5,224 matches
-
a capturat capitala acestora, Pavia. Fiul lui Desiderius, Adalgis, a găsit refugiu la bizantini, în vreme ce Desiderius și soția sa au fost deportați în Galia. Carol s-a autointitulat "Gratia Dei rex Francorum et Langobardorum" ( "Prin grația lui Dumnezeu, rege al francilor și al longobarzilor"), realizând o uniune personală a celor două regate. El a menținut "Leges Langobardorum", însă a reorganizat regatul după modelul franc, înlocuind ducii cu conții.
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
La puțin timp după stabilirea lor în teritoriul care corespunde landului Bavaria de astăzi, triburile bavarezilor (ba(iu)varilor) au ajuns sub dominația francă. Francii au transformat Bavaria într-o formațiune statală de frontieră, menită să ferească statul franc de eventuale invazii de populații estice, între care avarii și slavii, iar populația din Bavaria a devenit o sursă de recrutare pentru armatele france. În jurul anului
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
transformat Bavaria într-o formațiune statală de frontieră, menită să ferească statul franc de eventuale invazii de populații estice, între care avarii și slavii, iar populația din Bavaria a devenit o sursă de recrutare pentru armatele france. În jurul anului 550, francii au pus provincia sub administrația unui duce, fie de origine francă, fie recrutat din familii locale înstărite, având rolul de guvernator regional și reprezentant al regelui franc. Primul duce consemnat în izvoarele documentare a fost Garibald I, din puternica familie
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
la conducerea ducatului până în anul 788. Timp de un secol și jumătate, ducii de Bavaria au rezistat incursiunilor slave în partea de est a ducatului, iar, începând cu epoca ducelui Theodo I, ducatul și-a dobândit independența deplină față de regii franci merovingieni, din ce în ce mai slăbiți în urma disputelor interne. Însă când Carol Martel din dinastia carolingiană a devenit conducătorul "de facto" al statului franc, el i-a readus pe bavarezi în stadiul de dependență, deposedând doi duci consecutivi ai Bavariei pentru insubordonare. La
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
Sf. Bonifaciu a consolidat creștinismul în regiune. Bonifaciu a organizat biserica bavareză și a înființat sau restaurat episcopiile din Salzburg, Freising, Regensburg și Passau. Devenit duce de Bavaria în 749, Tassilo al III-lea a recunoscut în 757 supremația regelui franc Pepin cel Scurt, însă ceva mai târziu a refuzat să contribuie la războiul acestuia din Aquitania. Mai mult, în timpul primilor ani de domnie a regelui Carol cel Mare, Tassilo a luat decizii în diferite dispute ecleziastice sau civile fără consultarea
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
Detaliile asupra acestei confruntări au rămas neclare. Tassilo al III-lea a depus omagiu de supunere în 781, reînnoindu-l în 787, probabil ca urmare a prezenței oștirii france. Dar situația s-a agravat în continuare, iar în 788 regele francilor l-a judecat pe duce la Ingelheim și l-a condamnat la moarte pentru trădare. Însă Carol i-a comutat lui Tasilo pedeapsa capitală în intrarea într-o mănăstire, iar ducele bavarez a renunțat la posesiunile sale prin tratatul de la
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
emită mai mult de două acte care să se refere exclusiv la chestiunile Bavariei. În secolul următor, istoria Bavariei se întrepătrunde cu cea a Imperiul carolingian. Ca urmare a partiției de la 817, Bavaria devine parte a componentă a posesiunilor regelui francilor răsăriteni, Ludovic Germanul, fapt confirmat în 843, prin Tratatul de la Verdun. Ludovic a transformat Regensburg în centrul posesiunilor sale și a contribuit la dezvoltarea Bavariei, asigurându-i securitatea prin numeroasele sale campanii împotriva slavilor. În 865, când și-a divizat
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
blocuri alimentare confortabile, chiar și căi ferate subterane. Cu toate acestea, linia de fortificații s-a dovedit costisitoare pentru a fi întreținută, a consumat o cantitate mare de bani și ulterior s-a dovedit că investiția mare(cinci miliarde de franci) și costurile mari de întreținere au deturnat resurse financiare de la alte părți ale forțelor armate franceze care au fost subfinanțate. Printre cei care erau împotriva proiectului liniei Maginot erau Paul Reynaud (prim-ministrul Franței în perioada interbelică) și Charles de
Linia Maginot () [Corola-website/Science/326147_a_327476]
-
