5,257 matches
-
mă rog m-a lăsat baltă? Ca să se concentreze asupra clientei ei extra-importante, care se mărită la Plaza. Asupra clientei ei superspeciale, care se sparge în figuri și e gata să cheltuiască oricât, domnișoara Becky Bloomwood! O fixez îngrozită. — Alicia, habar n-am avut, crede-mă... — Nunta mea e la pământ. N-am putut să fac rost de altă firmă care să preia organizarea. M-a bârfit în tot orașul. Se pare că toți mă consideră „dificilă“. Auzi, „dificilă!“ Firma de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
bârfit în tot orașul. Se pare că toți mă consideră „dificilă“. Auzi, „dificilă!“ Firma de catering nu îmi mai răspunde la telefon, rochia e prea scurtă, cei de la florărie sunt niște idioți... Îmi pare foarte rău, zic neajutorată. Crede-mă, habar n-am avut de chestia asta... — A, sunt sigură că habar n-ai avut. Și că nu mureai de fericire la Robyn în birou, când m-a sunat. — Nu eram la ea în birou! Și n-aș face una ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Auzi, „dificilă!“ Firma de catering nu îmi mai răspunde la telefon, rochia e prea scurtă, cei de la florărie sunt niște idioți... Îmi pare foarte rău, zic neajutorată. Crede-mă, habar n-am avut de chestia asta... — A, sunt sigură că habar n-ai avut. Și că nu mureai de fericire la Robyn în birou, când m-a sunat. — Nu eram la ea în birou! Și n-aș face una ca asta! Eu... cred că o să iasă bine până la urmă, ai să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ofuscată, iar eu rămân privind în urma ei, șocată. Nu ajunge că mi-am compromis propria nuntă. Acum i-am distrus-o și pe a Aliciei. Câte alte vieți am mai distrus, oare? Cât dezastru am mai provocat, fără măcar să am habar? Încerc să-mi concentrez din nou atenția la vitrina cu antichități, dar sunt extem de supărată și de nervoasă. OK, haide, revino-ți! Hai să aleg câteva lucruri de pe aici. Asta ar putea să mă înveselească. O strecurătoare de ceai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
tăi, nu ai mei. Nu e orașul meu. Așa că nu-mi pasă. Se așterne din nou tăcerea. O tăcere încordată. Elinor se duce la o servantă și, spre uimirea mea, scoate dintr-un sertar o țigară, pe care o aprinde. Habar n-am avut că fumează! — Dacă vreau, îl pot convinge pe Luke, spun, privind-o cum pune pachetul de țigări pe servantă. Tu, însă, nu poți. Ești... absolut incredibilă, zice. Să te târguiești folosindu-ți ca monedă de schimb propria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Și-a ținut partea ei de înțelegere. Acum trebuie să mi-o țin și eu pe a mea. Îmi scot mobilul și mi se strânge stomacul de groază. O să fie foarte dificil. Foarte, foarte dificil. Nu știu ce reacție o să aibă mami. Habar n-am ce-o să spună. Dar ideea e că, indiferent ce va spune, oricât de furioasă va fi, îmi cunosc bine mama și vom supraviețui. Mami și cu mine avem o relație indestructibilă. În timp ce, pentru Luke, asta s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
din nou glasul lui Suze. — Mă uit pe geam. — De ce te uiți pe geam? Nu știu. Mă uit lung la femeia cu bermude de blugi care se așază pe o bancă și deschide o cutie de Cola, care nu are habar de faptul că e urmărită de cineva. Ca să iau o gură de normalitate, probabil. — Normalitate? o aud pe Suze rostind precipitat în receptor. Bex, e un pic cam târziu pentru normalitate. — Ești rea! — Dacă planeta Pământ ar fi normalitatea, tu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
las toate astea și să fug. Dar unde să fugi? N-am ce face, trebuie să continuu. Erin și celelalte domnișoare de onoare mă așteaptă și, în clipa în care ne apropiem, toate rămân cu ochii țintă la rochia mea. Habar n-am cum le cheamă. Sunt fetele unor prieteni de-ai lui Elinor. După ziua de azi, probabil că n-am să le mai văd niciodată. — Filarmonica. Fiți pe recepție, ne apropiem, spune Robyn în cască. — Becky! Ridic privirea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
izbucnesc în râs. Sunt porumbei. Trecem pe lângă șir după șir de invitați îmbrăcați elegant, și toți ne zâmbesc cu căldură, în afara fetelor, care îmi aruncă Privirea Manhattan. — Cine naiba sunt oamenii ăștia? zice Luke, scrutând mirat rândurile de străini zâmbitori. — Habar n-am. Ridic din umeri. Credeam că-i cunoști tu, măcar pe unii dintre ei. Ajungem în capătul opus al sălii, unde facem o ultimă rundă de fotografii, și Luke mă privește întrebător. — Becky, părinții mei nu sunt aici. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
