14,427 matches
-
său militar. Puterea militară este, dacă discutăm din punct de vedere istoric, o adevărată măsură a puterii; orice mare putere a lumii și-a construit o armată demnă de forța sa cu ajutorul căreia și-a impus voința, și-a înfruntat dușmanii. Deși esențială în definirea unei puteri, puterea militară are marele dezavantaj că nu este productivă, că "mușcă" din veniturile unei țări și nu adaugă acestora. Este puterea la care se recurge în situații-limită, dar nu este puterea care propulsează, care
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
se profilase nici un pericol major. De ce? Nu am găsit o explicație convingătoare în afara mecanismului de care am amintit mai sus privind transferul inovațiilor din domeniul militar în câmpul economiei civile. Mecanismul a produs rezultate bune. Dar el presupunea existența unui dușman foarte puternic, care justifica existența unei armate foarte puternice, a unor cheltuieli militare foarte ridicate. Mecanismul respectiv funcționa în cadrul structurii proprii Războiului Rece. Oricât de important, el se cerea reconfigurat după aceea. Ar trebui precizat că momentul de creștere a
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
lansat o nouă strategie, cea a supremației atacului preventiv. Cu ocazia discursului rostit la Academia Militară de la West Point, la 1 iunie 2002, George W. Bush vorbea despre "noile amenințări care solicită o nouă gândire" și preciza: "Trebuie să înfruntăm dușmanul la el acasă, să-i dejucăm planurile și să distrugem cele mai grave amenințări, înainte ca ele să devină efective. În lumea în care am intrat, singura cale spre siguranță este calea acțiunii. Și această națiune va acționa."121 Să
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
amânăm: este ceva care ține de ziua de mâine... Problemele de mediu au o asemenea anvergură, exercită o asemenea influență, încât efortul de a stopa efectul lor negativ presupune o mobilizare similară unei conflagrații mondiale. Numai că atunci când trebuie identificat "dușmanul", descoperim că el nu are o formă precisă. "Dușmanul" este peste tot, sub forma încălzirii, a secetelor repetate, a dezastrelor naturale pe care le declanșează, și totuși nu este nicăieri precis. Și pare că nu ne afectează pe noi, ci
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
Problemele de mediu au o asemenea anvergură, exercită o asemenea influență, încât efortul de a stopa efectul lor negativ presupune o mobilizare similară unei conflagrații mondiale. Numai că atunci când trebuie identificat "dușmanul", descoperim că el nu are o formă precisă. "Dușmanul" este peste tot, sub forma încălzirii, a secetelor repetate, a dezastrelor naturale pe care le declanșează, și totuși nu este nicăieri precis. Și pare că nu ne afectează pe noi, ci pe alții. De aceea, suntem tentați, când abordăm asemenea
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
inimă în artere și, mai departe, spre extremități și alte părți ale corpului. Sistemul circulator uman Bacteriile În secolul al XVII-lea Antoni van Leeuwen-hoek, folosind un microscop construit de el însuși, a descoperit bacteria, unul dintre cei mai mari dușmani ai corpului uman, în condițiile în care până atunci mulți savanți considerau o absurditate ideea că ființele microscopice ar putea vătăma animale mai mari sau omul. Vaccinarea Louis Pasteur (1820-1895) Este meritul medicului englez Edward Jenner, care, în 1796, a
[Corola-publishinghouse/Science/1506_a_2804]
-
supună lui! Allah este Călăuzitorul acelora care cred pe calea cea dreapta.” (ASM) Wa-ka:"lika mă‘aln" li-kulli nabiyyin ‘aduwan min al-mumrimn wa-kaf" bi-Rabbika h"d wa-naœr (25, 31/33): „Astfel i-am dat Noi fiecărui profet un dușman dintre nelegiuiți. Însă Domnul tău îți este de ajuns că ocârmuitor și ca ajutor.” (ASM) În lista lui Sufy"n, acest nume este luat de la v. 25, 31, pe când Bayhaq citează 22, 54137. Însă cel mai adesea se întâlnește verbul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
îndelung răbdător, bogat în indurare și fidelitate.” (t.n.) Numai despre Dumnezeu se spune că este ƒannón. Acest adjectiv intensiv este din aceeași familie lexicala cu verbul ƒ"nan, „a fi favorabil (cuiva) făcându-i bine sau scăpându-l de dușmani ori de rele”223, si cu substantivul ƒen: „favoare, grație, elegantă”. Se întâlnește adesea expresia m"ța’ ƒen be-‘QynQy YHWH, „a afla hâr în ochii lui Dumnezeu”, cu sensul de a avea parte de o favoare gratuită, expresie care
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
