5,270 matches
-
Soeur Antoinette (1848-1917), "„toți reuniți pentru durerea familiilor și căzuți pe pământ străin pentru gloria Franței“", după cum scria istoricul Constantin Kirițescu. Pe locul unde au fost înmormântați a fost ridicat un monument de piatră în formă de cruce de către sculptorul funerar Salvador Scutari (1880-1932). Pe soclul monumentului au fost săpate în piatră următoarele cuvinte în franceză ("À la memorie de ceux qui sont morts au grierul victimes de leur devouement") și în română ("În amintirea celor ce au murit la Vila
Monumentul doctorului Clunet () [Corola-website/Science/316281_a_317610]
-
întrerupt un sacrificiu de bere pentru Wodan (Odin). În ciuda acestor activități, de ceva timp, alemanii par să-și fi continuat activitățile lor de cult păgân, doar cu elemente superficiale sau sincretice creștine. În special, nu există nicio schimbare în practica funerară, morminte cu tumul (movilă artificială, conică sau piramidală, din pământ sau din piatră, pe care unele popoare din antichitate o înălțau deasupra mormintelor) pentru războinici au continuat să fie ridicate în întreaga perioadă merovingiană. Sincretismul tradițional al stilului animal germanic
Alemani () [Corola-website/Science/320220_a_321549]
-
a-l înmormânta pe Gregorio. Cenușa lor a fost abandonată până în februarie 1837, când Juan Seguín s-a întors la Béxar să examineze rămășițele. Un sicriu simplu cu numele Travis, Crockett și Bowie a fost umplut cu cenușa de pe rugul funerar. Un articol publicat la 28 martie 1837 în "Telegraph and Texas Register", scrie că Seguín a îngropat sicriul sub un tufiș de piersici. Locul nu a fost marcat și nu mai poate fi identificat. Seguín a susținut ulterior, însă, că
Bătălia de la Alamo () [Corola-website/Science/320298_a_321627]
-
admiși numai la cel mai scăzut nivel. Spre deosebire de majoritatea templelor khmer, Angkor Wat este orientat spre vest. Acest fapt a condus mai mulți cercetători (inclusiv Glaize și Coedès George), la concluzia că Suryavarman era destinat să servească drept templul lui funerar. Alte dovezi în sprijinul acestui punct de vedere sunt furnizate de basoreliefuri, care continuă în sens invers al acelor de ceasornic , direcție care este inversă față de ordinea normală. Ritualurile au loc în ordine inversă în timpul serviciilor funerare Brahminic. Arheologul Charles
Angkor Wat () [Corola-website/Science/320373_a_321702]
-
drept templul lui funerar. Alte dovezi în sprijinul acestui punct de vedere sunt furnizate de basoreliefuri, care continuă în sens invers al acelor de ceasornic , direcție care este inversă față de ordinea normală. Ritualurile au loc în ordine inversă în timpul serviciilor funerare Brahminic. Arheologul Charles Higham descrie, de asemenea,un container care ar fi putut fi un vas funerar, care a fost recuperat de la turnul central. Acesta a fost nominalizată de către unii ca fiind cea mai mare cheltuiala de energie privind eliminarea
Angkor Wat () [Corola-website/Science/320373_a_321702]
-
continuă în sens invers al acelor de ceasornic , direcție care este inversă față de ordinea normală. Ritualurile au loc în ordine inversă în timpul serviciilor funerare Brahminic. Arheologul Charles Higham descrie, de asemenea,un container care ar fi putut fi un vas funerar, care a fost recuperat de la turnul central. Acesta a fost nominalizată de către unii ca fiind cea mai mare cheltuiala de energie privind eliminarea unui cadavru. Freeman și Jacques, cu toate acestea, menționează că mai multe alte temple din Angkor se
Angkor Wat () [Corola-website/Science/320373_a_321702]
-
