5,849 matches
-
desfășurat sub alte auspicii, și nicidecum sub cupola unui cer senin, blând, protector și romantic. Nu. Cerul copilăriei noastre a fost unul tulbure, ostil, agresiv și violent, brăzdat de tunete și fulgere care ne-au umplut inima de frică, de groază și teroare. Nu. Copilăria noastră a "beneficiat" de un "tratament" gândit și pus la cale în laboratoarele malefice ale teoreticienilor bolșevici, preluat "ad litteram" de slugile comuniste românești. Dragii mei voi, care citiți aceste rânduri -, vreau să știți că prima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
din exterior a țăcănit cârligul de siguranță, ne-am trezit în întunericul deplin al unui vagon, ca într-o eclipsă totală de soare. În clipa aceea, copilăria s-a îndepărtat de mine cu viteza luminii, asemenea unui porumbel înfiorat de groază, simțind în apropierea lui zborul vijelios al eretelui ucigaș. În secunda următoare, nu mai eram copil, ci o ființă pe deplin maturizată, din care etapa copilăriei se prăvălise ca o formidabilă avalanșă, având consecințe catastrofale pentru tot ce se află
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
nemilos de reale. Bombardarea Craiovei îi duce pe membrii familiei la Romanești, lângă râul Amaradia, unde copiii asistă la o apocaliptică ieșire a acestuia din matcă. Iată descrierea catastrofei prin ochii copilului care era atunci autorul: "O pisică înnebunită de groază se agățase, deznădăjduită, de capătul unui hambar și acum executa, împreună cu întreaga schelărie de lemn, dansul macabru al valurilor dezlănțuite. Pluteau într-un iureș amețitor care cu boi înjugați ce se aflaseră în drumul șuvoiului dezlănțuit, stâne de oi cu tot cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
miasmă imposibil de suportat, mai ales în zilele toride, când stratul de necurățenie de pe el, din cauza căldurii mari, se evapora, răspândind în jurul lui vapori otrăviți. Dacă nouă ne era greu să-l vedem fără să ne cutremurăm de scârbă, de groază și de milă, oare el Haiduc înțelegem noi cât de atroce era suferința lui? Prin ce chinuri cumplite trecea? Însă ceea ce trebuia să se întâmple s-a întâmplat." Nu reproduc atrocea poveste a uciderii câinelui de către bunică, reproduc doar fragmentul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
planul politicii. Ar fi fost niște modele mai credibile și mai ușor de digerat pentru generațiile tinere. Sau am fi spus ca Einstein: Nu cred în educație. Singurul tău model trebuie să fii tu însuți, chiar dacă acest model e de groază". În viața asta am lucrat unsprezece luni în mina de cărbuni, la Lonea și am fost patru luni deputat în Parlamentul României. Din mină, din șut, parcă ieșeam mai curat...! A.B.Criza despre care se vorbește și care se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
final decizia mea să-l retrag și continui să consider violență acelui act față de memoria poetului un adevărat hybris o taină. Cu onestitate, aș vrea să spun totuși aici că, după 1993, tot mai obosit și mai tracasat de o groază de angarale care-i furau timpul vital (cineva îi băgase în cap că, fără un doctorat în litere și un rang de ministru al culturii, Academia suedeză va fi greu de convins să-i acorde Premiul Nobel!), Marin Sorescu a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de preferință când sunt perfect detașat de treburile și angaralele vieții cotidiene, iar pe fereastră intră o trâmbă de aer proaspăt. Dacă nu am plătit, de exemplu, și trebuie să o fac în următoarele ore cine știe ce factură, îmi ia o groază de timp să uit amănuntul și mai bine nu mă apuc de scris. Acum în urmă, de fapt, de vreo 14 ani, scriu la computer și mi-e groază tot timpul că nu cumva mașinăria ordinatorului să mă lase tocmai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
să o fac în următoarele ore cine știe ce factură, îmi ia o groază de timp să uit amănuntul și mai bine nu mă apuc de scris. Acum în urmă, de fapt, de vreo 14 ani, scriu la computer și mi-e groază tot timpul că nu cumva mașinăria ordinatorului să mă lase tocmai când mi-e lumea mai dragă (Doamne ferește, să pierd vreun text; îmi e imposibil, oricâte eforturi aș face, să-l rescriu). Am nevoie să stea lângă mine câteva carnetele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
călătoriilor, dar și al numeroaselor tâlhării la drum mare. În 1870, deși erau trasee de cale ferată, diligențele parcurgeau În vest 5.000 km, folosind 2.500 vehicule și 8.500 cai. Multe filme au redat de-a lungul anilor groaza ce cuprindea călătorii atacați la drumul mare. Interesante sunt sfaturile date călătorilor: a) dacă echipajul se sperie și o ia la goană, stați liniștiți și vedeți ce vă aduce norocul. A sări e periculos. b) iarna nu folosiți cizme, ghete
