12,993 matches
-
în parc Eram un tânăr ca oricare altul, cu bucurii și cu tristeți ascunse după o glumă. Zâmbeam sub pomii încărcați de zăpadă imaginându-mi că se apleacă peste creștetul meu să îmi pună cunună din florile lor albe de gheață. Când simți că nu mai aparții nimănui, începi să te dărui tuturor fără să-ți pese de tine, așa îmi spusese într-o seară Erjika. Nu poți trăi cu adevărat ascuns doar în propria lume. Te-ai zbate între limitele
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
din nou doar pentru a lua parte la o bucurie măruntă pe care o împărțea cu noi trăindu-și simplu propriul prezent. Aradul nu mai văzuse atâta zăpadă de mult timp și nici Mureșul care aburea lenevind sub cruste de gheață. M-am oprit o clipă să privesc împrejur. Eram singuri în parc... doar urmele noastre și-un chef nebun de distracții. Îmi țineam respirația și-am deschis brațele să pun o linie între cer și pământ. Devenisem o cruce, o
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
pe față. Eu râdeam împreună cu ea, fiindcă îmi era imposibil să fac altceva când veselia colora aerul rece și acoperea șuierul vântului. Îi priveam chipul ca printr-un caleidoscop și mă minunam de frumusețea ei exotică reflectată printre cristalele de gheață. Avea un păr negru și ondulat care-i cobora în valuri acoperindu-i umerii frumos arcuiți, ochii de un verde intens ce-i dezveleau primăvara din suflet, un surâs mai strălucitor ca tot ce putea să existe în jur și
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
mine și-am văzut-o cum cade râzând. După ce ne-am ridicat amândoi, ea m-a întors cu fața spre urmele ce le lăsasem în zăpadă. Vezi? Tocmai ai ieșit din oul tău. Urma mea semăna cu o matriță de gheață din care ieșeau îngeri pe bandă. Se pot naște demoni din ouă de îngeri? Numai dacă le îngropăm visele toate în pământ, mi-a răspuns ca un profet ce-mi dezlega mistere doar pentru a mă face să văd drumul
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
patru colțuri era Întărit cu corniere din metal. Oricum, dacă te uitai bine la el, ziceai că aparține unui om de afaceri. Îmi convenea aspectul, deși mai avea el și inconveniente. Deodată mă izbi În față un vînt rece ca gheața. Mi-am mutat geamantanul În mîna mai apărată de vînt și, trecînd pe trotuar, mi-am Îndreptat pașii spre zona dreptunghiulară Întunecată, mărginită de streașinile clădirilor. Pașii mei răsunau pe scări ca zăngănitul unei cutii goale de conserve. CÎte opt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
o voce de bas În urechi. Gemetele acestei orgi uriașe m-au făcut să mă cutremur pînă În străfunduri. Mi se făcuse, fără să vreau, piele de găină, sîngele Îmi Îngheță parcă În vene, inima-mi deveni o pungă de gheață roșie păstrînd doar forma de inimă. Drum asfaltat bătătorit. Mingea veche de cauciuc, spartă și abandonată, arăta ca o pată mică, albă, pe spațiul verde. Pantofii mei plini de praf păreau auriți În lumina felinarelor care iluminau stîrvul de drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Învîrteam Într-un cerc vicios... și trebuie să recunosc că nici măcar nu mă mințea. Nu mai vedeam nici o ieșire... Atîta vreme cît taxa de anchetă nu se plătea cu cec fals sau În condiții de inflație, ci numai cu bani gheață, ce-mi păsa mie de el ?... Așezați În jurul focului, cei trei bărbați discutau În voie. Am vaga impresie că am mai văzut scena aceasta undeva cîndva. Bulele de aer ce se zăreau prin găurelele cazanului aveau o strălucire verzuie. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
universal care avea și tutungerie... Se pare că era vară și scoseseră o bancă afară. Mama era În mijloc, ei doi În dreapta, iar sora lui și soțul ei, În stînga. Toți țineau În mîini pahare În care pluteau cuburi de gheață și rîdeau fericiți. Am privit atent la mama și la sora LUI. Oare nu găseam nimic comun la cei trei? Vreun semn care să-mi sugereze cauza dispariției... vreun semn genetic de nebunie În familie... Mi-ar fi trebuit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Încet albumul și mi-au apărut iar În minte cuvintele: „Semnificația amintirilor”. — Fratele meu știa și că sînt Însărcinată... Dacă eram polițist, te suspectam de avort, să știi. Își ridică privirile din spuma de bere. O fracțiune de secundă, o gheață