Solca sub coordonarea arhitectului austriac Karl A. Romstorfer, modificându-i-se forma în oarecare măsură, într-un stil destul de romantic. Cu această ocazie, au fost demolate zidurile despărțitoare dintre pronaos și naos (care încadrau camera mormintelor), iar cele două lespezi funerare au fost ridicate și fixate în cârlige de fier lângă peretele stâng al pronaosului. De asemenea, una din vechile uși interioare a fost mutată în peretele sudic al încăperii mormintelor unde s-a deschis o nouă intrare în biserică. Cu
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Solca () [Corola-website/Science/321144_a_322473]
-
de-a doua domnii. Soția și copiii săi nu s-au bucurat de privilegiul de a fi înmormântați în biserică, iar astfel gropnița a rămas neutilizată. În partea stângă a pronaosului bisericii se află două morminte inițial acoperite cu lespezi funerare. Prima piatră de mormânt este confecționată din piatră de calcar alb. În mijlocul lespezii se află decorații ornamentale săpate în relief și care se succed alternativ de-a lungul pietrei: este vorba de trei rozete și trei porumbei, care simbolizează cele
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Solca () [Corola-website/Science/321144_a_322473]
-
odihnesc oasele lui Andrei Abăza ce-au fost vornicu la domna; pristăvitu-s-au cătră domnul în zilele lui Ion Antioh Voievod, v(ă)leat 7215 ghen(arie) 11"". (1707) Ca urmare a lucrărilor de restaurare din anii 1901-1902, cele două lespezi funerare au fost ridicate și fixate în cârlige de fier lângă peretele stâng al pronaosului. Osemintele lor se odihnesc sub placa de beton situată alături de pardoseala bisericii. Biserica "Sf. Apostoli Petru și Pavel" din Solca este un monument caracteristic al arhitecturii
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Solca () [Corola-website/Science/321144_a_322473]
-
celor prezenți, complotiștii au trimis invitații false în numele Asociației Ofițerilor în Rezervă. La ora 7 am în ziua de 16, Zadgorski l-a condus pe Nikola Petrov pe acoperiș, de unde Petrov avea să detoneze bomba la semnalul lui Zadgorski. Procesiunea funerară a intrat în biserică la ora 3 pm în acea dupăamiază. Slujba a fost ținută de episcopul Stefan, viitor exarh al bulgarilor. Sicriul a fost pus la început chiar lângă coloana ce urma să fie aruncată în aer, dar a
Atentatul de la biserica Sfânta Nedelia () [Corola-website/Science/321210_a_322539]
-
părul femeii era blond, iar alături se afla și un prunc. Sosit între timp de la Casterbridge, Troy îi declară că femeia moartă înseamnă pentru el mult mai mult decât ea. După aceea pleacă din nou pentru a comanda o piatră funerară și după ce se duce la mormântul ei ca să planteze niște flori dispare din nou din Weatherbury. Mâncat de remușcări, Troy pornește spre miazăzi și ajunge la malul mării. Acolo se dezbracă de haine și intră în apă. După ce înoată o
Departe de lumea dezlănțuită () [Corola-website/Science/321267_a_322596]
-
aceeași perioadă, sculptorul a mai realizat monumente dedicate cinstirii memoriei eroilor din primul război mondial în localitățile: Dorohoi, Găiceana, Alexandria etc., precum și alte lucrări în Lugoj, Govora, Fundulea, Tămădău, Lehliu, Valea Voievozilor, Botoșani, Făgăraș, dar și lucrări statuare și busturi funerare în cimitire din București etc. În lunile iunie-iulie 1963, în Parcul Herăstrău a fost organizată o expoziție retrospectivă, cu peste 100 de lucrări ale artistului. Între cele mai cunoscute lucrări ale sale se numără:
Spiridon Georgescu () [Corola-website/Science/321295_a_322624]
-
