5,695 matches
-
mândrește cu măreția. Animal condus aici, adică în viața prezentă, dar mutat în altă parte, adică în veacul ce va să fie; iar termenul final al tainei este îndumnezeirea sa prin înclinația către Dumnezeu. Se îndumnezeiește prin participarea la iluminarea dumnezeiască și nu prin transformarea sa în ființă dumnezeiască”( Sf. Ioan Damaschin: Dogmatica, p. 99.). Prin alcătuirea lui, omul e deci, cea mai complexă făptură a lui Dumnezeu. Două înclinări principale însă se pot lămuri din acest complex, ca trup material
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
viața prezentă, dar mutat în altă parte, adică în veacul ce va să fie; iar termenul final al tainei este îndumnezeirea sa prin înclinația către Dumnezeu. Se îndumnezeiește prin participarea la iluminarea dumnezeiască și nu prin transformarea sa în ființă dumnezeiască”( Sf. Ioan Damaschin: Dogmatica, p. 99.). Prin alcătuirea lui, omul e deci, cea mai complexă făptură a lui Dumnezeu. Două înclinări principale însă se pot lămuri din acest complex, ca trup material și muritor, înclinarea către pământ și lucrurile lui
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nu-l interesează decât această ultimă transfigurare a vieții în flacăra spiritului. Protagoniștii operei sale întrupează moduri de existență concepute la extrema limită a naturii umane, adică acolo unde spiritul nostru fuzionează, posedat, cu puterile diabolice sau, iluminat, cu puterile dumnezeiești. Prin această fuziune, personajele dostoievskiene, dilatate de tensiunea maximă a viziunii sale, capătă aspecte neobișnuite, halucinante: suferă deformări, transformări și transfigurări de monștri, de demoni și de îngeri în chip de om. Sunt din viață și nu mai sunt din
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de protestantism și de ateism, dar prin stilul și sensul integral al concepției sale despre om și lume. Dumnezeu e iubirea, iar rodul acestei iubiri e cosmosul paradisiac. A face parte integrantă din acest cosmos înseamnă a iubi după modul dumnezeiesc. Căci a trăi e totuna cu a iubi. „Odată, în nesfârșitul spațiului și al timpului, zice starețul Zosima, o ființă duhovnicească, prin apariția ei pe pământ, a avut putința să spună: „Eu sunt și iubesc!” Pentru aceasta s-a dat
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
piere”. Dar tocmai ca să nu piară, tocmai ca acest contact cu misterul din adîncul lumii să nu se rupă, e nevoie de iubire: „Frații mei, să n aveți teamă de păcat, iubiți pe om chiar în păcat, e imaginea dragostei dumnezeiești și nu e altceva mai mare pe pământ. Iubiți creatura în totalitatea ei și în stihiile ei fiece frunză, fiece rază, animalele, plantele. Iubind fiece lucru, veți înțelege taina dumnezeiască în ele... Omule, nu te ridica mai presus de animale
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
păcat, iubiți pe om chiar în păcat, e imaginea dragostei dumnezeiești și nu e altceva mai mare pe pământ. Iubiți creatura în totalitatea ei și în stihiile ei fiece frunză, fiece rază, animalele, plantele. Iubind fiece lucru, veți înțelege taina dumnezeiască în ele... Omule, nu te ridica mai presus de animale; ele sunt fără păcat, pe când tu, cu măreția ta, mânjești pământul prin apariția ta, lăsând în urmă o dâră de putreziciune... Iubiți îndeosebi copiii, că ei de asemenea sunt fără
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
decât sub legea harului Duhului Sfânt. în termeni teologici, aceasta înseamnă descoperirea în conștiință a harului, care există în noi de la botez Printr-o asemenea educație, atât copiii cât și adulții se regăsesc împreună la același nivel spiritual al harului dumnezeiesc. Căci starea de copilărie evanghelică, din moment ce e la aceeași înălțime cu sfințenia, e o stare de har. Dar ce înseamnă să ne regăsim cu toții în conștiința universală a harului decât realizarea împărăției lui Dumnezeu în suflete, decât paradisul Duhului Sfânt
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de inconsecvență metafizică, de parcă doctrina revelată n-ar fi altceva decât un sistem filosofic construit după logica omenească, în care soluțiile să nu iasă din schema silogismului. Iisus Hristos nu e nici Aristotel, nici Descartes sau Kant. El e rațiunea dumnezeiască a lumii, revelată în trup omenesc spre mântuirea tuturor. Cine simte nevoia salvării nu se face judecătorul Mântuitorului ci, dimpotrivă, biciuit de blestemul cărnii, se decide pentru una sau alta dintre cele două soluții. Creștinismul e un proces de asimilare
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