palid, iar „cuvios” poate sugera, eventual, astăzi, atenția și respectul lui Dumnezeu față de fapturile sale, dar nu și celelalte componente de sens. Singură compensație o oferă textul în ansamblu, deoarece el descrie manifestările acestui atribut divin: milostivire în izbăvirea de dușmani și de rele (e.g. Gen 19,19; 39,21; Ier 31,3...), si chiar de moarte (Ps 6,5; 86,13), în răscumpărarea din păcat (Ps 25,7; 51,2 etc.), fidelitate în respectarea legământului indiferent de atitudinea poporului său
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Pacea”. În felul acesta evidențiem faptul că š"lÄm, folosit absolut, este aici un nume pe care creștinii l-au citit ulterior că nume divin, hristic. În vreme ce, în profeția lui Mihea, cel numit astfel izbăvește rămășită poporului israelit de toți dușmanii, în Efeseni el face din Israel și neamurile păgâne un singur popor, dărâmând zidul dușmăniei dintre ele și omorând pe cruce ură (cf. Ef 2,14-16). 3.2. Numele divine în Scripturile Noului Testamenttc "3.2. Numele divine în Scripturile
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
în fața Sinedriului: to¤ton ho theòs archQgòn kaì sÄtQÎra hýpsÄsen tQÎi dexiăi auto¤: „Pe acestă Dumnezeu l-a înălțat cu dreapta să Stăpânitor și Mântuitor...” Salvarea pe care o aduce el nu mai este biruința asupra vicisitudinilor istoriei, izbăvire de dușmani sau ajutor în vremuri de restriște, ca aceea de care aveau parte israeliții în Vechiul Testament, ci este o izbăvire spirituală și eshatologica: „...cetatea noastră este în ceruri, de unde îl și așteptăm că Mântuitor pe Domnul Isus Hristos, care va preschimba trupul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
tare”, „biruitor”. Însă, în vreme ce numele coranice sunt, ca de obicei, conceptuale, generalizatoare, Biblia preferă să-i aplice lui Dumnezeu numele metaforic de gibbÄr „războinic, viteaz”, uneori cu adaosul „în lupta” (Ps 24/23, 8), atribuindu-i biruințele poporului israelit împotriva dușmanilor. 4.2.7. Rabb (2.1.7.3.) și ’A:Än"y (3.1.2.), ’A:Än (3.1.8.1.), respectiv (ho) kýrios (3.2.1.1.3. și 3.2.2.1.2.), dynástQs (3.2.1.6
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
În toate situațiile pentru toți elevii, la toate disciplinele și pentru toți profesorii” sau să ne alăturăm opiniei lui Probahpotrivit căreia „nu există o metodă care să fie cea mai bună; dacă ar fi, ar duce la o predare mecanică. Dușmanul profesorului nu este metoda nepotrivită, ci automatizarea metodei bune. Căutarea metodei celei mai bune trebuie Înlocuită cu căutarea unor căi de interacțiune având ca obiectiv o predare și o Învățare cât mai reală” (1990). Fiecare metodă este doar o posibilitate
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
lor. Din acest punct de vedere sunt vii, și rămân mereu În actualitate cuvintele marelui pedagog american John Dewey, evocate de J. Bruner, potrivit căruia „dorința exorbitantă de a uniformiza procedeele și de a obține rezultate exterioare imediate sunt principalii dușmani pe care-i Întâlnește atitudinea receptivă În școală. Profesorul care nu permite și nu Încurajează diversitatea operațiilor În tratarea problemelor, pune „ochelari de cal” intelectului elevilor, restrângându-le viziunea doar În direcția În care mintea profesorului este Întâmplător de acord
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
primi bucuroși, fiindcă ne dăm seama că suntem sub vraja lor. Însă ceea ce pare a fi adevăr nu se cuvine trădat. 16. Minciuna de stat (I) (Republica, 389b-389c) (Socrate) Se cuvine, deci, ca doar cârmuitorii cetății să mintă, fie pe dușmani, fie pe cetățeni, având în vedere folosul cetății; tuturor celorlalți însă nu li se dă voie să mintă. Vom zice că un particular care a mințit pe cârmuitori a făptuit o greșeală egală și chiar mai mare decât un bolnav
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
în felul acesta doar s-ar păstra pe sine și ar păstra și cetatea. Căci atunci când ei ar dobândi un pământ propriu, locuințe și bani, vor fi preocupați de casă și pământ, și nu de pază. Vor ajunge stăpâni și dușmani celorlalți cetățeni, în loc de aliați, urând și fiind urâți, uneltind și îndurând uneltiri, și astfel își vor petrece întreaga viață. Ei se vor teme mai mult și mai degrabă de cei din interior decât de dușmanii de afară, năpustindu-se în
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
pază. Vor ajunge stăpâni și dușmani celorlalți cetățeni, în loc de aliați, urând și fiind urâți, uneltind și îndurând uneltiri, și astfel își vor petrece întreaga viață. Ei se vor teme mai mult și mai degrabă de cei din interior decât de dușmanii de afară, năpustindu-se în goană spre pierzanie - ei și restul cetății. Iată de ce, să spunem că așa trebuie să fie înzestrați paznicii în privința locuinței și a celorlalte și că asemenea norme trebuie să legiuim. 19. Educația comună și ocupațiile