județul Suceava din anul 2004 la poziția 504, având codul SV-IV-s-B-05704. Cimitirul se află la marginea de nord a orașului, la circa 700 m de gară. El datează din secolul al XVIII-lea. Aici se află 2.000 de pietre funerare, pe care sunt sculptate stele funerare impresionante, precum și leul (simbol al iudaismului). Printre cei care au fost înmormântați aici se află și Sara Schmidt, mama celebrului tenor cernăuțean Joseph Schmidt (1904-1942), decedată la 31 mai 1950. În anul 1848, cele
Sinagoga Mare din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320571_a_321900]
-
poziția 504, având codul SV-IV-s-B-05704. Cimitirul se află la marginea de nord a orașului, la circa 700 m de gară. El datează din secolul al XVIII-lea. Aici se află 2.000 de pietre funerare, pe care sunt sculptate stele funerare impresionante, precum și leul (simbol al iudaismului). Printre cei care au fost înmormântați aici se află și Sara Schmidt, mama celebrului tenor cernăuțean Joseph Schmidt (1904-1942), decedată la 31 mai 1950. În anul 1848, cele 20 de familii de evrei din
Sinagoga Mare din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320571_a_321900]
-
se presupune a fi apărut odată cu însăși carele de luptă. Este cunoscut dintr-o reprezentare artistică de pe fragmentele unui vas din ceramică faptul că sportul exista în lumea miceniană dar prima referință literară este cea descrisă de Homer, la jocurile funerare ale lui Patrocle. Participanții la această cursă au fost Diomede, Eumele, Antilochus, Menelau și Merion. Cursa, care consta într-un singur tur în jurul unui copac, a fost câștigată de Diomede, iar premiul său a fost o sclavă și un cazan
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
fi răsturnat sau zdrobit (atât conducătorul cât și carul și caii) de ceilalți urmăritori. Coliziunea deliberată cu un adversar pentru a-l distruge și elimina era teoretic ilegală, dar nu se putea face nimic pentru a o impiedica (la jocurile funerare ale lui Patrocle, Antilochus a cauzat zdrobirea lui Menelau în felul acesta), coliziunile fiind foarte probabil să se producă accidental oricum. Drept rezultat al înfloririi orașelor grecești în perioada clasică, alte festivaluri importante au apărut în Asia Minor, Magna Graecia
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
ani, a concurat pentru echipa Roșiilor până la retragerea sa de la vârsta de 42 de ani. În 77 î.e.n., rivalitatea dintre Roșii și Albi era deja dezvoltată când la funeraliile unui conducător al roșiilor un suporter s-a aruncat în rugul funerar. Totuși, niciun scriitor al timpului nu s-a referit la aceste facțiuni la modul în care vor fi cunoscute mai târziu, acela de organizații oficiale. Scriind aproape de începutul secolului al treilea, Tertulian afirma că Roșii erau dedicați lui Marte, Albii
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
în această perioadă, ultima sa carte fiind o colecție de nuvele nuvele, "Turbulent Tales", apărută în 1950. A murit pe 13 februarie 1950 în Elveția în urma unui cancer la stomac și a fost înmormântat la Adelboden, Elveția. Pe piatră să funerară scrie "S-a născut cu un dar al rasului și cu sentimentul că lumea este nebună", prima frază din românul sau, "Scaramouche". Cele mai cunoscute române ale sale sunt: Primele trei dintre aceste române au avut ecranizări importante în era
Rafael Sabatini () [Corola-website/Science/320687_a_322016]
-
care a fost fondat de evrei pe baza privilegiilor acordate de domnitori. În monografia sa, istoricul Artur Gorovei menționează că în 1772 trăiau acolo trei frati evrei. Cea mai veche dovadă a existenței evreilor în orașul Fălticeni este o piatră funerară datând din 1780 și aflată în cimitirul evreiesc vechi. Prin contractul semnat la 1 iulie 1780 între proprietarul de moșii Ioniță Bașotă și evrei, acesta le-a acordat un teren pentru cimitir, precum și dreptul de a-și construi o sinagogă
