5,266 matches
-
prin care arta nu este numai reflectare a realității obiective și subiective, ci, în egală măsură, un proces de transformare și construcție, de modelare spirituală a oamenilor.“ (Contemporanul, 16 iulie 1971) BARBU Eugen Turbure și invidie (nota V. I.) „Ceea ce ghicim cu toții este altceva. Acești domni, chinuiți de dorul pentru «țărișoara» lor, trebuie să-și justifice într-un Cunoscut ca un mare adversar fel șederea prelungită pe meleagurile străine și atunci, la termene fixe, se înjghebează câte un astfel de congres
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
De acolo se putea cumpăra bere, dar nu numai. Pe palierul nostru erau vreo 20 de camere. Zece pe-o parte, zece pe cealaltă. Feli și le-a făcut prietene pe mai toate fetele. Se ducea pe la ele să le ghicească în cafea, fumau împreună la oficiu, jucau cărți, vorbeau cu orele. Eu stăteam în cameră și citeam, citeam în neștire, aproape fericită. Doar seara se arăta dincolo de fereastră, dacă uitam să trag perdelele, câte un masturbator de care mi se
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Profit să le miros câteva zile. Aștept apoi să văd dacă acest dar va avea vreun efect asupra mamei, dacă medicii și-au unit forțele să o vindece sub vraja boabelor, a căror frumusețe de mărgele rare o puteam doar ghici din desenul de pe ambalaj și din pipăit. După vreo lună de așteptare, boala mamei începe să pună stăpânire și pe noi, până în cele mai intime oase. Încep să mă simt bătrână, obosită. Încetează și visele în care mama se trezește
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
vedem, în camera lui, deasupra patului, poza unei fete. „Soția mea, cu o lună înainte de a muri“ - o recomanda el tuturor. Nu părea deloc gravidă, dar poate că era în primele luni. Poza era neclară, însă chiar și așa puteai ghici un chip trist, care urma să fie groaznic lovit de soartă. Soare era un erou și, prin urmare, toate extravaganțele lui sau bețiile crunte în care se dădea în spectacol i se treceau cu vederea. Nefericitul își povestea tuturor tragedia
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
întreaga iubire a celor ce i-au dat viață. Deasupra leagănului firavei ființe, sunt brodate proiecte care mai de care mai fanteziste privind viitorul acesteia. Cât timp pruncul nu își poate exprima trebuințele și dorințele, părinții exultă atunci când i le ghicesc și i le satisfac. Pentru părinți, copilul reprezintă tot ceea ce poate fi mai prețios și mai drag, este lumina vieții lor și sunt gata de orice sacrificiu pentru a-l vedea împlinit și fericit. Este atitudinea firească și lăudabilă a
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
scrise în invitație trebuia să confirm participarea, și am sunat luând legătura cu persoana de contact dl. Olimpiu Vladimirov. Din discuția purtată telefonic am fost informat că în urma vizionării site-ului meu personal pe care-l prezentase așa cum și ghicisem dinainte, dl. muzeograf Valeriu Leonov, doreau să mă aibă la festival. Drumul lung parcurs cu trenul până la Tulcea a fost foarte obositor și greu de suportat datorită căldurii mari de afară. După primii pași pe care i-am făcut pe
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
pe știriștii de la noi. A doua zi, sâmbătă, Observatorul Antenei 1 a expediat rapid catastrofa din Japonia (deși o avea trimisă la fața locului pe Carmen Avram) pentru a se ocupa de subiectul preferat. A doua știre era despre - ați ghicit! - Columbeni. Marea lacună a televiziunilor noastre a fost că nu iau întrebat pe Iri & Moni ce-au simțit în timpul cutremurului din Japonia și dacă nu ia afectat cumva. Cu siguranță, ar fi primit niște răspunsuri pe care leam fi urmărit
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
pe domnu’ Cornel așa, în direct - ceea ce a observat de la început și domnu’ Cornel, care a zis că se împlinește un an de când nu a mai apărut în direct la televiziune, de la desființarea postului OTV. Cine este domnu’ Cornel? Ați ghicit! Totuși, să nui luăm plăcerea domnului Dan Claudiu Tănăsescu săși prezinte invitatul: „L-am invitat în laboratorul nostru pe unul dintre cei mai importanți oameni ai vieții literare, politice și de altă natură, sportivă, aș spune eu. E vorba de
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
