6,495 matches
-
După moartea Patriarhului Adrian în 1700, Petru nu a numit nici un înlocuitor. Moșiile patriarhului au trecut sub controlul Departamentului Mănăstirilor și veniturile în proprietatea statului. În următorii 20 de ani, biserica a fost supusă unui control din ce în ce mai riguros. În 1716 episcopii au fost obligați să depună un jurământ de cerdință față de țar. În 1721 Petru a plasat biserica sub controlul Sfântului Sinod, un organism supus dreptului de veto al Procuratorului Șef, un demnitar mirean propus de țar. În 1724 a desființat
Petru I al Rusiei () [Corola-website/Science/298530_a_299859]
-
13 noiembrie 1782, egumenii de la șapte mănăstiri, printre care și Inochentie al Voronețului se întrunesc pentru a alege doi delegați ce urmau să prezinte cererile lor împăratului Iosif al II-lea, pentru recunoașterea vechilor privilegii, aceleași cerințe fiind înaintate și episcopiei ortodoxe din Cernăuți; în cele din urmă la cerințe s-a răspuns printr-un compromis ce prevedea desființarea schiturilor și reducerea numărului de călugări. A fost creat un fond bisericesc ce a avut drept scop controlul veniturilor bisericilor și mănăstirilor
Mănăstirea Voroneț () [Corola-website/Science/298619_a_299948]
-
seminarială în limbile română și rusă (1857), Seminarul ortodox și liceul (1873). Cazinoul comercial din Ismail a întreținut și un gimnaziu de băieți, cu profil economic. Prin Decretul nr. 1617 din 17 noiembrie 1864, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a înființat Episcopia Dunării de Jos, cu sediul la Ismail - continuatoarea „de facto” a vechii Mitropolii românești a Proilaviei. Ea acoperea județele Ismail, Bolgrad, Covurlui și Brăila, în timp ce județul Cahul depindea de episcopia de la Huși. Ca episcop al Dunării de Jos a fost
Ismail () [Corola-website/Science/298622_a_299951]
-
din 17 noiembrie 1864, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a înființat Episcopia Dunării de Jos, cu sediul la Ismail - continuatoarea „de facto” a vechii Mitropolii românești a Proilaviei. Ea acoperea județele Ismail, Bolgrad, Covurlui și Brăila, în timp ce județul Cahul depindea de episcopia de la Huși. Ca episcop al Dunării de Jos a fost întronizat eruditul ierarh Melchisedec Ștefănescu (1864-1879). În același an, a fost deschis un seminar ortodox care forma preoți pentru județele mai-sus amintite. La acest seminar a predat în perioada 1866-1871
Ismail () [Corola-website/Science/298622_a_299951]
-
fost întronizat eruditul ierarh Melchisedec Ștefănescu (1864-1879). În același an, a fost deschis un seminar ortodox care forma preoți pentru județele mai-sus amintite. La acest seminar a predat în perioada 1866-1871 ca profesor de muzică Gavriil Muzicescu, originar din Ismail. Episcopia Dunării de Jos și-a avut sediul la Ismail doar până în 1878. La 13 aprilie 1877, prin Ismail au trecut trupele ruse care se deplasau spre a se lupta cu turcii (ca urmare a convenției româno-ruse din 4 aprilie privind
Ismail () [Corola-website/Science/298622_a_299951]
-
spital comunal de stat, 2 dispensare și un oficiu al Casei Asigurărilor Sociale din Galați care dispunea de servicii medicale în localitate . Existau și societăți cultural-sportive (2 biblioteci publice, o societate muzicală, un cinematograf și 3 societăți sportive), religioase (reședința Episcopiei Cetății Albe și a Ismailului, un protopopiat ortodox, 2 mănăstiri ortodoxe, 3 biserici ortodoxe, una lipovenească, una baptistă și una a creștinilor după Evanghelie) sau instituții de binefacere (Oficiul I.O.V., o filială a Societății "Crucea Roșie", o filială