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
iunie 1950 activând la Gherla. În urma bătăilor la care a participat, au murit Vasile Dumitru, la camera 98, și Garofil Dimciu, bătut în mai multe camere. Eliberat, și-a denunțat părinții și cumnații ca fiind bandiți, recunoscând că: ' Mi-e groază de tot ceiace am făcut și nu sunt crezut'. Tatăl lui Octavian Voinea fusese legionar, împușcat în 1939. Voinea a activat în legiune de la 13 ani și a luptat pe front în al doilea război mondial, fiind acuzat de comuniști
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
pe Bogdanovici, ziua sau noaptea, îl înjura, îl bruftuia, uneori îl călca în picioare. Când nu se mai obosea să se ducă personal să-l zgâlțâie, îl punea pe altul să-l trezească și-l înjura dela distanță. Pentru Bogdanovici, groaza de Pușcașu V. era un coșmar continuu. Pop adaugă că Țurcanu se interesa mereu de soarta lui, așa încât era clar că presiunea exercitată de Pușcașu era dirijată la ordinele acestuia. Snopit în bătăi, a murit în jurul datei de 16 aprilie
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
pierzându-și vederea la un ochi, lucru de care și-au dat seama și Țurcanu, și Gherman. Cei doi l-au dus la doctorul Ionescu, dar acesta i-a spus cu 'o voce în care se putea citi cu ușurință groaza și deznădejdea' că nu are cu ce să-l ajute, dovedind încă o dată că nu avea nici o putere în fața lui Țurcanu și că știa prea puține despre cele ce se întâmplau în penitenciar. În aprilie 1950 îl găsim în camera
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
și a cedat relativ repede, probabil din cauza unei constituții mai precare. El a fost rearestat, anchetat, judecat și executat la Jilava pe 17 decembrie 1954, iar în rechizitoriul de la proces a fost atașată o declarație a sa semnificativă: 'Mi-e groază de tot ceea ce am făcut și nu sunt crezut'. Procurorul spune că, după eliberare, Romanescu s-a prezentat la Securitatea din Oradea și 'și-a demascat părinții și toți cumnații ca fiind bandiți, pentru a putea obține încrederea organelor de
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
-i că, din cauza slăbirii organismului, sfincterul anal nu se mai contractă obișnuit, dar că nu este nimic grav și totul va reveni la normal după ce se va reface fizic. Ulterior, i-a mărturisit însă și lui Popa că îi era groază ca acesta să nu-și fi perforat intestinul cu unghiile în momentul introducerii la loc. În timpul autodenunțării, victimelor li se cerea să profereze injurii cât mai grave, pentru a defăima și a se autodefăima atât de mult, încât să nu
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
și celălalt ofițer politic din închisoare, Gheorghe Sucegan. Nicu Ioniță face o interesantă radiografie a evenimentelor din Pitești într-un articol publicat în revista Memoria, definindu-le ca un laborator experimental de psihologie umană în care, printr-un climat de groază și violență extremă, conjugat cu o izolare perfectă și lipsă totală de informații, în absența completă a celor mai elementare condiții de trai și pe fondul unei degradări fiziologice accentuate, s-a acționat cu sălbăticie asupra studenților deținuți, prin torturi
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
București, fiecare cu karma lui, cu aceleași speranțe de judecată îngăduitoare, dar și așteptând daruri. Shri Lakshmi a fost și de astă dată bună. Toată aspra judecată doar în noi a fost. Evident, am fost iertați, căci am primit o groază de cadouri: multe vibrații, în primul rând, apoi muzică și dans (a se citi bucurie) la concertul de la Arcub, dar și seara la dormitor. Descătușare de energii prin cânt, poezie, teatru, dans și joc. Dezinhibare totală! Sărbătoarea Luminii a pus
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
se mai mișca, dar bandiții tot au mai străpuns trupurile cu baionetele spre a se asigura că nimeni n-a mai rămas în viață. Trupurile celor în agonie se mototoleau pe jos în poze înfiorătoare și cu fețele desfigurate de groază și de sânge. Podeaua devenise alunecoasă, ca la un abator. Aerul era de nesuferit. Totuși Jurowschi a avut sângele rece să fure de la cei morți toate lucrurile prețioase. Era urmat de Voicov care încerca să scoată inelele. În momentul când
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