au oferit tronul regelui Bavariei, Ludwig von Wittelsbach, fără a-i consulta în vreun fel pe greci. Marile puteri, în calitatea lor de garanți ai monarhiei elene, au căzut de acord să garanteze și un împrumut de 60.000.000 franci pentru noul rege și și-au împuternicit ambasadorii din Turcia să vegheze la apărarea păcii. Prin înțelegerea semantă pe 7 mai 1832 între Bavaria și puterile garante, Grecia era definită drept un „stat monarhic și independent”, care era însă obligat
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
banii în cont. De asemenea, descoperă că acționarii italieni și greci ai băncii erau doar de formă, iar banca avea capital majoritar austriac. Chemat la o discuție de către membrii Frăției, La Peyrolle le dă o trată pentru 5.000 de franci. În același timp, câțiva boieri de la Târgoviște plănuiesc un atentat împotriva domnitorului Bibescu. Ei cunosc faptul că La Peyrolle era de fapt boierul Bașotă și doresc să se folosească de el pentru eliminarea domnitorului. Strâns cu ușa, La Peyrolle apelează
Totul se plătește () [Corola-website/Science/326202_a_327531]
-
sprijinit-o pe Mathilde în ciocnirile cu soțul ei, un supus rus. În consecință, Anatole a ales să trăiască în afara Rusiei. Demidov a fost condamnat de curtea de la Sankt Petersburg să plătească o pensie Prințesei Mathilde de 200.000 de franci pe an și nu și-a recuperat niciodată bijuteriile. Cuplului i s-a permis să se separe în 1847, la decizia personală a Țarului Nicolae I. Prințesa Mathilde a trăit la Paris, unde a fost un membru proeminent al noii
Mathilde Bonaparte () [Corola-website/Science/326213_a_327542]
-
de Gévaudan și contele Raymond de Toulouse, Prinț de Gothia. Această uniune a fost strict politică și aranjă de rege, la sfatul reginei Emma și a contelui Geoffrey I, cu dublul scop de a restabili prezența carolingiană în sudul Regatului francilor, și (în conformitate cu Richerus) pentru a obține sprijinul domnilor locali în lupta sa împotriva Roberțienilor. Imediat după nuntă, Ludovic și Adelaide-Blanche au fost încoronați rege și regină de Aquitania de către fratele Adelaidei, episcopul Guy le Puy. Încă de la început cuplul nu
Ludovic al V-lea al Franței () [Corola-website/Science/322652_a_323981]
-
odată ajunși acolo l-a părăsit și s-a întors la familia ei, căsătorindu-se la scurtă vreme cu contele Guillaume I de Provence. După decesul tatălui său la 2 martie 986, Ludovic al V-lea devine regele nedisputat al francilor. Totuși, în acel moment la curtea francilor existau două părți: una condusă de arhiepiscopul Adalberon de Reims si regina Emma, care, fiind puternic influențată de mama ei, împărăteasa Adelaide a Italiei, voia reînnoirea relațiilor de prietenie cu dinastia ottoniană; cealaltă
Ludovic al V-lea al Franței () [Corola-website/Science/322652_a_323981]
-
s-a întors la familia ei, căsătorindu-se la scurtă vreme cu contele Guillaume I de Provence. După decesul tatălui său la 2 martie 986, Ludovic al V-lea devine regele nedisputat al francilor. Totuși, în acel moment la curtea francilor existau două părți: una condusă de arhiepiscopul Adalberon de Reims si regina Emma, care, fiind puternic influențată de mama ei, împărăteasa Adelaide a Italiei, voia reînnoirea relațiilor de prietenie cu dinastia ottoniană; cealaltă parte își dorea să continue politica regelui
Ludovic al V-lea al Franței () [Corola-website/Science/322652_a_323981]
-
din Wimbledon au retras onorificul ei în calitate de membru. Lenglen a descris decizia ei ca fiind "o scăpare din robie și sclavie" și a spus în programul turneului "în cei 12 ani în care am fost campioană am câștigat milioane de franci din tenis și am plătit sute de franci pe bilete de intrare...am lucrat la fel de greu în cariera mea ca și oricare alt bărbat sau femei în cariera sa...și în toată viața mea nu am câștigat 5.000 de
Suzanne Lenglen () [Corola-website/Science/322106_a_323435]
-
Lenglen a descris decizia ei ca fiind "o scăpare din robie și sclavie" și a spus în programul turneului "în cei 12 ani în care am fost campioană am câștigat milioane de franci din tenis și am plătit sute de franci pe bilete de intrare...am lucrat la fel de greu în cariera mea ca și oricare alt bărbat sau femei în cariera sa...și în toată viața mea nu am câștigat 5.000 de dolari- nici măcar un cent pentru specialitatea mea, pt
Suzanne Lenglen () [Corola-website/Science/322106_a_323435]
-
tatălui său în estul Imperiului. În anul 318 a primit primul consulat, iar în 320, i-a fost încredințată comanda militară a apărării frontierei Rinului, în Gallia, fiind însoțit de un prefect. În același an, a obținut primele victorii împotriva francilor și alemanilor. În anul următor, celebrează căsătoria cu o anumită "Helena", care i-a dăruit un fiu, în 322, și primește al doilea consulat. "Crispus" s-a dovedit un bun comandant militar, învingându-i pe franci, în 323, și pe