subțire și transparentă Îi străluci albastră, Între sprîncene... dar la următoarea scînteie se topi. Ce curaj să lași o asemenea femeie fără protecție! Era singurul aspect pe care Îl admiram la EL și trebuie să recunosc că a dat dovadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mai vagă urmă de expresie, puse ginul În fața fetei. Băutura, care părea să clocotescă În pahar datorită sifonului, arăta ca un lac adînc din care se ridica o ceață albă. Tashiro Își termină whisky-ul și trecu la cuburile de gheață. Nu știu dacă asculta sau nu ceea ce vorbeam. Oricum, privea absent În gol. Îți lăsa impresia că se uită la o mulțime de trecători insensibili, care-și croiau drum pe lîngă el și-l ignorau. Am Înghițit și eu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
printre clădiri. Curentul de aer rece ce le biciuia colțurile stîrnea un sunet vag, aproape neauzit. Nici nu mi-am dat seama cînd mi-au Înghețat toți porii și sîngele rece, ajuns la cord, se transformă Într-o pungă de gheață. Doar forma i-a mai rămas de inimă. Trotuarul distrus... și, normal, aceeași minge albă de cauciuc abandonată pe pajiște... și pantofii mei prăfuiți, ce sclipeau la lumina străzii de parcă erau auriți... și stîrvul străzii plin de fisuri.... și gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
curăța niciodată frunzele din curte fiindcă făcea asta cu Mathew. Acum nu are cu cine. Și ieri le-a curățat cu mine, stahanovist, temeinic, ca la o adevărată clacă, în timp ce Erna, vecina ei, unguroaica din Carei, ne aducea ceaiuri cu gheață. Aici, frunzele se pun doar în saci de hârtie și se folosesc ca material degradabil. Cumperi de 25 de cenți o bucată de hârtie verde pe care scrii ce e înăuntru . Nu poți lipi cu scotch, că e plastic. Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu viroza care intră în ziua a șaptea. Practic, de sâmbăta trecută de după prânzul cu Nick și Pauline la Red Lobster, am capul cât o baniță, nasul ca un cartof înfundat și izvoros, gâtul cu gheare și pieptul acoperit cu gheață. Mă simt așa de idiot, că mi-au trecut și cheful și dispoziția pentru absolut orice. Luni și joi am fost la departament cu un efort teribil și frustrant. Nu am putut citi, nici lucra la textul pentru conferințele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
suntem supuși”. 14. Bătea un vânt aspru peste acoperișuri și vânzolea zăpada în gerul tăios din dimineața acelei zile de Ajun de Crăciun. Fluviul înghețase. Căruțele scutite de taxa de a trece cu bacul îl traversau acum direct; crusta de gheață nu dădea nici un semn de slăbiciune, o pătură nu prea groasă de zăpadă, din ninsoarea de cu noapte, juca trâmbe de vârtejuri înalte, iar spre prânz când vântul se potoli, și câteva raze slabe, de soare, apărură, pâlcuri de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cu pâslari, unii cu saci în spinare ori boccele, treceau vizavi spre pământul de dincolo sau veneau dinspre acolo, în timp ce aici, lângă mal, copii din mahalalele portului se dădeau încălțați cu botine strânse cu șireturi de piele sau sfoară, pe gheața lucie ca sticla a fluviului ce curgea sub ei. Peste câteva zile va fi Anul Nou. Acum e Ajun de Crăciun. Ziua de nume a domnului Pavel - se numea Pavel Eugen o petrecea întotdeauna numai cu cei din familie, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cei uitați în ei, la marginea de vest a Orientului. Se povestea că două tancuri rusești, aparținând unui regiment din timpul războiului aflat încă aici, se scufundaseră, cu o săptămână înainte, în vreme ce încercau să treacă fluviul a cărui crustă de gheață, deși puternică, cedase sub presiunea colosală a marilor mașinării de fier. Că doi soldați, ieșiți pe jumătate din cele două turele mai ridicară deznădăjduiți brațele în sus, în timp ce fluviul cu acoperișul crăpat îi înghițise liniștit. Se povestea că a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