însoară și nu se mărită, ci toți vor fi ca îngerii lui Dumnezeu. În cer, cântă Biserica ortodoxă, nu e durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit. În înțeles creștin, androginul e frumusețea nemuririi adiată de boarea iubirii dumnezeiești. Nostalgia acestei vieți descoperite de Fiul lui Dumnezeu deasupra lumii noastre de durere și de moarte stârnește eroismul asceților de a renunța la clipa de acum și de aici pentru împărăția cerurilor. Ascetismul e un proces de dezasimilare din robia
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
e numai un fel de a vorbi tradițional poetic, pentru că în realitate muza lor nu are sens păgân, ci unul pur creștin. Acesta e modul teandric al culturii creștine, la temelia căreia stă permanent o rugăciune de chemare a harului dumnezeiesc. Concepută fie mitologic, fie haric, ideea inspirației implică un plus de puteri adăugate geniului, o depășire a omenescului, o dilatare a viziunii ca să poată considera obiectul concret și limitat al artei în lumina nemărginită a veșniciei. Toate operele prin care
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a omului înveșnicit prin asemănarea cu Dumnezeu; Olimpul e perfecțiunea antropomorfică, adică natura păcătoasă intensificată până la potente ideale. Și acolo și aici se poate vorbi de un proces de transfigurare. Dar în creștinism e transfigurarea naturii purificate sub puterea harului dumnezeiesc, pe când în păgânism e numai o transfigurare a proporțiilor omenești, fără nici un fel de purificare morală, o transfigurare imaginativă sau artistică, iar nu harică. Sublima populație a raiului creștin e androgină; zeii și zeițele Olimpului practică un desfrâu fără limită
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
fel de purificare morală, o transfigurare imaginativă sau artistică, iar nu harică. Sublima populație a raiului creștin e androgină; zeii și zeițele Olimpului practică un desfrâu fără limită. Raiul creștin e împărăția apatică, adică lipsită de patimi, după chipul impasibilității dumnezeiești, unde numai iubirea pur spirituală face să vibreze sufletele ca note în universala simfonie de laudă adusă Creatorului. Olimpul e ros de partide în ceartă și de josnicii. E locul să spunem cu Sfântul Grigore de Nazianz: unde e luptă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a simțit nevoia s-o contureze cu ajutorul cerurilor aristotelice, al silogismelor scolastice și al simbolurilor mistice. Sunt aproape singurele elemente plastice care îi înlesnesc să ierarhizeze substanțele imponderabile și incandescente ale sufletelor, ale îngerilor, contopite în nesfârșitul ocean de lumină dumnezeiască al armoniei paradisiace. Față de liberul elan al lui Milton. Poemul său are un caracter oarecum didactic teologic, de un savant ermetism în expresie, fiindcă lumea pe care o cântă e diametral opusă lumii noastre, dar nu e mai puțin o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
staulul boilor și, în loc de foc, ce să vadă? Văzu pe Maria lui Iosif , pe sfânta Fecioară, că născuse în ieselea boilor pe Mântuitorul, pe Ziditorul lumii, pe Domnul nostru Iisus Christos. În iesle se născuse Împăratul lumilor și în palat dumnezeiesc se schimbase staulul lui Moș Crăciun. La această priveliște dumnezeiască, baba Iova căzu încremenită la pământ și strigă: - Maică preasfântă, fecioară slăvită, miluieștemă! Maica Domnului, cu vorbe blajine, o rugă să se apropie de sfântul prunc și, după obiceiul moașelor
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
Maria lui Iosif , pe sfânta Fecioară, că născuse în ieselea boilor pe Mântuitorul, pe Ziditorul lumii, pe Domnul nostru Iisus Christos. În iesle se născuse Împăratul lumilor și în palat dumnezeiesc se schimbase staulul lui Moș Crăciun. La această priveliște dumnezeiască, baba Iova căzu încremenită la pământ și strigă: - Maică preasfântă, fecioară slăvită, miluieștemă! Maica Domnului, cu vorbe blajine, o rugă să se apropie de sfântul prunc și, după obiceiul moașelor de țară, să taie buricul dumnezeiescului fiu. Era de altfel
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
Crăciun. La această priveliște dumnezeiască, baba Iova căzu încremenită la pământ și strigă: - Maică preasfântă, fecioară slăvită, miluieștemă! Maica Domnului, cu vorbe blajine, o rugă să se apropie de sfântul prunc și, după obiceiul moașelor de țară, să taie buricul dumnezeiescului fiu. Era de altfel și moașă băbuca Iova și, ca toate moașele de la țară, purta o custurice, un fel de briceag ruginit, la brâu. Ajunsă în ieslea pruncului, într-un suflet îi reteză buricul și, veselă de această întâmplare, alergă
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
numai că nu crezu, dar în furia lui a trântit-o pe baba Iova la pământ, a luat o bardă și i-a tăiat mâinile ei pângărite chiar pe pragul casei. Cu mâinile tăiate sărmana babă alergă țipând la ieslea dumnezeiescului prunc și s-a rugat s-o mântuiască. - Apropie-ți, moașă Iovo, brațele tale de scutecele preasfințite ale pruncului! - zisu-i-a Maica Domnului. Nici n-apucă s-atingă bine legăturile și ce să vezi? Minune, de trei ori minune