Ismail () [Corola-website/Science/298622_a_299951]
-
Oficiul I.O.V., o filială a Societății "Crucea Roșie", o filială a Societății Ortodoxe a femeilor române, un azil de bătrâni și o societate pentru ajutorarea săracilor). La 22 iunie 1922, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a înființat Episcopia Cetății Albe - Ismail, având jurisdicție asupra județelor Cetatea Albă, Ismail și Cahul și reședință la Ismail. De-a lungul timpului, ea a fost condusă de episcopii Nectarie Cotlarciuc (1923-1924), Iustinian Teculescu (1924-1932), Dionisie Erhan (1934-1941), Policarp Morușca (locțiitor în 1941-1944
Ismail () [Corola-website/Science/298622_a_299951]
-
ajutorarea săracilor). La 22 iunie 1922, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a înființat Episcopia Cetății Albe - Ismail, având jurisdicție asupra județelor Cetatea Albă, Ismail și Cahul și reședință la Ismail. De-a lungul timpului, ea a fost condusă de episcopii Nectarie Cotlarciuc (1923-1924), Iustinian Teculescu (1924-1932), Dionisie Erhan (1934-1941), Policarp Morușca (locțiitor în 1941-1944) și Antim Nica (1944). Episcopia a fost desființată în 1944. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate
Ismail () [Corola-website/Science/298622_a_299951]
-
jurisdicție asupra județelor Cetatea Albă, Ismail și Cahul și reședință la Ismail. De-a lungul timpului, ea a fost condusă de episcopii Nectarie Cotlarciuc (1923-1924), Iustinian Teculescu (1924-1932), Dionisie Erhan (1934-1941), Policarp Morușca (locțiitor în 1941-1944) și Antim Nica (1944). Episcopia a fost desființată în 1944. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate de către URSS la 28 iunie 1940. După ce Basarabia a fost ocupată de sovietici, Stalin a dezmembrat-o în trei
Ismail () [Corola-website/Science/298622_a_299951]
-
mai scria că unii dintre valahii ("olachi romani", conform documentului)] din Transilvania, Țara Românească și Sirmium „au și ajuns să cunoască drumul adevărului, prin înbrățișarea credinței catolice”. De altfel, după căsătoria cu Klara Dobokai Nicolae Alexandru a și recunoscut autoritatea episcopiei Transilvaniei asupra catolicilor străini sau localnici de pe teritoriul Țării Românești. Însă unii consideră că religia catolică exprimată de acesta este defapt doar rezultatul presiunilor din lumea occidentală de care acesta se apără prin îmbrătișarea superficială a religiei occidentale. Se pare
Nicolae Alexandru () [Corola-website/Science/298712_a_300041]
-
frunte cu prefectul, erau aproape toți fii ai satului. Escadronul lor de călăreți a dat jertfa de sânge, ajungând până la bătălia de la Șiria. De menționat că în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea Rășinariul a fost sediul reînființatei episcopii ortodoxe a Transilvaniei. Modesta căsuță țărănească, reședință a episcopilor de origine sârbă Ghedeon Nichitici și Gherasim Adamovici, se mai păstrează și acum. Astăzi satul păstrând parțial vechile preocupări pastorale este intens încadrat în noul ritm de viață. Dintre cei peste
Rășinari, Sibiu () [Corola-website/Science/299539_a_300868]
-
în luna mai 1925, împreună cu episcopii Iuliu Hossu și Alexandru Niculescu, de astădată în fruntea unui numeros grup de enoriași pelerini. Sub arhipăstorirea sa, în zilele de 15-16 iunie 1927 s-a sărbătorit aniversarea a 150 de ani de la întemeierea Episcopiei greco-catolice de Oradea, când Sfântul Părinte Pius al XI-lea i-a acordat distincția „Paliul arhiepiscopal”. Această memorabilă festivitate a fost „eternizată” prin încastrarea unei inscripții în peretele de nord al Catedralei Sfântul Nicolae, cuprinzând data întemeierii și a aniversării