fără să observe eunucii puși de pază. Că totul vine și pleacă, asta e roata lumii ca la bâlci, nimic nu rămâne, nici ei nu vor rămâne... Eram în februarie, anul 1948, fluviul curgea la vale nestingherit sub platoșa de gheață, peste câteva săptămâni sloiurile vor curge la suprafață dimpreună cu strălimpezimile apei, aceeași de milioane de ani și doamna Carolina Pavel va ieși peste o oră în fața bucătăriei, va scutura în curte fața de masă de fărâmiturile rămase după prânzire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Noaptea conversai în somn cu bietul meu președinte care nu înțelegea; începusem să nu înțeleg nici eu, de ce judecătorii rămași în funcții - mă număram printre ei -, lașitatea lua locul demnității 3. Era acum la mijlocul lui martie, un soare lânced dislocase gheața fluviului în mari rupturi mânându-le spre răsărit, se anunța venirea înceată a primăverii, când în după-amiaza acelei zile, stând întins pe canapeaua din camera mea de la față, cu mâinile sub cap, și gândind, așa deodată, la Marga Popescu, prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
bine și rău. Ce să-i faci? - Sunteți fericită dacă vedeți viața atât de simplu. - Zic și eu așa, râse în timp ce ni se aduseră două prăjituri și două cupe cu înghețată, precum și paharele cu apă cu câte un cub de gheață. Mi-e simpatică. - Cine? - „Cofetărița”, spuse, accentuând copilărește asupra substantivului născocit de ea. Cred că e inteligentă, se vede după ochi, presupun că a fost elevă până de curând, dar mi-e jenă s-o întreb. - Ați da dovada unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
să fiu de față la prezentare. Trebuia să-i spun. Dar îmi era teamă. Spune-o, hai, spune-o. Îmi pare rău, Franklin. Îmi tremura vocea. —N-o să pot fi acolo. Am o programare. Ochii lui au aruncat sclipiri de gheață. Ce fel de programare puteam avea care să fie mai importantă decât asta? — Este, hm, la medic. —Păi, reprogramează. Franklin se purta de parcă discuția se încheiase. Mi-am dres gâtul. —Este urgent. S-a încruntat, aproape intrigat. Mai întâi îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să ne salveze, ci pentru a se adăposti în grotă cât stăteau să mănânce. Nu părură nicidecum bucuroși să dea ochii cu noi, iar eu am aflat foarte curând cumplitul motiv. Surprinse de viscol, gărzile și cămilele pieriseră înghițite de gheață. Când m-am apropiat, mi-am dat seama că bunurile căzuseră pradă jefuitorilor, iar trupurile, animalelor mâncătoare de stârvuri. Locul de popas al caravanei mele nu era decât tristețe și ruină. Am avut prezența de spirit să nu mă arăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
recunoscut pe Guicciardini, am făcut un pas spre el, gata să-i sar de gât, dar m-am oprit scurt. M-am dat chiar îndărăt, împins parcă de o forță nevăzută. Poate că de vină era fața lui ca de gheață, sau poate tăcerea, prelungită câteva secunde, sau rigiditatea neobișnuită a înfățișării sale. În penumbră mi s-a părut că deslușesc pe buzele lui ceva ce aducea a zâmbet, dar, când a vorbit, a făcut-o cu o voce distantă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
spunându-i că de-acum putea veni din nou la el. „Sunt aici, părea că-i șoptește, nu te voi părăsi.“ Valerius simțea cum viața începe să-i curgă prin vine, inundându-i mintea și sufletul, simțea cum se topește gheața care îl amorțise până atunci. Putea trăi din nou. Zâmbi, în timp ce Velunda dispărea printre umbrele apusului. Revăzu chipul ei oglindit în apa fântânii, gestul prin care îi cerea să nu plece. Auzi din nou numele lui Salix aclamat de mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și ia-l cu tine la Roma. — Îl am pe Skorpius, replică Vitellius. Gândul că trebuia să-l cumpere pe Orpheus îl înspăimânta. — Cumpără-l, repetă Ausper, punând o mână pe brațul lui Vitellius, care îi simți atingerea ca de gheață. — Îl cumpăr, încuviință Vitellius. Îl cumpăr. Îl duc la Roma, la Ludus. Nu mă atinge! — Ai grijă, Vitellius! Să nu-l pui pe Skorpius să lupte cu Orpheus. Ausper îl apucă strâns de braț. Vitellius nu reuși să se elibereze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
atârnau din tavan, plecând doar preț de câteva minute și numai dacă era absolut necesar, după care se întorceau într-un suflet. La piață, făcuseră adevărate raiduri prin dughene după ventilatoare din frunze de palmier și cumpăraseră blocuri gri de gheață ce fumegau ca niște mici incendii. Își odihneau capetele pe coaja rece a pepenilor înainte de a-i tăia, își țineau paharele pe frunte și pe obraji între înghițituri, își făceau vânt pe lângă plite cu mănunchiurile de spanac înainte să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]