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
spurcată din moartea celor de același neam, exilează, ucide, promite oamenilor ca datoriile să fie șterse și ca pământul să fie reîmpărțit. Oare nu este necesar și ursit ca, după aceasta, un astfel de om, ori să piară de mâna dușmanilor, ori să ajungă tiran și să devină lup, din om? 25. Scopul legislației, obiectivele și strategia legislatorului (Legile, 631b-631d) (Atenianul) Străine, ș...ț nu degeaba legile cretanilor se bucură de o deosebită cinstire în rândul tuturor grecilor, căci sunt legi
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Din această situație va rezulta un alt dezavantaj, respectiv, în caz de război cetatea nu va fi capabilă să se apere pentru că cei de la conducere nu se pot baza pe mulțimea înarmată, de care îi este mai teamă decât de dușmani și, fiind zgârciți, nici nu va cheltui prea mulți bani pentru a angaja pe alții. Probabil, la acest aspect se gândea Platon când a atribuit termenului de oligarhie sensul de puterea puținilor. O altă trăsătură negativă, pe care Socrate o
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
nu va reuși însă să reziste tentațiilor și, după ce va reuși să liniștească și să cucerească poporul, să trimită în exil și să ucidă pe toți de o seamă cu el, va căpăta gustul crimelor, dar va fi considerat și dușman de către urmașii celor pe care i-a ucis. Inevitabil, el se va converti în tiran desăvârșit, sau „lup” după cum îl mai numește Platon, și va fi nevoit să își angajeze o gardă personală pentru ca el, „sprijinul poporului”, să nu fie
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și mai turbată”, care va face orice în afară să gândească și îi va îndruma pe căi mereu schimbătoare și agitate. Sufletul tiranului, plin de lipsuri și nesătul, va fi și cel mai plin de teamă, înconjurat fiind doar de dușmani, atât în cetate, cât și în cetățile din jurul acesteia, la fel ca și cetatea pe care acesta o va conduce, care va fi, asemenea lui, „cea mai nenorocită dintre cetăți”. Tiranul va trăi ca într-o închisoare, atât internă, cât
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
societate democratică bazată pe libertate și pe drept individual, pe care noi o considerăm astăzi de dorit. Idealismul politic platonician a declanșat și reacții critice, din perspectiva teoriilor realiste și liberale. Karl Popper, în primul volum din Societatea deschisă și dușmanii ei, dedicat în întregime lui Platon, găsește o formă de radicalism extrem în descrierea conducătorului ca țesător: „În același spirit, Platon vorbește în Omul politic despre cârmuitorii regali care guvernează în conformitate cu Știința politică regală; aceștia, «fie că ar conduce după
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Lane M.S., Method and Politics in Plato's Statesman, Cambridge University Press, 2004. Kilcullen John, „Plato, Statesman: Reading Guide”, în Medieval Political Theory, Teaching Materials on the History of Political Thought, Macquarie University, Sidney, 1999. Popper K.R., Societatea deschisă și dușmanii ei, I, Vraja lui Platon, Ed. Humanitas, București, 1993. Încă odată Platon. Jan Patočka și grija față de suflet Mihai Maci În 1967, pornind de la o situație oarecum circumstanțială (e vorba de critica unei mizanscene pe care o consideră inadecvată a
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
găsesc moartea (expresie deopotrivă a unei maledicțiuni ancestrale și a unei dreptăți cu neputință de împărțit) și, din dispoziția noului conducător al Tebei - Creon, apărătorul cetății, Eteocle, urmează a fi înmormântat cu onorurile cuvenite, în vreme ce corpul asediatorului (și - implicit - al dușmanului) cetății, Polynice, e menit a rămâne „la locul faptei”, pe câmpul de luptă, expus profanării sălbăticiunilor naturii. Sora celor doi frați, Antigona, încălcând ordinul lui Creon, hotărăște să-l înmormânteze după datină pe Polynice (care nu e doar fratele ei
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
obiecții consacrate care pot fi aduse (și au fost aduse) considerării lui Platon ca reper al tradiției gândirii politice europene. Prima este aceea formulată de Karl Popper în primul volum (Vraja lui Platon) din lucrarea sa clasică Societatea deschisă și dușmanii ei. Teza lui Popper este aceea că filosofia politică a lui Platon reprezintă un caz ilustrativ al istoricismului (adică a tendinței de a subsuma istoria unui set de reguli și norme menite a permite un control cvasitotal al viitorului), ale
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]