Sinagoga Mare din Fălticeni () [Corola-website/Science/320751_a_322080]
-
aveau în casă și au plecat definitiv în Israel. În vara anului 1999, Comunitatea Evreiască din Fălticeni a închiriat terenul de două hectare ale vechiului cimitir evreiesc pentru activități agricole. Cimitirul vechi are peste 200 de ani, existând o piatră funerară din 1780, care confirmă așezarea timpurie a evreilor pe aceste meleaguri, dar multe pietre funerare s-au deteriorat sau au fost folosite de locuitorii zonei la temeliile caselor. În acel cimitir nu mai fusese îngropat nimeni de 150 de ani
Sinagoga Mare din Fălticeni () [Corola-website/Science/320751_a_322080]
-
din Fălticeni a închiriat terenul de două hectare ale vechiului cimitir evreiesc pentru activități agricole. Cimitirul vechi are peste 200 de ani, existând o piatră funerară din 1780, care confirmă așezarea timpurie a evreilor pe aceste meleaguri, dar multe pietre funerare s-au deteriorat sau au fost folosite de locuitorii zonei la temeliile caselor. În acel cimitir nu mai fusese îngropat nimeni de 150 de ani. În iulie 2005, președintele Comunității, Tania Grünwald, a solicitat Primăriei să asigure pază la Cimitirul
Sinagoga Mare din Fălticeni () [Corola-website/Science/320751_a_322080]
-
își sărbătorește a șaizecea aniversare. Brassens a murit în noaptea de joi, 29 octombrie 1981, la ora 23 și 15 minute. A fost înmormântat la Sète, în dimineața zilei de sâmbătă, 31 octombrie, în cripta familiei pe a cărei piatră funerară este gravata o cruce, în cimitirul Le Py. Șocul morții sale este foarte mare în toată Franța. În deschiderea jurnalului televizat din 30 octombrie, pe Antenne 2, Patrick Poivre d'Arvor, vizibil emoționat, declară: Joha Heiman va muri pe 19
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
de nord-vest a naosului. Nu au fost aflate alte materiale arheologice care să constituie elemente de datare. În secțiunea din pronaosul bisericii și în caseta alăturată (deci la exteriorul bisericii din faza inițială) au fost descoperite 4 morminte, fără inventar funerar. Mai multe morminte, între care 3 de copii, se aflau în apropierea lăcașului, spre sud, est sau nord. În unul din ele (M.12 din s.II-sud) se afla o monedă de bronz în stare foarte proastă de conservare, ilizibilă
Biserica Sfântul Nicolae din Leșnic () [Corola-website/Science/321573_a_322902]
-
fi datată în sec. XVIII-XIX. În alt mormânt a fost găsită o pereche de potcoave de fier pentru cizme (la care se adaugă una dintr-o groapă alăturată) și câteva cuie. În celelalte morminte cercetate nu a fost descoperit inventar funerar. Dintre materialele arheologice - puțin numeroase - descoperite la Leșnic trebuie remarcată catarama de bronz aflată în groapa mormântului deranjat din partea de sud-vest a naosului. Ea are dimensiunile de 5,8 x 3,1 cm și este ornamentată cu motive vegetale stilizate
Biserica Sfântul Nicolae din Leșnic () [Corola-website/Science/321573_a_322902]
-
fost treptat înlocuite. Coifurile erau de modele diferite,dar poate cel mai impresionant din punct de vedere vizual era modelul Villanova. Un astfel de coif a fost descoperit la Tarquinia. Asemenea coifuri au mai fost descoperite și în alte situri funerare din centrul și nordul Italiei și datează din secolele IX-VII î.H.. Un alt tip de coif asemănător( însă fără creastă metalică) era ,clopotul”. Armura conținea uneori platoșă de zale. La un moment dat, romanii au adoptat falanga de la hopliți
Armata romană timpurie () [Corola-website/Science/321613_a_322942]