
Cuhureștii de Sus, Florești () [Corola-website/Science/305120_a_306449]
-
provine de la numele moșierului Medvedev, care era pan, din polonezi. Pînă azi se mai păstrează aici un toponim Panskaia Storona (Partea Panului). Nici prima, nici cea de-a doua legendă nu au un suport temeinic, deoarece există un document istoric domnesc, de danie, semnat pe 1 aug. 1432, prin care Ilie Voievod îi dăruiește boierului său Isaia mai multe sate, printre care figurează și Medveja. La început aici au trăit români, lucru demonstrat și de multe toponime locale: Lîngă Odaie, Burtosul
Medveja, Briceni () [Corola-website/Science/305140_a_306469]
-
mult mai mulți la număr). Obosit să tot lupte cu sabia, Ștefan Vodă a scos din carâmbul cizmei biciul său cu mâner lucrat în aur și cu limbă de vână de bou împletită în opt. Prădătorii, încolăciți de limba biciului domnesc, se prăbușeau ca spicele la pământ. Prada hoților fusese adunată și restituită păgubașilor. Oamenii domniei se retraseră într-o minunată poiană, pentru a se odihni după luptă. Ștefan se sprijini de tulpina unui stejar bătrân. Scoase din nou biciul și
Bravicea, Călărași () [Corola-website/Science/305149_a_306478]