să fure de la cei morți toate lucrurile prețioase. Era urmat de Voicov care încerca să scoată inelele. În momentul când a scos inelul din degetul unei fiice a țarului, a auzit un suspin ciudat și dureros și a văzut cu groază cum țâșnește sângele din gura sărmanei victime. Voicov a fugit plin de groază... Cadavrele au fost transportate în pădure cu un automobil acoperit, apoi tăiate în bucăți de către o comisie specială... de 15 oameni înarmați cu topoare ascuțite... Masa aceea
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
încerca să scoată inelele. În momentul când a scos inelul din degetul unei fiice a țarului, a auzit un suspin ciudat și dureros și a văzut cu groază cum țâșnește sângele din gura sărmanei victime. Voicov a fugit plin de groază... Cadavrele au fost transportate în pădure cu un automobil acoperit, apoi tăiate în bucăți de către o comisie specială... de 15 oameni înarmați cu topoare ascuțite... Masa aceea informă de carne - amestecătura de picioare, mâini și capete, a fost stropită cu
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
facem ca să se ouă găinile mai mult în timpul iernii. Unele articole aveau o destinație pentru un cerc mai larg de cititori: alcoolul, foloasele treziei; ce face beția?; cum se vindecă albeața; feriți-vă de aer stricat!; neîncrederea în doctori și groaza de spital; ce trebuie să citească oamenii, cum trebuie întocmite și în ce fel purtate cărțile comunale; despre registrul fonciar (cartea birului) și tabula; un emigrant (adică un pribeag ce și-a părăsit țara) etc. Scriau și semnau și țăranii
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Căci numai astfel pot propăși orice dezvoltare literară a particularităților noastre naționale.” Privind în urmă cu mândrie, Traian Chelariu scria în Junimea Literară nr.1-9/1937: ... „În jurul Junimii noastre literare, revistă înființată cu doisprezece ani înainte de izbucnirea la Predeal a groazei românești de atac, se grupează scriitori unul și unul: I. Nistor, Tofan, Grămadă, marele Constantin Morariu, preotul și apostolul neamului, Victor Morariu, Leca Morariu, Aurel Morariu, I.E. Torouțiu, G. Rotică, dr. Gheorghiu, Emilian Slușanschi și câți alții”... Scrutând viitorul redacția
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
iar ofițerii de securitate erau instrumentați cu puteri discreționare și erau "singurii competenți" în privința "infracțiunilor ce primejduiau regimul democratic și securitatea poporului". Pentru cheltuielile de la buget nu aveau a da nimănui socoteală. Înarmați cu astfel de atribute, putem constata, cu groază, că și-au făcut "datoria" peste orice măsură, din cele umane. Arestările pe motive politice s-au desfășurat în toți anii dictaturii comuniste, cu cîteva perioade de maximum; un prim val între 1945 și 1946, un altul între 1947 și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
comunist. Agentul "Sanda Predescu" semnalează că Lucian Blaga "ia masa de prînz la o pensiune pe strada Iokai 12, împreună cu prietenii săi cei mai apropiați, Dr. Iubu Mihai, Dr. Perian Sorin (arestați), Dr. Secarea etc., cu care ocazie (iată, cu groază și stupefacție aflăm ce fapte periculoase pentru siguranța statului se desfășurau aici) discută comod probleme de literatură și politică". Este de tot hazul sintagma "discută comod". Și conducerea revistei "Steaua", A. E. Baconski și Aurel Rău se află în colimatorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
serie de cuvinte, lucru inadmisibil". Paul Georgescu, vigilent și speriat de ce s-ar putea întîmpla la lectură, atenționează că "cititorul merge la interpretări și tovarășul Boureanu sunt convins că nu le-a redat cu intenție", iar de aici pînă la groaza că: "ce se întîmplă dacă se publică și urmează un elogiu la postul de radio Londra?" nu-i decît un pas, pe care criticul, curajos, îl și face. Mihai Beniuc apreciază lucrarea ca "întunecată de proverbe, de superstiții, poezii pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de femeie care ziceau că e Maica Domnului și erai silit să bei "aghiazmă" din urină și să te împărtășești cu "anafură" din excremente". La acest summum dantesc nu se mai poate adăuga nimic. Nu ne rămîne decît tăcerea și groaza că așa ceva a fost cu putință. La mijlocul anului 1952, Securitatea și conducerea partidului hotărau încetarea "reeducării" prin tortură neîntreruptă. Și cum trebuiau aflați niște țapi ispășitori, s-a înscenat un proces tipic comunist, de demascare a celor care au introdus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]