Valeriu Traian Frențiu () [Corola-website/Science/299547_a_300876]
-
păstorind aici pe toată perioada războiului, lăsându-l la Oradea, în calitate de episcop-auxiliar pe Ioan Suciu. În 1947 a revenit la Oradea. La Oradea fost arestat pe 28 octombrie 1948 și dus în vila patriarhală de la Dragoslavele, transformată în lagăr pentru episcopii greco-catolici, iar de acolo, în urma refuzului de a trece la Biserica Ortodoxă Română, în februarie 1949, a fost dus la Mănăstirea Căldărușani. La Căldărușani episcopul Valeriu Traian Frențiu l-a consacrat episcop, în clandestinitate, pe Ioan Cherteș, în noaptea de
Valeriu Traian Frențiu () [Corola-website/Science/299547_a_300876]
-
(n. 9 decembrie 1957, Habic, Mureș) este din 1997 episcop român unit al Episcopiei de Oradea. s-a născut în data de 9 decembrie 1957 în satul Habic, ca fiu al lui Simion Bercea și al Lucreției. Bunica sa a fost sora episcopului Alexandru Todea, conducătorul clandestin Bisericii Române Unite, apoi cardinal. Studiile elementare
Virgil Bercea () [Corola-website/Science/299546_a_300875]
-
și episcop-auxiliar al Arhieparhiei de Făgăraș și Alba Iulia. La 8 septembrie 1994 a fost consacrat în Catedrala din Blaj ca episcop auxiliar de către arhiepiscopul Lucian Mureșan, mitropolit al Bisericii Române Unite cu Roma, asistat de arhiepiscopul George Guțiu al Episcopiei de Cluj-Gherla și de episcopul Ioan Ploscaru al Episcopiei de Lugoj. La 6 noiembrie 1996 papa Ioan Paul al II-lea l-a numit episcop coadjutor al Eparhiei de Oradea Mare, pentru ca, mai apoi, la 8 iunie 1997, să-i
Virgil Bercea () [Corola-website/Science/299546_a_300875]
-
La 8 septembrie 1994 a fost consacrat în Catedrala din Blaj ca episcop auxiliar de către arhiepiscopul Lucian Mureșan, mitropolit al Bisericii Române Unite cu Roma, asistat de arhiepiscopul George Guțiu al Episcopiei de Cluj-Gherla și de episcopul Ioan Ploscaru al Episcopiei de Lugoj. La 6 noiembrie 1996 papa Ioan Paul al II-lea l-a numit episcop coadjutor al Eparhiei de Oradea Mare, pentru ca, mai apoi, la 8 iunie 1997, să-i succeadă episcopului Vasile Hossu ca episcop eparhial. În anul
Virgil Bercea () [Corola-website/Science/299546_a_300875]
-
se putea sprijini mai mult, printr-o bună administrare a țării, prin obținerea scăderii tributului față de turci, prin purtarea prietenoasă față de boieri, prin scăderea anumitor dări, a câștigat încrederea și mulțumirea țării. A construit lângă București Mănăstirea Văcărești, a obligat episcopia din Bacău să aibă o școală grecească și slavonească în schimbul veniturilor acordate. a murit de ciumă la 3 septembrie 1730 în București și e înmormântat la Mănăstirea Văcărești. Fiind un eminent literat, a scris lucrările: "Sfaturi" (manuscris), "Despre datorii" (tipărită
Nicolae Mavrocordat () [Corola-website/Science/299554_a_300883]
-
Ioan , pe numele laic Ioan Micu, (n. 1692, Sadu, Mărginimea Sibiului - d. 22 septembrie 1768, Roma) a fost episcop greco-catolic al Episcopiei române unite de Făgăraș. În anul 1737 a mutat sediul episcopal la Blaj, unde a ridicat Catedrala „Sfânta Treime” și mănăstirea cu același hram. Este considerat întemeietorul gândirii politice românești moderne. Ioan Micu a învățat scrisul și cititul în satul
Inocențiu Micu-Klein () [Corola-website/Science/299592_a_300921]
-
portul Albenga, unde se hrănește cu rădăcini și ierburi sălbatice. Martin se otrăvește cu spânz și este cât pe ce să moară. În 360, cu canoanele sinodului de la Niceea, trinitarii își recâștigă definitiv influența politică, iar Ilarie se întoarce la episcopia lui. Martin este informat despre eveniment și, la rândul lui, se întoarce la Poitiers. Pe atunci în vârstă de 44 de ani, el se instalează pe un domeniu galo-roman pe care Ilarie i-l recomandă, în apropiere de Poitiers. Martin