vor aduce nimic, nici un răspuns sigur, va trebui să le rostesc. Nu sfinxul! Eu Însumi! Pentru că sfinxul nu era altceva decît propria mea umbră care mă, Întreba... S-au găsit destui care să spună că răspunsul meu era ușor de ghicit. Ce merge dimineața În patru picioare, la amiază În două și seara În trei? Omul, am zis, gîndindu-mă la copilăria, la bărbăția și la bătrînețea noastră. Dar aici nu era vorba de dezlegat o ghicitoare. Eu am răspuns cu credința
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Voi părăsi aici umbra lui Oedip; În momentul În care Își aduce aminte totul din nou. Cunosc riscul Întîrzieni. După ce iubim ceva nu mai putem vorbi despre o iubire abstractă. Nici despre o mare abstractă, după ce-am stat aici... Ghicesc În zare marea, aproape confundată cu norii Îmbibați de apă. Și mă domină gîndul ca stînd aici am aflat mai ales cît de mult Îmi e necesară realitatea din care boala m-a scos temporar. Sentimentele mele s-au Însoțit
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
spuse pe un ton nedumerit, dar cu bunătate: - Deocamdată e mulțumit cu ce i-am povestit eu. Ea încuviință din cap, șovăind o clipă. - Nici nu știi cât de mult mi-am dorit să te revăd. Dacă mi-ar fi ghicit cineva în cafea că te voi întâlni, nu aș fi crezut. Simțea cum plăcerea și bucuria reîntâlnirii o învăluiau într-o tainică și plăcută căldură, iar inima îi bătea nebunește. Carlinei îi tremură picioarele și tresări când mâna lui caldă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
fi făcut o rugăciune în fața unui altar. La sfârșit își spunea că viața este un drog și nu drogul este viață. După ce își băuse cafeaua, Carlina își lăsă ceașca cu gura în jos, ca și cum cineva ar fi trebuit să-i ghicească viitorul. După puțin timp, ridică ceașca și se uită în ea. Văzuse un ocean de nisip ce părea că va fi tulburat de o furtună mare, iar în mijlocul lui urma să se dezlănțuie o tornadă Se ridicară grațios de la masă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
venea și pleca distrugând cu bună știință dragostea. Își aminti cu nonșalanță când o întrebă: - Dar tu câți ani ai? Sunt foarte curios. - Tu nu știi că nu se întreabă niciodată o doamnă câți ani are?! N-ai decât să ghicești. - Hai, te rog! Chiar nu-mi spui dacă nu ghicesc? Când intrară în hotel, la recepție le ceruse actele de identitate pentru a putea inchiria o cameră. Acela fu momentul în care Carlina nu mai putea ascunde adevărul. Leon află
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cu nonșalanță când o întrebă: - Dar tu câți ani ai? Sunt foarte curios. - Tu nu știi că nu se întreabă niciodată o doamnă câți ani are?! N-ai decât să ghicești. - Hai, te rog! Chiar nu-mi spui dacă nu ghicesc? Când intrară în hotel, la recepție le ceruse actele de identitate pentru a putea inchiria o cameră. Acela fu momentul în care Carlina nu mai putea ascunde adevărul. Leon află că ea era mai mare cu zece ani decât el
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
nici un cuvânt. Nimeni nu putea ști ce gândea el atunci, dacă era dezamăgit sau doar uimit. - Te deranjează vârsta mea? Tu ai ținut morțiș să știi câți ani am. - De ce n-ai vrut să-mi spui? - Te-am rugat să ghicești câți ani am. Dacă îți spuneam de prima dată ce făceai? - Nimic mai mult decât fac acum. - Stai liniștit, nu te-am cerut în căsătorie. Ți-am spus că nu ești genul meu de bărbat. Ajunși în camera de hotel
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
un nume bun trebuie să ai multă grijă de el. Viața îți pune multe obstacole în față. Uneori constați că e prea devreme să știi ce-ți rezervă viitorul. Din când în când i se părea că poate să-și ghicească viitorul. Acum pretențiile lui crescuseră din toate punctele de vedere. Era ca o plantă proaspătă și rezistentă. Credea că nimic nu-l mai poate doborî, iar în caz că acest lucru se întâmpla era pregătit să se ridice imediat. Când află la
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
înțelegi pe parcurs, zise ea râzând și clipind drăgăstos cu genele ei lungi și mătăsoase. - Să înțeleg că ai o relație cu altcineva? - Poate fi și ăsta un motiv. Nu crezi? - Ăsta, cum spui tu, iese din calcul. Nu pot ghici secretele ascunse și tăinuite de căpșorul tău. - Nu vreau să te dezamăgesc. Te rog să nu-ți faci prea multe speranțe! Ai să rămâi dezamăgit. - Te-nșeli în privința asta. Eu unul pot suporta doar adevărul. - Poate nu mă ridic la