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
cel rău și-a îmbunat sufletul și, pe dată a devenit un bun creștin. I-a mulțumit Maicii Domnului, a săturat picioarele Domnului Christos, din iesle. Nourii de ninsoare s-au risipit, cerul s-a deschis și strălucea în lumina dumnezeiască. La poartă băteau trei crai călători. - Mă rog, aicea s-a născut astă-nopate un prunc? - Aici, aici! Se grăbi să le deschidă gospodarul. Cine sunteți? Și de unde veniți? - Apoi, uită-te în sus! Îi grăiră drumeții. Crăciunul zărește o stea
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
Crăciunul Și când târziu ne biruia Pe vatra caldă somnul, Prin vis vedeam tot flori de măr Și-n fașe mic pe Domnul. Colind de Vasile C. Merticariu Doamne sfinte, împărate, Prin cetăți și pe la sate Copilașii te vestesc Fecioraș dumnezeiesc. La ferestre luminoase Glasuri de copii, sfioase, Se aud vestind mereu Nașterea lui Dumnezeu. Gospodarii ies afară Să asculte-n prag de seară Ale pruncilor cuvinte, Răsplătindu-i cu plăcinte. Să lăudăm pe Dumnezeu de Nichifor Crainic Să lăudăm pe
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
pornește de la sintagma biblică "după chipul și asemănarea Sa"109 pe care încearcă să o explice punctând fiecare dintre elementele creației: "a făcut corpul din pământ, iar suflet rațional și gânditor îi dădu prin suflare sa proprie. Aceasta numim chip "dumnezeiesc", căci cuvintele "după chipul" indică rațiunea și liberul arbitru, iar cuvintele "după asemănare" arată asemănarea cu Dumnezeu în virtute, atât cât este posibil"110. Această separație permite perfecțiunea omului la nivel axiologic regăsită și în imperativul din Noul Testament " Voi fiți
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
desăvârșită pocăință", precum și de faptul că "nici un episcop, preot, diacon sau simplu credincios nu este ținut să se supună hotărârii sinodale, ba dimpotrivă, este dator să serbeze Paștile la 5 mai, potrivit vecinicei rânduieli a Bisericii Universale, sub pedeapsa mâniei dumnezeiești, nu a celei omenești"11. Prin stabilirea datei pascale la 31 martie, stil nou, subliniază Mircea Vulcănescu, se produc două aspecte fundamentale care tulbură viața Bisericii: primul vizează căderea Paștilor înaintea isimeriei cerești, iar al doilea aspect privește căderea Paștilor
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
tulbură viața Bisericii: primul vizează căderea Paștilor înaintea isimeriei cerești, iar al doilea aspect privește căderea Paștilor înainte de Paștele iudeilor. Fixarea Paștilor înainte de isimeria cerească (iar nu de cea astronomică) înseamnă "îndrăgirea lumii simțurilor în disprețul lumii neschimbătoare a gândului dumnezeiesc", această sărbătorire ducând la "săvârșirea a două Paști în cursul aceluiași an, lucru neîngăduit de Așezămintele apostolești"12. Mircea Vulcănescu operează o mică distincție între semnificația ontologică a Paștilor liturgic, al "săvârșirii și împlinirii jertfei" care se oficiază în orice
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
va fi rezultatul îndumnezeirii finale. Vederea lui Dumnezeu față către față va fi vederea nu numai a firii umane a lui Hristos, ci și a Persoanei divine care S-a întrupat, și, în ea, strălucirea slavei Preasfintei Treimi "frumusețea firii dumnezeiești". Fr. Förster, fostul profesor de pedagogie al lui Nae Ionescu de la München, publică o conferință ținută la Cercul de Studii Religioase al studenților români din Paris, La morale religieuse et la morale laïque. Alexandru Busuioceanu prezintă textul unei comunicări susținute
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
mai cuprindea pe: Teodor M. Popescu, Ioan G. Coman, Iustin Moisescu, Dumitru Fecioru, Olimpiu Căciulă ș.a. Plecând de la ideea lui Bulgakov potrivit căreia lumea este Sofia în formă creată, teologul Dumitru Stăniloae consideră că națiunea are drept fundament "un model dumnezeiesc etern", model pe care națiunea trebuie să-l realizeze la modul absolut. Un aspect grav apare în momentul în care "diversificarea omenirii în națiuni ar fi o urmare a căderii în păcat, o deviere de la calea pe care vrea Dumnezeu
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
și de mărturisire a aceleiași credințe în puterea și în lucrarea mântuitoare a lui Dumnezeu în Hristos. • " Unele dintre mărturisirile credinței și dintre rugăciunile comune bazate pe ele au însușirea privilegiată de a fi mijloace prin care se obține harul dumnezeiesc, sau unirea mântuitoare mai accentuată cu Hristos în Duhul Sfânt. Acestea sunt Tainele, ca un fel de puncte de o deosebită luminozitate și căldură în viața credincioșilor în Hristos"11. • Ultima componentă a Tradiției este "disciplina unei vieți după voia
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]