Martin de Tours () [Corola-website/Science/299681_a_301010]
-
credința creștină era cultivată în principal la oraș. Mănăstirea Marmoutier servește și drept centru de formare pentru evanghelizarea și colonizarea spirituală a satelor; aceasta este în principal prima bază de propagare a creștinismului în Galia. este prezent la Trèves când episcopii spanioli Hydace și Ithace îi cer împăratului Maxim condamnarea lui Priscilian. Acesta este condamnat (de instanța civilă) pentru vrăjitorie. Împreună cu Ambrozie al Milanului (delegat de tânărul împărat Valentinian al II-lea), Martin cere iertare pentru Priscilian. Deși Ambrozie, este amenințat
Martin de Tours () [Corola-website/Science/299681_a_301010]
-
acestei practici a fost destul de controversat. Unul dintre cei mai profilați autori care a combătut această practică a fost Tertulian. Aceiași teologi au dezbătut, în așa-numita dispută asupra botezului, s-au ocupat și cu problema recunoașterii botezurilor efectuate de episcopii din afara comuniunii euharistice a bisericii. Consensul s-ar realizat prin acceptarea formulei trinitare a botezului, care a constituit baza unei recunoașteri sau respingeri a botezurilor efectuate în afara comuniunii ecleziale. Primirea Sf. Duh, care era, la început, asimilată actului botezului, a
Botez () [Corola-website/Science/299683_a_301012]
-
și înscăunată ca episcop de Lund. Pe 27 octombrie 2005, sinodul general a hotărît binecuvântarea bisericească a cuplurilor de același sex, precum și admiterea la hirotonie a acestora. Episcop de Stockholm este o lesbiană. Biserica Suedeză este împărțită în 13 dieceze (episcopii):
Biserica suedeză () [Corola-website/Science/299716_a_301045]
-
mănăstirii să fie trecute în posesia "Epitropiei spitalului străinilor", iar mănăstirea nu a mai înregistrat nici un stareț până în 1842. În timpul starețului Nicandru Vasilescu (1863 - 1882) sunt refăcute chiliile, adăugându-se încă un etaj la cel existent. În timpul reparațiilor la clădirea Episcopiei Râmnicului (1890) episcopul Ghenadie Enăceanu se mută temporar la mănăstirea Govora, cu această ocazie făcându-se unele reparații și înbunătățiri la clădirile anexe. Pe 20 iulie 1959, regimul comunist, printr-un act arbitrar, modifică statutul mănăstirii, transformând-o în mănăstire
Mănăstirea Govora () [Corola-website/Science/299065_a_300394]
-
ajute Roma supusă atacurilor longobarde. A fost rechemat la Roma, unde, ales abate, și-a reluat viața de călugăr în mănăstirea sa. A fost consilier al papei Pelagius al II-lea, când acesta i-a cerut ajutorul pentru a reuni episcopii din nordul Italiei cu Roma, aflați în schismă din cauza poziției luate de papa Vigiliu în privința condamnării „Celor Trei Capitole”. După decesul papei Pelagius al II-lea (în toiul unei epidemii de ciumă), Grigore a fost ales în 590 papă prin
Papa Grigore I cel Mare () [Corola-website/Science/299061_a_300390]
-
înscriere: "„Moneda Moldaviae-Bogdan Waiwo(da)”". Mănăstirea Bogdana de la Rădăuți transformată de Bogdan I din biserică în mănăstire este locul unde a fost înmormântat, iar ulterior i-a purtat numele, "Bogdana", adică a lui Bogdan. În această mănăstire a fost așezată episcopia înființată aici de Alexandru cel Bun, strănepot al lui Bogdan I. Piatra funerară inițială a mormântului lui Bogdan I nu s-a păstrat, iar cea prezentă a fost amplasată din porunca lui Ștefan cel Mare la 27 ianuarie 1480.
Bogdan I () [Corola-website/Science/299087_a_300416]