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
emoție iar respirația i se opri pentru o secundă. Se văzură într-un restaurant și după ce Valentin se aplecă și-i sărută mâna cu tandrețe, „diamantul” îi făcu semn să se așeze la masa ei. - Dacă cineva mi-ar fi ghicit că te voi revedea, nu aș fi crezut! - A trecut mult timp de când nu ne-am văzut. Destinul e plin de ciudățenii, zise Carlina. - Sunt foarte surprins! Ești neschimbată. - Cum?! - Am vrut să îți spun că arăți bine și ești
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
era un film „despre Revoluțieș, nu-i așa ? Deci capitaliza la capitolul „temăș. Mie Hârtia... mi s-a părut că începe, de fapt, odată cu ultimul cadru fix din Furia : acea furgonetă filmată de la distanță (de la distanța care trebuie !), în care ghicim (căci nu vedem mare lucru) un măcel. în filmul imediat următor, furgoneta a fost înlocuită de un TAB (am impresia că nu se zice TAB, după cum probabil nici furgonetă nu e termenul cel mai potrivit, dar nu le am cu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
vine cu ce are mai bun : Loredana cu vocea, Ileana Lazariuc cu corpul, Jean Constantin (Limbă) cu limbarița, iar actorul, regizorul și scenaristul Sergiu Nicolaescu cu vocea, fața și profilul. Până și Simona Pătruleasa e prezentă, în chip de (ați ghicit !) prezentatoare. Problema e că nu e nimic altceva, iar spectatorul, ca să supraviețuiască plictiselii, ar ieși mai câștigat gândindu-se la alte continuări ale poveștii ca-ntr-un joc video (care, de altfel, a și ieșit cu această ocazie). Brand placement
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
vedere, îl știam de mult, cred că de la venirea mea în uzină: mi-a atras atenția aerul lui de om distins, egal cu sine însuși tot timpul, în care un ochi grăbit ar fi văzut un îngîmfat. Eu însă am ghicit de la început că e "altfel'. M-am bucurat mult cînd, venind prin acest birou, am aflat că inginerul Luchian, în timpul lui liber, e pasionat de muzică. Despre ce-i vorba în piesa de săptămîna viitoare? mă întreabă Luchian. Ca de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Marinescu, să-i ascult din mers dispozițiile de lucru. Dacă are ceva de spus, învețe-se naibii să stea pe loc, să poată fi înțeles ca lumea, nu să meargă vorbind, de cele mai multe ori mormăind vorbele, că trebuie să le ghicești. Acum, stînd și privindu-l cum mai coboară două trepte spunînd ceva ce nu înțeleg, îmi pun întrebarea dacă nu cumva se crede Napoleon, că prea e ciudat mersul ăsta al lui. E drept, ca om, Marinescu mi-e simpatic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pieții și-mi continuu drumul, ocolind pe o stradă străjuită de brazi, dincolo de care se înalță vile cu două niveluri, care mai de care mai cochetă, cu stiluri arhitectonice variind pe toată lungimea gamei europene, de la austeritatea scandinavă, în interiorul căreia ghicești cîte o Noră zbuciumîndu-se, pînă la albul orbitor, cu terase mari, de pe care aștepți din clipă în clipă să umple văzduhul o canțonetă. Incisivi, locuitorii orașului i-au și găsit o denumire zonei: "cartierul eticii și echității socialiste". Ies din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și-mi șoptește: Știi prea bine că nu asta am vrut să-ți spun... Mă privește fix, în timp ce ochii ei devin rotunzi, iar buza de jos începe să-i tremure ușor. Îmi pare rău, dar azi nu sînt dispus să ghicesc ce-ați vrut dumneavoastră să spuneți, așa că spuneți deschis, vorbesc eu calm. Tamara surîde scurt, clătinînd din cap: Ascultă, Mihai, pentru tine, acum, separatorul este deja pornit. Da-da, așa-i! se înfurie ea și ochii încep să-i scapere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
o discuție ca între bărbați. În sufletul lui simțea nevoia să reînnodăm prietenia. De ce oftezi? mă întreabă Vlad. Mă uit speriat către el. La ce te-ai fi așteptat, Mihai? strînge Vlad din umeri cu o simplitate forțată, dincolo de care ghicesc durerea. Nu știu, nu-mi dau seama, răspund încet, cu zîmbetu-mi trist, închis în paranteza din colțul gurii. Ba, dacă stau să mă gîndesc bine și să fiu sincer, cred că noi doi ne asemănăm pe alocuri. De asta să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]