Crispus () [Corola-website/Science/322121_a_323450]
-
obținut primele victorii împotriva francilor și alemanilor. În anul următor, celebrează căsătoria cu o anumită "Helena", care i-a dăruit un fiu, în 322, și primește al doilea consulat. "Crispus" s-a dovedit un bun comandant militar, învingându-i pe franci, în 323, și pe alemani, în 324. Geniul său de comandant militar și-a spus cuvântul când, la 18 septembrie 323, a obținut o zdrobitoare victorie în bătălia navală de la Chrysopolis din Hellespont, asupra lui Licinius. Această victorie l-a
Crispus () [Corola-website/Science/322121_a_323450]
-
Zonaras, viețuitor în secolul al XII-lea, Crispus a fost acuzat de mama sa vitregă, Fausta, că ar fi vrut să o seducă, ceea ce ar fi provocat mânia lui Constantin. Descoperind falsitatea acuzației, Constantin ar fi decis executarea "Faustei". Istoricul franc Grigore de Tours, din secolul al VI-la, evocă un complot al lui Crispus îndreptat împotriva lui Constantin. Trebuie subliniat faptul că Crispus, după exemplul Faustei, rămăsese păgân, ceea ce ar fi putut crea o dușmănie între el și tatăl său
Crispus () [Corola-website/Science/322121_a_323450]
-
42 î.Hr., Verona a încetat să mai fie colonie și a devenit "municipium". Colonizarea română semnificativă a început în secolul I î.Hr., odată cu includerea orașului în Regio X, de către Augustus. Mai tarziu, orașul a intrat, pe rând, sub dominația ostrogoților, francilor și venețienilor. Istoria orașului a continuat să reflecte amplasarea și importanța să, la fel ca cea a regiunii, în redesenarea granițelor europene. Identificarea istorică și etnică a teritoriului poate fi stabilită de prezență, pe siturile arheologice, a instalațiilor venete, marcate
Regio X Venetia et Histria () [Corola-website/Science/322147_a_323476]
-
și semnează contracte cu diverse teatre din Europa Continentală, iar datorită celebrității obținute într-un interval atât de scurt de timp presa vremii o numea „tânăra Malibran”; de asemenea, câștigurile artistei reflectau statutul său social, aceasta obținând 800.000 de franci în urma unui turneu de un an. Ajunsă la vârsta de douăzeci de ani, Adelina Patti era considerată a fi una dintre cele mai promițătoare tinere soprane ale lumii, iar călătoriile sale erau neîncetate, astfel încât aceasta ajunsese să vorbească fluent cinci
Adelina Patti () [Corola-website/Science/322272_a_323601]
-
un turneu pentru America de Sud prin intermediul căruia dorea „să ofere publicului dovada fastului de care știa să se înconjoare”. Soprana susține douăzeci și patru de reprezentații, pe parcursul cărora schimbă șaizeci de toalete de o valoare considerabilă și încasează câștiguri de peste trei milioane de franci. Ulterior călătorește la New York, unde primirea publicului este rece, iar artista este nevoită să își programeze concertul de retragere. Dezamăgită de aceste insuccese, Patti se retrage la castelul Craig-y-Nos, unde cântă doar în cadrul unor serbări intime. În 1897 Adelina are
Adelina Patti () [Corola-website/Science/322272_a_323601]
-
s-au inițiat primele activități comerciale în Praga. Începând cu anul 2009, compania operează, de asemenea, și în România. În anul 2010, grupul schimbă numele: Rätia Energie AG a fost redenumită Repower AG. Acționarii societății sunt: Repower ține contabilitatea în franci elvețieni. Rezultatele financiare aferente exercițiului financiar 2013 au fost anunțate în data de 2 aprilie, 2014.. Conducerea companiei este alcătuită din următorii membri: Repower are filiale în Elveția în Bever, Klosters, Ilanz, Landquart, Poschiavo și Zürich. În Italia compania este
Repower () [Corola-website/Science/322293_a_323622]
-
În "Cântecul lui Roland", , Almice sau Almacia este sabia arhiepiscopului de Reims, Turpin, unul dintre ultimii trei franci care a murit în bătălia din pasul Roncevaux, alături de Roland și Gualter de Hum. Spre deosebire de Durendal, sabia lui Roland, despre se spun foarte puține în "Cântecul lui Roland". Cu toate acestea, "Saga Karlamagnus" extinde acest lucru ușor, susținând că o
Almace () [Corola-website/Science/329538_a_330867]
-
din principalele caracteristici ale cometei Arend-Roland. Calculele au scos în evidență o orbită hiperbolică (excentricitate > 1). Traiectoria sa trebuie să o fi scos definitiv din Sistemul Solar. Cometa Arend-Roland a făcut obiectul unei mărci poștale cu valoarea nominală de 6 franci belgieni, emisă de serviciile poștale ale Belgiei.
C/1956 R1 (Arend-Roland) () [Corola-website/Science/329655_a_330984]