nu crezi că trebuie să le dăm o șansă acestor sentimente reciproce? — Tom, eu nu sunt absolut deloc interesată de persoana ta, spun. Punct. Și în aproximativ două minute mă mărit. Așa că ești drăguț să te dai din calea mea? — Habar n-ai ce te așteaptă! Habar n-ai care e de fapt realitatea crudă a căsătoriei! Becky, spune-mi sincer, chiar te imaginezi petrecându-ți restul zilelor alături de Luke? Zi după zi, și noapte după noapte? Oră după oră nesfârșită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
dăm o șansă acestor sentimente reciproce? — Tom, eu nu sunt absolut deloc interesată de persoana ta, spun. Punct. Și în aproximativ două minute mă mărit. Așa că ești drăguț să te dai din calea mea? — Habar n-ai ce te așteaptă! Habar n-ai care e de fapt realitatea crudă a căsătoriei! Becky, spune-mi sincer, chiar te imaginezi petrecându-ți restul zilelor alături de Luke? Zi după zi, și noapte după noapte? Oră după oră nesfârșită? — Da! zic, pierzându-mi cumpătul. Da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
fost la multe nunți la viața lui, dar niciodată până acum n-a fost atât de mulțumit ca acum. Că știe că Luke și cu mine vom rămâne împreună toată viața și că ține foarte mult la amândoi și că habar n-avem cât suntem de norocoși. Și, dacă vom avea norocul de a fi binecuvântați cu copii, nici aceștia nu vor ști niciodată cât au fost de norocoși. Să fiu sinceră, auzindu-l pe Michael, mi-au dat lacrimile. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și o pun lângă mine pe iarbă. Și încă fără victime. — Știi... Mă simt ca și cum ultimele săptămâni ar fi fost un vis ciudat, spune el. Am fost scufundat în lumea mea plină de griji, fără să am cel mai mic habar despre ce se întâmplă în lumea reală. Clatină din cap. Cred că am cam luat-o un pic razna atunci. — Un pic? — OK, am luat-o razna de tot. Se întoarce și mă privește, și ochii întunecați îi strălucesc în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mișcare în gara din satul natal. își păstrase conduita profesională, care cere exactitate și fermitate. Amiciția cu el se oprea la lucrurile vizibile. Apropiat, era în același timp și misterios. I-am respectat discreția, astfel că nici azi n-am habar de aspectele boeme ale vieții sale studențești și postuniversitare. Ulterior, deși am păstrat legătura, ne-am întîlnit rar, fapt pe care mi-l reproșează în scrisori. în schimb, l-am citit, și în manuscris și tipărit: proză, teatru, eseu, poezie
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
și Întâmplările de mică importanță ce vi se voru aduce la cunoștință Împotriva soldaților sau atașaților militari rosieni, vă veți adresa direct la comisarii de Corpuri din care acei soldați sau atașați fac parte”. Dar, ce se Întâmpla dacă păgubiții habar n-aveau din ce corp de armată făceau parte jefuitorii ne Întrebăm noi acum ca și oficialii de atunci? Într-adevăr, grea misie pentru polițiștii acelor vremuri! Kogălniceanu nu uitase nici de celelalte categorii de infracțiuni scriind următoarele În ordinul
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
de război numai În produse, impuse de URSS României precum și tragica penurie a alimentelor de bază datorită proastei administrări comuniste a stocurilor strategice și este absolut un lucru firesc de vreme ce majoritatea celor aflați În funcții-cheie prin ministere și departamente habar n-aveau de altfel de politici decât de cele simbolizate de secere și ciocan de pe steagul roșu, mare parte din ei fiind hrăniți bine-mersi prin pușcăriile și lagărele În care Își făcuseră veacul În perioada „sinistrei dictaturi” antonesciene. Dar, până
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
undeva!, n.n.) și s’a evidențiat În diverse munci precum: facerea și Înaintarea unui memoriu către Joint, secția CARS, pentru a cere ajutorul necesar la Înființarea cantinei și scoaterea unui apel către populația evreească cu scopul de mai sus”. Deoarece habar n-avea cam cum trebuie organizat CARS-ul, Gutman a cerut ajutorul „...tov. Bernștein din CC al CDE” care „...a dat instrucțiuni”. În urma acestor prețioase „indicății”, responsabilul și-a suflecat mânecile și cotierele de conțopist, constituind la data de 19
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
ei, „...vă facem cunoscut că, În conformitate cu dispozițiile În vigoare, sînt interzise publicității numai construirea de noi săli de festivități, gimnastică și ateliere pe lîngă școli”. Cum, oare, de va fi echivalat locațiile pregătirilor lui Rainea cu noile construcții, habar n-avem dar un fapt rămâne cert și cu un semn mare de Întrebare deasupra lui: de ce n-au observat șefii că Radu Costache luase multe decizii de suprimare sau Înlocuire a textelor după consultarea unui tov. cu multă „experență
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
martie) la Făgăraș unde Își vor desfășura programul de pregătire În vederea reluării campionatului”. Ce nu „cadrase” cu apriga etică și echitate socialistă fuseseră tocmai aceste cantonamente care demonstrau, fără putință de tăgadă, că atât fotbaliștii Gloriei cât și ceilalți oficiali, habar n-aveau de locurile de muncă pentru care Își Încasau salariile. Tocmai datorită acestor aspecte care ar fi provocat rumoare (ce-i drept, surdă) printre adevărații truditori ai forjelor, strungurilor, frezelor, etc., Agrigoroaiei punctase astfel: „Întrucît reeșea (sic!, n.n.) că
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
săptămînală <<Carnet>>, a fost eliminată știrea despre premierea unor formații instrumentale la Casa armatei din BÎrlad”. Prin urmare, În opinia obtuză a partidului unic, nimeni nu trebuia să știe că la Bârlad există o asemenea instituție, cu toate că locuitorii urbei răs-aveau habar de ea. Prostie și ignoranță crasă, acestea sunt cuvintele cele mai potrivite ce pot fi lipite pe titulatura Întreagă a partidului oamenilor muncii de la orașe și sate, cel care și-a adjudecat rolul de unică forță politică conducătoare a României
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
nou adânc și începe să mă curețe cu gâfâieli ca și cum ar fi la cine știe ce război. Sunt prea șocată după episodul cu lumânarea ca să mai încerc măcar să înțeleg ceva din ce se întâmplă acum. S-ar părea că deși nu am habar despre ce se întâmplă în lumea spiritelor, ceva sau cineva mă acompaniază și interacționează foarte precis pe un nivel pe care eu nu îl percep în mod conștient. Alfonso, în schimb, îl percepe foarte clar dar nu pare prieten cu
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
că toată ziua vin companiile mari și dau cadouri la copiii din Chiguilpe?” Rămân fără grai. Sigur, oricine vrea să schimbe lumea întruna mai bună, dar de unde începi și în ce direcție o apuci? Mă simt complet debusolată. Nu am habar de unde își scoate Alfonso ideile, dacă are vreun țel sau vorbește pur și simplu, însă indiferent de scopurile lui Alfonso ideea mi-a trecut și mie prin cap și a rămas idee. Adorm, târziu, întrebând în aer către camarazii mei
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
vrăjmășie. Dacă ar fi om m-ar înjura, porc fiind cred că mi-a pus mie în cont șutul luat de la stăpână și așteaptă să mă prindă la îngrămădeală. Ne prezentăm, ea este Carola, fiica lui Guillermo, are 17 ani, habar nu are de sosirea mea și este singură acasă pentru încă două zile, așa cum mi-a explicat barcagiul. Mergem către casă, îmi spune să fiu atentă la pecari că mușcă rău și nu îi plac străinii și îmi dă o
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
dintre ele. Îmi explică, cu ochi strălucitori: „Robert Forte! Numi vine a crede că voi face o ceremonie de ayahuasca cu Robert Forte! Mergi spre barca unde s-a urcat el!”. Urmez direcția indicată și îi mărturisesc că nu am habar cine este Robert Forte. Mă privește uimit și îmi șoptește înainte de a ne urca în barcă: „E un scriitor pe care îl admir mult, face cercetări pe teme psihologice și a studiat cu Mircea Eliade!”. Interesul meu crește brusc și
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Jorge posibil că s-a obișnuit să fie vocea cea mai puternică dintr-o congregație iar părerea și-o exprimă drept adevăr universal. Opinia lui, exprimată fără ocolișuri, este că mulți dintre asa-zișii șamani prezenți în adunare nu au habar de ceea ce fac și nu au, în realitate, nicio legătură cu lumea șamanică. Ayahuasca, din spusele lui, nu este nimic mai mult decât un medicament, care trebuie administrat în doză și cu cunoștințele necesare cunoștințe care, în opinia lui Jorge
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]